
Capitolul 10 · Oamenii în sistemele vii
Unde ajunge carbonul pe care îl ardem și cum respiră o planetă întreagă?
- Mărime
- de la 6 km la 12.742 km
- Nivel
- biosferă
- Timp
- din 1958 până azi
Punctele de alături sunt mediile lunare ale dioxidului de carbon din aerul de pe vulcanul Mauna Loa, calculate din măsurători, în Hawaii, la 3.400 de metri altitudine, departe de orașe: 823 de luni, din martie 1958 până în septembrie 2026. Urmărește ce face carbonul din aer de la un anotimp la altul și de la un deceniu la altul.
Curba are un zimț în fiecare an
Banda luminoasă cuprinde un singur an, 2025. În interiorul ei, punctele urcă și apoi coboară, iar zimțul se repetă an de an, din 1958 până azi.
În ce lună a anului crezi că aerul de la Mauna Loa are cel mai mult CO₂?
Prima medie lunară: martie 1958, 315,71 ppm
Măsurătorile de la Mauna Loa au fost începute în martie 1958 de Charles David Keeling, de la Institutul de Oceanografie Scripps din California. Din mai 1974 le face și NOAA, agenția americană pentru ocean și atmosferă.
Prima medie lunară din fișierul NOAA este 315,71 ppm: la un milion de molecule de aer uscat, aproape 316 erau de CO₂. Ultima, din septembrie 2026, este 426,07 ppm.
În fiecare an, CO₂ crește până la sfârșitul primăverii și scade până toamna
Iată anul 2025 de aproape: cel mai mult CO₂ în mai (430,51 ppm), cel mai puțin în septembrie (424,37 ppm). În 61 din cei 67 de ani întregi (1959–2025), cea mai mare medie lunară a fost în mai; în ceilalți, în aprilie (patru ani) sau în iunie (doi ani); cea mai mică, în septembrie (40 de ani) sau în octombrie (27 de ani).
Oscilația vine de la plantele de pe uscat. În sezonul de creștere, fotosinteza scoate din aer mai mult CO₂ decât eliberează respirația; toamna și iarna, respirația și descompunerea frunzelor și a rădăcinilor îl dau înapoi. Cea mai mare parte a uscatului se află în emisfera nordică, așa că după anotimpurile ei se mișcă aerul de la Mauna Loa.
Dacă din fiecare lună se scoate creșterea de la an la an, diferența dintre luna cea mai bogată și cea mai săracă în CO₂ a fost în medie 6,39 ppm pe an în 1959–2025.
Fără anotimpuri rămâne o creștere tot mai rapidă
Pătratele verzi sunt aceleași luni, din care NOAA a scos oscilația medie a anotimpurilor. Ce rămâne urcă: media anuală a fost mai mare decât în anul dinainte în fiecare an din 1960 până în 2025.
Între 1959 și 1969, media a crescut cu 8,64 ppm, adică 0,86 ppm pe an. Între 2015 și 2025 a crescut cu 26,34 ppm, adică 2,63 ppm pe an, de aproximativ trei ori mai repede.
Creșterea urmează arderea cărbunelui, a petrolului și a gazelor naturale, la care se adaugă defrișările.
În anul nașterii tale, aerul avea mai puțin CO₂
Scrie anul în care te-ai născut. Linia punctată îl marchează pe curbă, iar jos apar media acelui an, media din 2025 și diferența.
De exemplu, pentru 2011 media a fost 391,85 ppm, deci până în 2025 aerul a câștigat 35,50 ppm.
Un kilogram de carbon ars dă 3,67 kilograme de CO₂
Un atom de carbon are masa 12, iar o moleculă de CO₂, cu cei doi atomi de oxigen ai ei, are masa 44. Când carbonul arde, masa crește de 44/12 ori: 1 kg C devine 3,67 kg CO₂.
Așa se citesc numerele mari. Potrivit estimării Global Carbon Project, arderea combustibililor fosili și producerea cimentului au adăugat în aer în 2024 aproximativ 10,3 miliarde de tone de carbon (cu o marjă de ±0,5 miliarde de tone), adică 37,8 miliarde de tone de CO₂.
Un exemplu de calcul: 1 ppm în toată atmosfera înseamnă 2,124 miliarde de tone de carbon. Media de la Mauna Loa a crescut de la 2024 la 2025 cu 2,74 ppm; dacă tot aerul planetei ar fi crescut la fel, ar fi rămas în el 5,8 miliarde de tone de carbon, adică 21,3 miliarde de tone de CO₂. Kilogramul de CO₂e, din calculele de amprentă, este o a treia mărime: adună și alte gaze, cântărite după cât încălzesc.
Acum explică tu: de ce la Polul Sud anotimpurile aproape nu se văd?
Triunghiurile sunt mediile lunare de la Polul Sud, măsurate continuu de NOAA (Pétron și colaboratorii, 2026). Pentru fiecare an din 2016–2025 s-a scos creșterea din cursul anului (dreapta care trece cel mai aproape de cele 12 luni) și s-a măsurat ce rămâne. Oscilația medie este 0,95 ppm la Polul Sud și 5,06 ppm la Mauna Loa, de peste cinci ori mai mare. Socoteala diferă de cea a oscilației medii de 6,39 ppm, de aceea Mauna Loa are aici altă valoare.
Ce are emisfera nordică și îi lipsește celei sudice? Folosește ce ai aflat despre fotosinteză și respirație.
Compară cu un răspuns
Oscilația anuală vine din dezechilibrul de la un anotimp la altul dintre fotosinteza și respirația plantelor de pe uscat. Emisfera nordică are cea mai mare parte a continentelor, deci a pădurilor și pajiștilor care scot vara CO₂ din aer și îl eliberează iarna. Emisfera sudică este acoperită mai ales de ocean, iar Polul Sud se află departe de orice vegetație, așa că acolo aerul abia se mișcă după anotimpuri. Creșterea de la an la an se vede însă în ambele locuri.
Lecția despre schimbările climatice, cu exemplul rezolvat și întrebări