
Capitolul 7 · Plante: construcții pentru viață
Ce i-a trebuit unei plante ca să poată trăi pe uscat?
- Mărime
- de la 1 mm la 62,5 m
- Nivel
- organism
- Timp
- sute de milioane de ani
La baza unui molid înalt de zeci de metri stă o pernuță de mușchi de câțiva centimetri. Amândouă sunt plante verzi de uscat. Rigla de alături merge de la 1 mm la 100 m; la fiecare oprire vezi la microscop tulpina reală a plantei și ce a trebuit să existe ca să stea atât de sus.
Mușchiul-de-pământ rar trece de 30 cm
Mușchiul-de-pământ (Polytrichum commune), unul dintre cei mai mari mușchi, are de obicei 5–10 cm și numai rar trece de 30 cm. Linia punctată de pe riglă este un om de 1,7 m.
Banda verde arată cât de înalt crește de obicei, iar liniuța de deasupra, cât a fost găsit cel mai înalt.
De ce nu există un mușchi cât un om?
În apă, o algă nu are nevoie de schelet și nici de țevi
Mătasea-broaștei (Spirogyra) formează în bălți mase verzi din filamente de celule puse cap la cap, fiecare cu unul sau mai multe cloroplaste răsucite în spirală. Corpul ei se numește tal: nu are rădăcină, tulpină, frunze și nici vase conducătoare.
Apa îi susține corpul și îi aduce sărurile minerale. Scoasă din apă, alga cade și se usucă: nu are țesuturi de susținere și nici cuticulă.
Algele verzi sunt rude apropiate ale plantelor de uscat. O algă nu este un copac neterminat: este potrivită pentru viața în apă.
Mușchiul are cuticulă, dar nu are vase adevărate și nici lignină
Pe uscat, planta pierde apă prin evaporare. Mușchiul are la suprafață cuticulă, un strat ceros care încetinește pierderea apei. Stomatele, porii care se deschid și se închid, apar la mușchi numai pe sporogon.
În micrografie, centrul tulpiniței are doar celule conducătoare simple, așa cum le-a marcat autorul imaginii. Fără vase, apa trece din celulă în celulă, iar acest drum funcționează bine numai pe distanțe mici. Fără lignină, tulpinița nu are cu ce să susțină un corp înalt. Aceste două lipsuri limitează înălțimea mușchilor.
Primele briofite, hepaticele, rude ale mușchilor, au apărut probabil acum circa 450 de milioane de ani. Mușchii trăiesc și azi, de la baza molizilor până în turbării.
Cu vase și lignină, feriga ridică frunze de 140 cm
Feriga comună (Dryopteris filix-mas) are rădăcini adevărate, o tulpină subterană numită rizom și frunze lungi de până la 140 cm. În micrografia rizomului se vede un fascicul conducător.
Xilemul duce apa și sărurile minerale de la rădăcină spre frunze, iar lignina îi face pereții tari și îi ține deschiși. Primele fosile cu țesut conducător au circa 430 de milioane de ani.
Feriga nu are semințe: se înmulțește prin spori, formați în sori, punctele maronii de pe fața inferioară a frunzelor. Gametul mascul înoată până la gametul feminin, deci fecundația are nevoie de apă. De aceea ferigile cresc mai ales în locuri umede și umbrite.
Polenul și sămânța desprind înmulțirea de apă
Bradul și molidul sunt gimnosperme: ovulele, apoi semințele, stau descoperite pe solzii conului, fără să fie închise într-un ovar. Polenul duce gametul mascul fără apă, iar sămânța conține un embrion, hrană pentru el și un înveliș protector. Primele plante cu semințe apar în fosile de circa 360 de milioane de ani.
Polenizarea, adică transportul polenului, și fecundația, unirea gameților, sunt două etape distincte: la pin, fecundația are loc la mai mult de un an după polenizare.
Pentru 50–60 m, cât atinge de obicei molidul, mai trebuie un trunchi gros de lemn: xilem cu lignină care se adaugă an de an. Lemnul coniferelor este alcătuit în principal din traheide; micrografia arată lemn de pin, cu un canal de rășină.
Cel mai înalt brad măsurat până atunci în România are 62,5 m: la Șinca Veche, în județul Brașov, măsurat în 2013, potrivit unei știri HotNews care citează echipa Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava și WWF România.
Floarea și fructul țin de înmulțire; înălțimea ține de lemn
Stejarul și fagul, care formează pădurile de deal, sunt angiosperme: au flori, iar ovulele lor stau închise în ovar, care după fecundație devine fruct. Primele plante cu flori apar în fosile de circa 125 de milioane de ani.
Lemnul de stejar are, pe lângă fibre și traheide, vase largi: găurile rotunde din micrografie.
Pe riglă, stejarul nu întrece bradul. O grupă apărută mai târziu are alte caractere, fără să fie „mai înaltă” sau „mai bună”; mușchii, ferigile și coniferele trăiesc alături de ea.
Acum explică tu: arbori fără semințe
În perioada numită Carbonifer, rude ale cozii-calului și ale pedicuței formau păduri de mlaștină cu arbori de peste 30 m. Nu aveau semințe și nici polen.
Ce le-a permis să crească atât de înalți? Și de ce trăiau în mlaștini?
Compară cu un răspuns
Aveau vase conducătoare cu lignină: vasele ridicau apa până sus, iar lignina le întărea tulpina. Înălțimea ține de vase și de lignină. Fără polen și semințe, gametul mascul trebuia să înoate, deci fecundația avea nevoie de apă: de aceea creșteau în locuri umede.
Lecția despre gimnosperme: sămânța, polenul și coniferele României