Biologie IX EN

Capitolul 7 · PlanteleLecția 7.5CS

Diversitatea plantelor: adaptări la mediu și importanță ecologică și economică

Cum ajunge o plantă să prindă insecte sau să trăiască fără rădăcini în sol, înfiptă în ramura unui măr?

Mărime
de la 1 mm la 62,5 m
Nivel
organism
Timp
sute de milioane de ani

Mâine am testzece întrebări din capitolul 7

Înainte să citești: tu ce crezi?

Otrățelul-bălților (Aldrovanda vesiculosa) este o plantă acvatică ce prinde animale mici în apă. Ce s-a întâmplat cu populațiile ei cunoscute în România?

Vezi răspunsul

Aproape nouă din zece. Cercetătorii de la Institutul Delta Dunării din Tulcea nu au mai găsit 89% dintre populațiile cunoscute, iar în 2021–2023 planta a fost găsită doar în șase localități. Cauzele sunt apa încărcată cu nutrienți și scăderea nivelului apei.

Iarna, când merii și plopii sunt fără frunze, în coroana lor se văd tufe rotunde, verzi: este vâscul. Nu are rădăcini în pământ și nu cade din copac. Rădăcinile lui modificate intră în ramură și ajung până la vasele conducătoare ale arborelui.

Ce este o adaptare

O adaptare este un caracter ereditar al unei populații care crește șansele de supraviețuire și de reproducere într-un anumit mediu. Adaptările apar prin selecție naturală, de-a lungul multor generații: indivizii cu un caracter avantajos lasă mai mulți urmași. Planta nu își alege forma și nu „se pregătește” de secetă. Un caracter avantajos într-un mediu poate fi un dezavantaj în altul: frunzele late prind multă lumină, dar pierd și multă apă.

Secetă, apă, sare și frig

Plantele din locuri uscate se numesc xerofite. Au cuticulă groasă, care reduce pierderea apei, stomate adâncite în frunză, peri care încetinesc aerul de lângă frunză sau frunze reduse la spini, ca la cactuși, unde tulpina cărnoasă păstrează apa.

Plantele de apă se numesc hidrofite. Multe au țesuturi cu spații mari pline cu aer, prin care oxigenul ajunge până la rădăcinile din mâl, și frunze late care plutesc, acoperite cu un strat ceros pe care apa nu se prinde.

Plantele de pe solurile sărate se numesc halofite. Salicornia, de pe țărmurile mărilor și ale lacurilor sărate, are tulpini cărnoase, cu aspect de articulații, frunze reduse la solzi mici și suportă să fie acoperită de apă sărată.

La frig și la altitudine, coniferele au ace mici și cerate, iar zada își pierde acele toamna și stă fără ele toată iarna, ceea ce reduce uscarea frunzelor în anotimpul geros. Jneapănul crește culcat, cu ramuri de câțiva metri întinse pe sol, în etajul subalpin al Carpaților, în general între 1.600 și 2.200 m.

xerofită cuticulă groasă stomă adâncită peri plantă obișnuită cuticulă subțire stomă pe fața de jos vapori de apă hidrofită cu frunză plutitoare apă stomă pe fața de sus spații mari cu aer
Figura 1Schemă, nu la scară. La xerofită, cuticula groasă și stoma ascunsă într-o adâncitură cu peri încetinesc pierderea apei. Frunza care plutește are stomatele pe fața de sus, spre aer, și spații mari pline cu aer în interior.

Plante care prind animale și plante care trăiesc pe altele

Plantele carnivore trăiesc pe soluri sau în ape sărace în săruri minerale și își completează mineralele din animalele mici pe care le prind. Fac în continuare fotosinteză. La dionee, frunza se închide rapid când o insectă îi atinge perii sensibili de două ori în aproximativ 20 de secunde. Roua-cerului (Drosera rotundifolia) are peri cu picături lipicioase, iar otrățelul-bălților prinde animale mici sub apă, în capcanele de la vârful frunzelor.

Plantele parazite iau hrana de la o altă plantă, numită gazdă. Cuscuta (torțelul) este o plantă galbenă, fără frunze verzi, care se răsucește pe tulpina gazdei; din ea pornesc ventuze care pătrund în tulpină și se leagă de vasele conducătoare ale gazdei. Vâscul (Viscum album) este semiparazit: are frunze verzi și face fotosinteză, dar ia apa și sărurile minerale din vasele arborelui, mai ales de măr, tei, păducel și plop. Semințele lui sunt răspândite de păsări, care îi mănâncă bobițele.

Rozete de frunze mici și rotunde, roșiatice, acoperite de peri roșii; la vârful fiecărui păr strălucește o picătură. Pe frunza din centru este prinsă o insectă mică.
Figura 2Roua-cerului (Drosera rotundifolia) într-o turbărie din Germania. Fiecare păr roșu de pe frunză are la vârf o picătură lipicioasă; pe frunza din mijloc a rămas prinsă o insectă mică.

Foto: Stephan Sprinz, CC BY 4.0, sursa. Micșorată.

Specii de care depind ecosistemele și oamenii

Unele specii formează ele însele mediul altora. Stejarul și fagul formează păduri în care trăiesc mii de specii, iar stuful (Phragmites australis) formează stufărișuri care adăpostesc păsări de apă și locuri de reproducere pentru pești.

Alte plante au importanță economică: cerealele dau hrana de bază, molidul dă lemn și hârtie, inul și bumbacul dau fibre textile, iar multe plante sunt folosite ca materie primă pentru medicamente.

O plantă adusă dintr-o altă regiune, care se răspândește singură și dăunează speciilor locale, oamenilor sau culturilor, se numește specie invazivă. În România, Legea nr. 62/2018 îi obligă pe proprietarii de terenuri să distrugă ambrozia (Ambrosia artemisiifolia) prin cosire, smulgere sau erbicidare, între răsărirea ei și apariția primelor inflorescențe, cel târziu până la 30 iunie în fiecare an.

Un luciu de apă mărginit de o fâșie de stuf verde, iar în spate o întindere mare de stuf cu vârfuri brun-roșcate, până la o linie de sălcii.
Figura 3Stufăriș în Delta Dunării. Stuful (Phragmites australis) formează întinderi mari în apa puțin adâncă, unde se adăpostesc păsări de apă și se reproduc pești.

Foto: Diego Delso, CC BY-SA 4.0, sursa. Micșorată.

Exemplu rezolvat

Citește un rezultat de teren

Studiul despre otrățelul-bălților din România, publicat în 2024, raportează că 89% dintre populațiile cunoscute anterior nu au mai fost găsite în perioada 2008–2021.

Întrebarea 1: ce procent a mai fost găsit? 100% − 89% = 11%. Întrebarea 2: dacă ar fi fost cunoscute 100 de populații, câte ar mai fi fost găsite? 11 din 100. Al doilea calcul este un exemplu: numărul exact de populații vechi este în lucrarea originală.

Întrebarea 3: ce înseamnă „nu a mai fost găsită”? Că planta nu a fost văzută acolo unde fusese semnalată, deși a fost căutată. O plantă mică, subacvatică, poate scăpa cercetătorilor, așa că rezultatul arată o scădere puternică, nu o dispariție dovedită din fiecare loc.

În România

Stufărișurile Deltei și o plantă carnivoră pe cale de dispariție

Delta Dunării are cea mai mare întindere de stuf din lume, înregistrată de Guinness World Records în 2016: 1.563 km², pe teritoriul României și al Ucrainei. Stuful este o hidrofită: tulpinile lui cresc din rizomi înfipți în mâlul inundat.

În bălți din mai multe regiuni ale țării era cunoscut otrățelul-bălților (Aldrovanda vesiculosa), o plantă carnivoră acvatică, fără rădăcini, cu frunze așezate în cerc care se termină cu capcane. Un studiu al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării din Tulcea, publicat în 2024, arată că 89% dintre populațiile cunoscute nu au mai fost găsite între 2008 și 2021, iar în 2021–2023 specia a fost găsită doar în șase localități. Cauzele sunt eutrofizarea, adică îmbogățirea apei cu nutrienți, și scăderea nivelului apei. Autorii propun mutarea unor plante în bălți potrivite, ca primă măsură de conservare.

Pe scurt

  1. O adaptare este un caracter ereditar al unei populații, apărut prin selecție naturală, care crește șansele de supraviețuire și reproducere într-un mediu.
  2. Xerofitele (cactușii) au cuticulă groasă, stomate adâncite, peri sau spini; hidrofitele (stuful) au spații cu aer în țesuturi; halofitele (Salicornia) suportă solurile sărate.
  3. Plantele carnivore (roua-cerului, otrățelul-bălților, dioneea) fac fotosinteză și își completează mineralele din animalele prinse.
  4. Cuscuta este parazită și ia hrana din vasele gazdei; vâscul este semiparazit: face fotosinteză și ia apa și sărurile minerale de la arbore.
  5. Stejarul, fagul și stuful formează habitate pentru multe specii; cerealele, lemnul și fibrele au importanță economică; ambrozia este o specie invazivă combătută prin lege.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitCactusul și-a transformat frunzele în spini ca să nu mai piardă apă.

    CorectPlanta nu își alege forma. Plantele cu frunze reduse au supraviețuit și s-au înmulțit mai bine în deșert, iar caracterul s-a răspândit în populație de-a lungul multor generații.

  • GreșitPlantele carnivore nu fac fotosinteză; se hrănesc numai cu insecte.

    CorectAu clorofilă și fac fotosinteză. Din animalele prinse iau mai ales săruri minerale, care lipsesc din solul sau din apa în care trăiesc.

Verifică-te

6 întrebări. La primele 5 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce ia vâscul de la arborele pe care trăiește?

    Răspuns

    c) Apă și săruri minerale, pentru că face singur fotosinteză. Vâscul are frunze verzi și face fotosinteză; este semiparazit. Cuscuta, fără frunze verzi, ia hrana organică de la gazdă.

  2. De ce prind insecte plantele carnivore?

    Răspuns

    b) Pentru a-și completa sărurile minerale care lipsesc din mediul lor. Trăiesc pe soluri sau în ape sărace în săruri minerale; fotosinteza le dă în continuare substanța organică.

  3. Care formulare descrie corect o adaptare?

    Răspuns

    d) Un caracter ereditar al populației, răspândit prin selecție naturală pentru că a crescut șansele de supraviețuire și reproducere. Adaptarea ține de populație și de generații; planta nu are intenții, iar un caracter avantajos într-un mediu poate fi dezavantajos în altul.

  4. Stufărișul Deltei Dunării are 1.563 km². Câte hectare înseamnă? (1 km² = 100 ha)

    ha
    Răspuns

    156.300 ha. 1.563 × 100 = 156.300 ha.

  5. Pune fiecare plantă la grupa ei.

    Răspuns

    Adaptată la secetă sau sare: Cactus; Salicornia.

    Adaptată la apă: Stuf; Otrățelul-bălților.

    Parazită sau semiparazită: Cuscuta; Vâsc.

    Cactusul este xerofit, Salicornia este halofită; stuful și otrățelul-bălților trăiesc în apă; cuscuta este parazită, vâscul semiparazit.

  6. Un vecin vrea să sape un canal care ar scădea apa dintr-o baltă cu stuf și cu otrățelul-bălților, ca să facă loc pentru o grădină. Explică ce s-ar putea întâmpla cu cele două plante și de ce.

    Un răspuns bun

    Stuful este o hidrofită care crește din rizomi în mâl inundat, iar otrățelul-bălților plutește în apă puțin adâncă. Scăderea nivelului apei este una dintre cauzele dispariției otrățelului în România, iar stufărișul s-ar restrânge pe măsură ce mâlul se usucă. Odată cu ele s-ar pierde adăpostul păsărilor de apă și locurile de reproducere ale peștilor.

    Un răspuns complet leagă fiecare plantă de adaptarea ei la apă, numește scăderea nivelului apei ca amenințare documentată și menționează rolul stufului ca habitat.

Termeni

adaptare
Caracter ereditar al unei populații, apărut prin selecție naturală, care crește șansele de supraviețuire și reproducere într-un mediu.
xerofite
Plante adaptate la locuri uscate, cu cuticulă groasă, stomate adâncite, peri sau frunze reduse.
hidrofite
Plante adaptate la viața în apă sau în mâl inundat.
halofite
Plante care trăiesc pe soluri sărate.
semiparazit
Plantă care face fotosinteză, dar ia apa și sărurile minerale de la o altă plantă, ca vâscul.
specie invazivă
Specie adusă dintr-o altă regiune, care se răspândește singură și dăunează speciilor locale, oamenilor sau culturilor.
eutrofizare
Îmbogățirea apei cu nutrienți, care duce la înmulțirea excesivă a algelor și la lipsă de oxigen.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Diversitatea plantelor: specii reprezentative cu importanță ecologică și economică, interacțiuni și adaptări, comunicare între plante (prin semnale chimice și prin intermediul fungilor)” (curriculum de specialitate, Științe ale naturii). Competențe specifice urmărite: 1.2, 2.1, 4.1, 5.1.