Biologie IX EN

Capitolul 7 · PlanteleLecția 7.2

Mușchii și ferigile: primele plante de uscat și de ce mușchii rămân mici

De ce un mușchi nu crește niciodată cât o ferigă, deși ambele plante trăiesc în același colț umed de pădure?

Mărime
de la 1 mm la 62,5 m
Nivel
organism
Timp
sute de milioane de ani

Mâine am testzece întrebări din capitolul 7

Înainte să citești: tu ce crezi?

Ce parte din volumul unui fir de mușchi-de-turbă (Sphagnum) este ocupată de celule moarte, goale, care se umplu cu apă?

Vezi răspunsul

În jur de 80%. Frunzișoarele mușchiului-de-turbă au celule mari, moarte, cu pori, care se umplu cu apă, iar printre ele stau șiruri subțiri de celule vii, verzi. De aceea un covor de mușchi-de-turbă rămâne ud mult timp după ploaie.

La baza unui molid înalt de zeci de metri, pe o rădăcină umedă, stă o pernuță de mușchi de câțiva centimetri. Lângă ea, o ferigă are frunze mai lungi de un metru. Toate trei sunt plante verzi de uscat, dar numai molidul și feriga au vase prin care apa urcă din sol până în frunze.

Ce i-a trebuit unei plante ca să trăiască pe uscat

O algă stă în apă: apa o susține, îi aduce sărurile minerale și o ferește de uscăciune. Pe uscat, planta pierde apă prin evaporare, trebuie să ia apa din sol și să se țină singură dreaptă. Plantele de uscat au la suprafața frunzelor și a tulpinilor un strat ceros, numit cuticulă, care încetinește pierderea apei.

La ferigi, la conifere și la plantele cu flori, apa urcă prin vase conducătoare. Xilemul este țesutul care duce apa și sărurile minerale de la rădăcină spre frunze. Floemul duce zaharurile produse prin fotosinteză spre toate părțile plantei. Pereții celulelor din xilem sunt întăriți cu lignină, o substanță rigidă prin care apa nu trece. Lignina face tulpina tare și ține vasele deschise. Plantele care au xilem și floem se numesc plante vasculare.

Toate plantele de uscat trec prin două generații care se succed: una care produce gameți (gametofitul) și una care produce spori (sporofitul). Succesiunea lor se numește alternanță de generații. La mușchi, planta verde pe care o vezi este gametofitul; la ferigi, planta mare este sporofitul.

Mușchii: fără vase, fără lignină, legați de apă

Mușchiul-de-pământ (Polytrichum commune), frecvent în locurile umede din pădurile de munte, are o tulpiniță pe care stau, în spirală, frunzișoare verzi. Se prinde de sol prin rizoizi, niște filamente subțiri care fixează planta. Rizoizii nu sunt rădăcini: apa și sărurile intră mai ales direct prin frunzișoare. Mușchii nu au lignină și nici vase adevărate; unele specii au doar celule conducătoare simple în tulpiniță.

Fără vase, apa trece din celulă în celulă, iar acest drum funcționează numai pe distanțe mici. Fără lignină, tulpinița nu poate susține un corp înalt. De aceea mușchiul-de-pământ, unul dintre cei mai mari mușchi, are de obicei 5–10 cm și numai rar trece de 30 cm.

Gameții masculi ai mușchiului au flageli și înoată până la gametul feminin printr-o peliculă de apă, de exemplu după ploaie sau rouă. Din zigot crește, pe vârful plantei verzi, sporogonul: un fir subțire purtând o capsulă în care se formează spori. Sporogonul nu face singur toată hrana de care are nevoie și rămâne legat de planta verde. Sporii cad pe un loc umed și dau naștere altor plante.

Mușchi verde și des, din care se ridică multe fire subțiri, galben-maronii, fiecare purtând în vârf o capsulă alungită și ascuțită.
Figura 1Mușchi-de-pământ (Polytrichum commune) cu sporogoni. Jos se vede planta verde, cu frunzișoare; firele subțiri care se ridică din ea poartă fiecare câte o capsulă, în care se formează sporii.

Foto: Marie-Lan Nguyen, CC BY 2.5, sursa. Decupată și micșorată.

plantă verde gametofit fecundație în apă capsulă sporogon sporofit crește pe planta verde spori pe sol umed zigot
Figura 2Schemă, nu la scară. La mușchi, planta verde este gametofitul. Sporogonul (sporofitul) crește din zigot pe vârful ei și rămâne legat de ea, iar fecundația are loc numai într-o peliculă de apă.

Ferigile: vase conducătoare, rădăcini și frunze mari

Feriga comună (Dryopteris filix-mas) are o tulpină subterană, numită rizom, din care pornesc rădăcini și un smoc de frunze mari, divizate, lungi de până la 140 cm. Rădăcinile, tulpina și frunzele au xilem și floem. Pe fața inferioară a frunzelor apar, vara, puncte maronii: sunt sori, adică grupuri de sporangi, în care se formează sporii.

Un spor căzut pe sol umed nu dă direct o ferigă. Din el crește un protal, o plăcuță verde de câțiva milimetri, în formă de inimă, pe care se formează gameții. Gametul mascul înoată și el până la gametul feminin, deci și ferigile au nevoie de apă la fecundație. Din zigot crește o ferigă nouă.

Tot printre plantele vasculare fără semințe intră coada-calului (Equisetum arvense), cu tulpini împărțite în noduri și frunze mici, așezate în cerc, și pedicuța (Lycopodium clavatum), care își poartă sporii în spice la vârful ramurilor.

protal · câțiva mm gametofit fecundație în apă ferigă sporofit sori pe fața inferioară a frunzei spori zigot
Figura 3Schemă, nu la scară. La ferigă, planta mare este sporofitul, iar gametofitul este protalul, o plăcuță de câțiva milimetri. Gametul mascul înoată și aici până la cel feminin, deci fecundația are nevoie de apă.

De la câțiva centimetri la zeci de metri

Înălțimea unei plante arată ce structuri are. Mușchiul, fără vase, rămâne la câțiva centimetri. Feriga comună, cu xilem întărit cu lignină, ridică frunze de peste un metru. În perioada geologică numită Carbonifer, rude ale cozii-calului și ale pedicuței formau păduri de mlaștină cu arbori de peste 30 m. Resturile acestor păduri, îngropate și transformate, au dat o mare parte din zăcămintele de cărbune ale lumii.

Un molid sau un brad de 50–60 m are nevoie, în plus, de un trunchi gros de lemn, adică de xilem cu lignină care se adaugă an de an. Se înmulțește prin polen, care duce gametul mascul fără apă, și prin semințe, care conțin un embrion cu hrană și pot aștepta condiții bune de germinare.

Pentru curioși

Mușchiul-de-turbă (Sphagnum) are frunzișoare în care celulele mari, moarte și cu pori ocupă în jur de 80% din volumul plantei. Pereții celulelor lui fac apa din jur acidă, iar resturile lui putrezesc foarte încet. Stratul de plante moarte care se adună an de an în apa acidă și săracă în oxigen se numește turbă. Turbăriile acoperă cel puțin 3% din uscatul Pământului, dar păstrează în sol peste 600 de miliarde de tone de carbon, mai mult decât toate celelalte tipuri de vegetație la un loc, inclusiv pădurile.

Rigla înălțimii de la 1 mm la 100 m, cu un om de 1,7 m și un bloc de zece etaje ca repere, la feriga comună de 140 cm; alături, secțiunea transversală reală prin rizomul ferigii, cu un fascicul conducător, fotografia ferigii comune și lista caracterelor: feriga are cuticulă, vase conducătoare, lignină și rădăcini, dar nu are polen, sămânță, floare și fruct.
GrupaExempluÎnălțime (din surse)cuticulă (strat ceros)stomatevase conducătoare (xilem și floem)lignină în pereții vaselorrădăcini adevăratepolen: fecundația nu mai cere apăsămânțălemn adăugat an de an (trunchi gros)floare și fruct
Algă verdemătasea-broaștei (Spirogyra)fără înălțime proprie: apa îi susține talulnununununununununu
Mușchimușchiul-de-pământ (Polytrichum commune)de obicei 5–10 cm, rar peste 30 cmdala mușchi, doar pe sporogonnununununununu
Ferigăferiga comună (Dryopteris filix-mas)frunze lungi de până la 140 cmdadadadadanunununu
Gimnospermăbradul (Abies alba) și molidul (Picea abies)molidul atinge de obicei cel mult 50–60 m; cel mai înalt brad măsurat în România: 62,5 mdadadadadadadadanu
Angiospermăstejarul (Quercus robur) și fagul (Fagus sylvatica)stejarul și fagul ajung de obicei la 30–40 m; fagul, în unele locuri, până la 50 mdadadadadadadadada
ImagineCe aratăScarăAutor, licență și modificări
Micrografie, algă verdeO celulă dintr-un filament de mătasea-broaștei (Spirogyra), la microscop optic, cu unul sau mai multe cloroplaste în formă de panglică răsucită în spirală. Nu este o secțiune: filamentul este un singur rând de celule puse cap la cap.bara neagră din colț = 0,02 mm, după descrierea autoruluiJon Houseman și Matthew Ford, CC BY-SA 4.0; micșorată
Fotografie, algă verdeMase de mătasea-broaștei la suprafața și în interiorul unei ape stătătoare (Japonia).–Phonon.b, CC BY-SA 4.0; micșorată
Micrografie, mușchiSecțiune transversală prin tulpinița unui mușchi (specia nu este identificată de autor), microscop optic. În centru, un mănunchi de celule conducătoare simple, fără lignină; nu sunt vase adevărate.bara neagră din colț = 0,2 mm, după descrierea autoruluiJon Houseman și Matthew Ford, CC BY-SA 4.0; micșorată
Fotografie, mușchiMușchi-de-pământ (Polytrichum commune), văzut de sus, Brugge, Belgia.–Hans Hillewaert, CC BY-SA 4.0; micșorată
Micrografie, ferigăSecțiune transversală prin rizomul ferigii comune (Dryopteris filix-mas), microscop optic în câmp luminos. Fasciculul conducător are xilem cu pereți întăriți, înconjurat de floem.bara din imagine = 0,1 mmJosef Reischig, CC BY-SA 3.0; micșorată
Fotografie, ferigăFerigă comună (Dryopteris filix-mas) primăvara, cu frunzele încă desfăcându-se, Widuchowa, Polonia.–Krzysztof Ziarnek (Kenraiz), CC BY-SA 4.0; micșorată; decupată sus cu 8% din înălțime
Micrografie, gimnospermăSecțiune transversală prin lemnul unei tulpini de pin (Pinus) de trei ani, microscop optic. Lemnul este alcătuit în principal din traheide, străbătute de raze de celule vii (parenchim); canalul rezinifer este înconjurat de celule care produc rășină. Lemnul de brad este alcătuit tot în principal din traheide, dar nu are canale de rășină.fără bară de scară; mărire la microscop declarată de sursă: 100×Berkshire Community College Bioscience Image Library, CC0; micșorată
Fotografie, gimnospermăBrad (Abies alba) în Beskizii Sileziei, Polonia. Drumul de la baza lui dă o idee despre înălțime.–Crusier, CC BY-SA 3.0; micșorată
Micrografie, angiospermăSecțiune transversală prin lemn de stejar (Quercus), microscop optic, colorat cu hematoxilină și safranină. Vasele mari, rotunde, sunt în lemnul format primăvara; printre ele sunt fibre cu pereți groși și traheide.fără bară de scară; mărire la microscop declarată de sursă: 40×Berkshire Community College Bioscience Image Library, CC0; micșorată
Fotografie, angiospermăStejarul multisecular din Cajvana, județul Suceava (Quercus robur). Oamenii de lângă trunchi dau scara.–Cristian-Mihail Miehs, domeniu public; micșorată

Micrografie și fotografie. Micrografiile și fotografiile sunt reale, din Wikimedia Commons, cu autorul și licența pe fiecare imagine. Înălțimile vin din lecțiile capitolului și din sursele lor (pentru stejar și fag, din atlasul european al speciilor de arbori, JRC 2016). Rigla este logaritmică, cu o fâșie liniară alături care păstrează proporțiile reale; omul de 1,7 m este un reper, iar înălțimea blocului este o estimare: 10 etaje × circa 3 m. Etichetele de pe micrografii sunt adăugate. Mărirea declarată de sursă pentru lemnul de pin și de stejar se referă la microscop, nu la imaginea de pe ecran.

Surse și credite. Jon Houseman și Matthew Ford, „Spirogyra filaments.jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC BY-SA 4.0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Phonon.b, „Spirogyra water surface and water inside.jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC BY-SA 4.0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Jon Houseman și Matthew Ford, „Moss stem.jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC BY-SA 4.0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Hans Hillewaert, „Polytrichum commune .jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC BY-SA 4.0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Josef Reischig, „Rhizome (255 02) Male fern (Dryopteris filix-mas); cross-section.jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC BY-SA 3.0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Krzysztof Ziarnek (Kenraiz), „Dryopteris filix-mas kz03.jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC BY-SA 4.0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată; decupată sus cu 8% din înălțime. Berkshire Community College Bioscience Image Library, „Gymnosperm Stem Resin Duct in Three Year Pinus (36279470746).jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Crusier, „Abies alba Wisła 1.jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC BY-SA 3.0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Berkshire Community College Bioscience Image Library, „Woody Dicot Stem Cross Section Quercus Wood 40x (34991087693).jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Cristian-Mihail Miehs, „Stejarul multisecular din Cajvana.jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; în domeniul public; modificări: micșorată.

Exemplu rezolvat

Câtă apă ține mușchiul-de-turbă

Mușchiul-de-turbă uscat se vinde la florării, pentru ghivece. Cântărește un pumn de mușchi uscat, ține-l zece minute într-un vas cu apă, scoate-l, lasă-l să se scurgă un minut și cântărește-l din nou.

Exemplu de calcul, cu numere alese pentru exercițiu: mușchiul uscat are 10 g, iar cel ud are 160 g. Apa reținută este 160 − 10 = 150 g, adică 150 : 10 = de 15 ori masa mușchiului uscat.

Repetă cu un pumn de frunze uscate de copac sau cu vată. Diferența vine din celulele moarte și goale ale frunzișoarelor de Sphagnum, care se umplu cu apă. Pentru un rezultat de încredere, repetă de trei ori și calculează media.

În România

Tinovul Mohoș, o turbărie într-un crater

În Munții Harghitei, pe masivul Ciomatu, sunt două cratere vulcanice alăturate: în cel mai tânăr se află Lacul Sfânta Ana, iar în cel mai vechi, format acum aproximativ 50.000 de ani, se află Tinovul Mohoș. „Tinov” este numele dat în Transilvania unei mlaștini cu mușchi-de-turbă.

Pe fundul craterului Mohoș a existat un lac vulcanic. După ultima glaciațiune, în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, lacul a fost acoperit treptat de un strat plutitor de mușchi-de-turbă. De-a lungul mileniilor, resturile acestor mușchi s-au transformat în turbă: astăzi, Tinovul Mohoș se întinde pe aproximativ 80 de hectare, stratul de turbă ajunge pe alocuri la 10 m grosime, iar volumul lui este estimat la aproximativ trei milioane de metri cubi. Apa este foarte acidă, cu un pH între 3,1 și 3,9, iar resturile vegetale aproape nu se descompun.

Rezervația botanică de interes național adăpostește 20 de specii de plante aflate pe lista roșie, între ele roua-cerului (Drosera rotundifolia), o plantă care prinde insecte. Vizitarea se face numai cu ghid, pe podețe de lemn, pentru ca stratul de mușchi să nu fie călcat.

Pe scurt

  1. Plantele de uscat au cuticulă și trec prin alternanța a două generații: gametofitul produce gameți, sporofitul produce spori.
  2. Xilemul duce apa și sărurile minerale de la rădăcină spre frunze, floemul duce zaharurile; lignina întărește pereții vaselor și susține planta.
  3. Mușchii, ca mușchiul-de-pământ, au rizoizi, tulpiniță și frunzișoare, nu au vase adevărate și lignină și de aceea rămân mici; planta verde este gametofitul, iar sporogonul cu capsulă produce spori.
  4. Ferigile (feriga comună, coada-calului, pedicuța) sunt plante vasculare cu rădăcini, tulpină (adesea rizom) și frunze; sporii se formează în sori, iar din spor crește un protal.
  5. La mușchi și la ferigi gametul mascul înoată, deci fecundația are nevoie de apă.
  6. Mușchiul-de-turbă formează turbă, iar pădurile din Carbonifer, cu rude ale cozii-calului și ale pedicuței, au format cărbunii.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitMușchiul are rădăcini mici prin care absoarbe apa.

    CorectMușchiul are rizoizi, care îl fixează. Apa și sărurile intră mai ales direct prin frunzișoare, iar mușchiul nu are vase conducătoare adevărate.

  • GreșitPunctele maronii de sub frunza de ferigă sunt semințe sau o boală.

    CorectSunt sori, adică grupuri de sporangi în care se formează spori. Ferigile nu au semințe.

  • GreșitPentru că are vase conducătoare, feriga nu mai are nevoie de apă ca să se înmulțească.

    CorectVasele rezolvă transportul apei în plantă. La fecundație, gametul mascul al ferigii înoată până la gametul feminin, deci are nevoie de o peliculă de apă, ca la mușchi.

Verifică-te

7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. De ce nu crește un mușchi cât un arbore?

    Răspuns

    b) Pentru că nu are vase conducătoare și lignină care să ducă apa și să susțină un corp înalt. Fără vase, apa trece din celulă în celulă numai pe distanțe mici; fără lignină, tulpinița nu poate susține un corp înalt.

  2. Ce sunt sorii de pe fața inferioară a frunzei de ferigă?

    Răspuns

    c) Grupuri de sporangi în care se formează spori. Ferigile se înmulțesc prin spori, formați în sporangi grupați în sori.

  3. Ce rol are lignina?

    Răspuns

    b) Întărește pereții celulelor din xilem, susține planta și ține vasele deschise. Lignina este rigidă și impermeabilă pentru apă. Zaharurile le duce floemul, iar mușchiul se fixează prin rizoizi.

  4. Care parte a mușchiului-de-pământ produce spori?

    Răspuns

    c) Capsula sporogonului. Sporogonul crește din zigot pe vârful plantei verzi, iar sporii se formează în capsula lui. Protalul aparține ferigilor.

  5. Un pumn de mușchi-de-turbă uscat cântărește 8 g, iar după zece minute în apă cântărește 120 g. De câte ori este mai mare masa apei reținute decât masa mușchiului uscat?

    ori
    Răspuns

    14 ori. Apa reținută: 120 − 8 = 112 g. Raportul: 112 : 8 = 14.

  6. Pune fiecare caracter la grupa căreia îi aparține.

    Răspuns

    Numai la mușchi: Rizoizi în loc de rădăcini; Sporogon cu capsulă.

    Numai la ferigi: Xilem și floem; Sori pe fața inferioară a frunzei.

    La amândouă: Gametul mascul înoată în apă; Înmulțire prin spori.

    Mușchii au rizoizi și sporogon; ferigile au vase și sori. Ambele grupe fac spori și au nevoie de apă la fecundație.

  7. Pe un zid de piatră din oraș crește mușchi, dar nu cresc ferigi. Pe zidul unei cetăți din munți, umbrit și ud, cresc amândouă. Explică ce le trebuie fiecăreia și de ce mușchiul poate trăi și pe zidul mai uscat, chiar dacă rămâne mic.

    Un răspuns bun

    Amândouă au nevoie de apă la fecundație, pentru că gametul mascul înoată. Mușchiul ia apa direct prin frunzișoare și se fixează cu rizoizi, deci poate folosi apa de ploaie și roua care udă suprafața zidului, dar fără vase și lignină rămâne la câțiva centimetri. Feriga are rădăcini și vase care duc apa până în frunze mari, dar rădăcinile ei au nevoie de crăpături cu pământ umed, care există mai ales pe zidul umbrit.

    Un răspuns complet leagă apa de fecundație la ambele grupe, numește rizoizii și absorbția prin frunzișoare la mușchi și rădăcinile și vasele la ferigă.

Lucrări practice pentru lecția aceasta

Termeni

xilem
Țesut conducător care duce apa și sărurile minerale de la rădăcină spre frunze.
floem
Țesut conducător care duce zaharurile produse prin fotosinteză spre toate părțile plantei.
lignină
Substanță rigidă, impermeabilă pentru apă, care întărește pereții celulelor din xilem și susține planta.
rizoizi
Filamente subțiri care fixează mușchiul de sol; nu sunt rădăcini.
sporogon
Generația care produce spori la mușchi: un fir cu o capsulă, crescut pe planta verde.
sori
Grupuri de sporangi de pe fața inferioară a frunzelor de ferigă.
protal
Plăcuța verde, mică, în formă de inimă, crescută din sporul ferigii, pe care se formează gameții.
alternanță de generații
Succesiunea, în viața unei plante, a unei generații care produce gameți (gametofit) și a uneia care produce spori (sporofit).
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Plante: alge roșii, alge verzi, mușchi, ferigi, gimnosperme, angiosperme - caractere generale – prezentare comparativă (morfologie, nutriție, reproducere), exemple de specii reprezentative, medii de viață, importanță în ecosisteme” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.1, 1.2, 2.2.