Biologie IX EN

Capitolul 7 · PlanteleLecția 7.4

Angiospermele: floare, fruct și sămânță; monocotiledonate și dicotiledonate

De ce păstaia de fasole este un fruct, iar conul de pin nu, deși amândouă au semințe înăuntru?

Mărime
de la 1 mm la 62,5 m
Nivel
organism
Timp
sute de milioane de ani

Mâine am testzece întrebări din capitolul 7

Înainte să citești: tu ce crezi?

Câte specii de plante cu flori sunt cunoscute?

Vezi răspunsul

Peste 300.000. Plantele cu flori sunt cel mai bogat în specii grup de plante: aproape toate plantele de care depinde hrana omului, de la grâu la măr, fac parte dintre ele.

Taie o păstaie de fasole verde pe lungime: înăuntru, boabele stau prinse de marginea păstăii, una lângă alta. Păstaia s-a format din partea de jos a unei flori, iar boabele, din niște corpusculi mici aflați înăuntrul ei. La gimnosperme, semințele nu erau închise într-un ovar; la plantele cu flori, ele cresc închise.

Floarea și părțile ei

Angiospermele sunt plantele cu flori, la care ovulele sunt închise într-un ovar. Floarea stă pe o codiță numită peduncul, a cărui parte de sus, lățită, este receptaculul. Pe receptacul se prind, din exterior spre interior, patru feluri de piese.

Sepalele, de obicei verzi, formează împreună caliciul și apără floarea în boboc. Petalele, adesea colorate, formează corola și atrag insectele polenizatoare. Staminele sunt organele bărbătești: fiecare are un fir subțire, numit filament, și o anteră, în care se formează polenul. În centru se află pistilul, organul femeiesc, alcătuit din stigmat, partea lipicioasă care primește polenul, stil, o prelungire îngustă, și ovar, în care se află ovulele.

Nu toate florile au petale mari și colorate. Florile plantelor polenizate de vânt, cum sunt grâul, porumbul sau stejarul, sunt mici și verzui. La porumb și la stejar, staminele și pistilul stau în flori separate, dar pe aceeași plantă: unele flori au numai stamine, altele numai pistil.

pistil stigmat stil ovar ovul receptacul peduncul stamină anteră filament petală corola sepală caliciul
Figura 1Schemă a unei flori în secțiune. Din afară spre centru: sepalele (caliciul), petalele (corola), staminele, fiecare cu filament și anteră, iar în mijloc pistilul, cu stigmat, stil și ovar cu ovule.

De la polenizare la fruct

Polenul ajunge pe stigmat purtat de insecte, de vânt sau de alte animale. Din grăuntele de polen crește un tub polinic, care străbate stilul până la un ovul. Prin el ajung doi gameți masculi. Unul se unește cu gametul feminin și formează zigotul, din care crește embrionul. Celălalt se unește cu o altă celulă din ovul și formează țesutul de rezervă al seminței. Această fecundație cu doi gameți se numește fecundație dublă și este caracteristică angiospermelor.

După fecundație, ovulul devine sămânță, iar ovarul crește și devine fruct. Fructul protejează semințele și le ajută să fie răspândite: multe fructe cărnoase sunt mâncate de animale, care lasă semințele în alt loc. La unele fructe, cum este mărul, participă și receptaculul.

Denumirile din bucătărie nu se potrivesc întotdeauna cu cele din botanică. Păstaia de fasole este fructul, iar boabele sunt semințele. Ghinda stejarului este un fruct cu, de obicei, o singură sămânță. Roșia și castravetele sunt și ele fructe, pentru că se formează din ovar și conțin semințe.

Monocotiledonate și dicotiledonate

Embrionul din sămânță are una sau două frunzulițe embrionare, numite cotiledoane. După numărul lor, angiospermele se împart în două grupe mari, care se recunosc și după rădăcină, frunză și floare.

Monocotiledonatele au un singur cotiledon, rădăcini firoase (un smoc de rădăcini la fel de groase), frunze cu nervuri paralele și piese florale câte trei sau multiplu de trei. Exemple: grâul, porumbul, orezul, laleaua, crinul. Dicotiledonatele au două cotiledoane, de obicei o rădăcină principală cu ramificații, frunze cu nervuri ramificate, în rețea, și piese florale câte patru sau cinci ori multiplu al acestora. Exemple: fasolea, mărul, stejarul, floarea-soarelui, trandafirul.

Clasificarea în două grupe este cea folosită la școală. Cercetările pe ADN arată că dicotiledonatele nu formează un singur grup natural; cele mai multe dintre ele aparțin însă unui grup mare, numit eudicotiledonate.

monocotiledonate dicotiledonate 1 cotiledon 2 cotiledoane rădăcini firoase rădăcină principală nervuri paralele nervuri în rețea piese florale câte 3 piese florale câte 4 sau 5 grâu, porumb, lalea fasole, măr, trandafir
Figura 2Patru caractere după care deosebești cele două grupe. Cotiledoanele se văd în sămânță; rădăcina, nervurile frunzei și numărul pieselor florale se văd pe planta crescută.
O floare mare, roșu aprins, cu petale lucioase și cu multe stamine galbene în centru, între frunze verzi împărțite în fâșii foarte înguste.
Figura 3Bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia), o dicotiledonată, fotografiat în rezervația Deliblatska peščara din Serbia. În centrul florii se văd numeroasele stamine galbene. În România, specia este ocrotită în rezervația de la Zău de Câmpie, în județul Mureș.

Foto: Milanaranim, CC BY-SA 4.0, sursa. Micșorată.

Cele șase grupe de plante, comparate

Toate grupele din acest capitol sunt autotrofe: își fac substanțele organice prin fotosinteză, cu clorofilă. Diferă prin felul în care iau apa și sărurile minerale. Algele le primesc prin toată suprafața talului, din apa în care trăiesc. Mușchii le iau mai ales prin frunzișoare și se fixează cu rizoizi. Ferigile, gimnospermele și angiospermele le absorb prin rădăcini și le duc prin vase conducătoare până în frunze.

Diferă și prin înmulțire. Algele, mușchii și ferigile se înmulțesc prin spori, iar fecundația lor are loc în apă sau într-o peliculă de apă; de aceea trăiesc în apă sau în locuri umede și umbrite. Gimnospermele și angiospermele au polen și semințe, iar fecundația nu mai depinde de apă; ele cresc și în locuri uscate. Numai angiospermele au flori și fructe.

De ce contează plantele cu flori

Grâul, porumbul, orezul, cartoful, fasolea, floarea-soarelui și pomii fructiferi sunt angiosperme, la fel ca stejarul și fagul, care formează pădurile de deal. Stejarul și fagul sunt arbori mari, care pot ajunge la 30–40 m înălțime. Plantele cu flori hrănesc insectele polenizatoare cu nectar și polen, iar insectele le duc polenul de la o floare la alta.

Exemplu rezolvat

Din ce grupă este planta?

Primești două plante cu rădăcina spălată de pământ. Planta A are un smoc de rădăcini subțiri, toate la fel, și frunze lungi, înguste, cu nervuri paralele. Planta B are o rădăcină groasă din care pornesc rădăcini mai subțiri, iar frunzele au nervuri care se ramifică în rețea.

Pasul 1: rădăcina. Smocul de rădăcini firoase indică o monocotiledonată, rădăcina principală o dicotiledonată. Pasul 2: frunza. Nervurile paralele confirmă monocotiledonata, rețeaua confirmă dicotiledonata. Pasul 3, dacă planta are flori: numără petalele. Un multiplu de trei arată spre monocotiledonate, patru sau cinci spre dicotiledonate.

Concluzie: A este o monocotiledonată (de exemplu, o tulpină de grâu), B este o dicotiledonată (de exemplu, o plantă de fasole). Folosește mai multe caractere deodată: câte o specie poate avea un caracter neobișnuit pentru grupa ei.

În România

Grâul, porumbul și bujorul de stepă de la Zău de Câmpie

Două monocotiledonate ocupă cea mai mare parte a câmpurilor României. În 2024, după datele provizorii ale Institutului Național de Statistică, grâul a fost cultivat pe 2.266 de mii de hectare, iar porumbul boabe pe 2.120 de mii de hectare, din 5.066 de mii de hectare cultivate cu cereale. La porumb, România a avut cea mai mare suprafață cultivată din Uniunea Europeană.

O dicotiledonată cu flori mari este bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia). La Zău de Câmpie, în județul Mureș, botanistul Alexandru Borza a înființat în 1932 o rezervație de 2,5 hectare, extinsă apoi la 3,5 hectare. Inventarul din 2014 a numărat aproximativ 20.000 de exemplare pe lotul de sus, iar pe lotul de jos sunt peste 30.000. Bujorii înfloresc în aprilie–mai, iar fiecare floare rămâne deschisă doar aproximativ șapte zile.

Pe scurt

  1. Angiospermele au flori, iar ovulele lor sunt închise în ovar.
  2. Floarea are peduncul și receptacul, caliciu (sepale), corolă (petale), stamine (filament și anteră, unde se formează polenul) și pistil (stigmat, stil, ovar cu ovule).
  3. Polenul încolțește pe stigmat și formează un tub polinic; la fecundația dublă, un gamet mascul formează cu gametul feminin zigotul, iar celălalt formează țesutul de rezervă al seminței.
  4. După fecundație, ovulul devine sămânță, iar ovarul devine fruct: păstaia este fructul fasolei, boabele sunt semințele.
  5. Monocotiledonatele (grâu, porumb, lalea) au un cotiledon, rădăcini firoase, nervuri paralele și piese florale câte trei; dicotiledonatele (fasole, măr, stejar, floarea-soarelui) au două cotiledoane, rădăcină principală, nervuri în rețea și piese florale câte patru sau cinci.
  6. Plantele cu flori dau cea mai mare parte a hranei omului și hrănesc insectele polenizatoare.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitBoabele de fasole sunt fructele, iar păstaia e doar o coajă.

    CorectPăstaia s-a format din ovar, deci este fructul. Boabele s-au format din ovule și sunt semințele.

  • GreșitGrâul și porumbul nu au flori, pentru că nu au petale colorate.

    CorectAu flori mici, verzui, polenizate de vânt, cu stamine și pistil; la porumb, florile cu stamine și cele cu pistil sunt separate, pe aceeași plantă. Petalele mari și colorate apar mai ales la florile polenizate de insecte.

  • GreșitPolenul ajunge pe stigmat și asta este fecundația.

    CorectAceasta este polenizarea. Fecundația are loc mai târziu, în ovul, după ce tubul polinic a crescut prin stil și a dus gameții masculi până acolo.

Verifică-te

8 întrebări. La primele 7 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Din ce parte a florii se formează fructul?

    Răspuns

    c) Din ovar. Ovulele devin semințe, iar ovarul devine fruct; la unele fructe, ca mărul, participă și receptaculul.

  2. Unde se formează polenul?

    Răspuns

    a) În antere. Antera este partea de sus a staminei, organul bărbătesc al florii.

  3. O plantă are frunze cu nervuri paralele și rădăcini firoase. Cum sunt, cel mai probabil, florile ei?

    Răspuns

    d) Cu piese câte trei sau multiplu de trei. Nervurile paralele și rădăcinile firoase indică o monocotiledonată, cu piese florale câte trei.

  4. Ce este fecundația dublă?

    Răspuns

    b) Unirea unui gamet mascul cu gametul feminin și a celuilalt gamet mascul cu o altă celulă din ovul. Primul gamet mascul formează zigotul, al doilea formează țesutul de rezervă al seminței.

  5. În 2024, în România s-au cultivat 5.066 de mii de hectare cu cereale, din care 2.266 de mii de hectare cu grâu. Ce procent din suprafața cu cereale a ocupat grâul? Rotunjește la o zecimală.

    %
    Răspuns

    44,7 %. 2.266 : 5.066 × 100 ≈ 44,7%.

  6. Pune fiecare plantă sau caracter la grupa potrivită.

    Răspuns

    Monocotiledonate: Porumb; Lalea; Un singur cotiledon.

    Dicotiledonate: Floarea-soarelui; Frunze cu nervuri în rețea; Stejar.

    Monocotiledonatele au un cotiledon și nervuri paralele (porumb, lalea); dicotiledonatele au două cotiledoane și nervuri în rețea (floarea-soarelui, stejar).

  7. Ordonează etapele, de la floare la fruct.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. Polenul se formează în antere
    2. Polenul ajunge pe stigmat (polenizarea)
    3. Tubul polinic crește prin stil până la ovul
    4. Gameții masculi se unesc cu celulele din ovul (fecundația dublă)
    5. Ovulul devine sămânță, iar ovarul devine fruct

    Polenizarea precede formarea tubului polinic; fecundația are loc în ovul; fructul și sămânța se formează după fecundație.

  8. Un măr înflorit este acoperit cu o plasă deasă, prin care nu trec insectele. Primăvara este rece și fără vânt. Explică de ce pomul face foarte puține mere și ce s-ar întâmpla cu un câmp de porumb în aceleași condiții, dar cu vânt.

    Un răspuns bun

    Florile de măr sunt polenizate mai ales de insecte; fără ele, polenul nu ajunge pe stigmat, nu se formează tub polinic, nu are loc fecundația, iar ovarul nu devine fruct. Porumbul are flori mici, fără petale colorate, polenizate de vânt; cu vânt, polenul ajunge pe stigmate chiar fără insecte, deci se pot forma boabe.

    Un răspuns complet leagă polenizarea de fecundație și fecundația de formarea fructului și compară florile polenizate de insecte cu cele polenizate de vânt.

Termeni

angiosperme
Plante cu flori, la care ovulele sunt închise în ovar, iar semințele, în fruct.
stamină
Organul bărbătesc al florii, format din filament și anteră, în care se formează polenul.
pistil
Organul femeiesc al florii, format din stigmat, stil și ovar.
fruct
Organ format din ovar după fecundație, care închide și protejează semințele.
fecundație dublă
Fecundația specifică angiospermelor, în care un gamet mascul formează zigotul, iar celălalt formează țesutul de rezervă al seminței.
cotiledon
Frunzuliță a embrionului din sămânță; după numărul lor, angiospermele sunt monocotiledonate sau dicotiledonate.
tub polinic
Tub care crește din grăuntele de polen prin stil și duce gameții masculi până la ovul.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Plante: alge roșii, alge verzi, mușchi, ferigi, gimnosperme, angiosperme - caractere generale – prezentare comparativă (morfologie, nutriție, reproducere), exemple de specii reprezentative, medii de viață, importanță în ecosisteme” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.1, 2.2, 3.1.