Capitolul 6 · Bacterii, protiste, fungiLecția 6.4
Chromista: diatomeele și algele brune
Ce au în comun o celulă care nu se vede cu ochiul liber și o algă mai lungă decât un autobuz?
- Mărime
- de la 100 nm la 30 m
- Nivel
- organisme unicelulare și comunități
- Timp
- 20 de minute și miliarde de ani
Înainte să citești: tu ce crezi?
Ce parte din fotosinteza întregului Pământ, pe uscat și în ape, revine diatomeelor, alge unicelulare microscopice?
Vezi răspunsul
În jur de 20%. Diatomeele fac 40–45% din producția de substanță organică a oceanelor, adică aproximativ o cincime din carbonul fixat și din oxigenul produs pe tot Pământul. O cincime din oxigen vine, așadar, de la celule invizibile cu ochiul liber.
Privite la microscop, multe diatomee arată ca niște cutiuțe de sticlă cu desene fine: au perete din dioxid de siliciu, aceeași substanță din care este făcută sticla. Pe stâncile din sudul litoralului românesc cresc tufe de alge brune, iar în oceane unele alge brune depășesc 30 m lungime. Deși atât de diferite, amândouă fac parte din grupa Chromista.
Alge cu clorofilă a și c
Chromista studiate la școală sunt alge, organisme eucariote care fac fotosinteză. Ca plantele, au clorofila a; în locul clorofilei b a plantelor au clorofila c. Alături de clorofile au un pigment galben-brun, fucoxantina, legat de clorofile în aceleași complexe care captează lumina. Fucoxantina acoperă verdele clorofilei, de aceea aceste alge sunt aurii sau brune.
Sunt autotrofe: își fac substanțele organice prin fotosinteză, din dioxid de carbon și apă, și eliberează oxigen. Trăiesc aproape în toate apele, dulci și sărate, de la planctonul care plutește în larg la stâncile de pe țărm.
Chromista este o grupă de lucru, nu o ramură unică a arborelui vieții. Clasificarea în șapte regnuri o definește prin algele cu clorofilă c, dar pune în ea și organisme fără cloroplaste, ca manele, despărțite de fungi.
Diatomeele, alge în cutii de sticlă
Diatomeele sunt alge unicelulare. Fiecare celulă este închisă într-un perete de dioxid de siliciu numit frustulă, format din două valve care se suprapun ca un capac pe o cutie. Valvele au pori și desene fine, cu forme foarte variate. Se estimează că există în jur de 200.000 de specii.
Diatomeele formează o mare parte din fitoplancton, algele și cianobacteriile microscopice care plutesc în apă. Altele trăiesc pe stânci, pe plante acvatice sau pe fundul apelor, iar unele se pot deplasa încet pe suprafețe. Fiindcă produc substanță organică prin fotosinteză, diatomeele sunt hrana de la care pornesc multe lanțuri trofice din ape: le mănâncă animalele mici din plancton, care sunt apoi mâncate de altele mai mari.
Se înmulțesc mai ales prin diviziune: celula se împarte în două, iar fiecare celulă-fiică păstrează o valvă veche și își construiește o valvă nouă în interiorul ei. Fiindcă valvele sunt rigide și nu mai cresc după ce s-au format, mărimea medie a diatomeelor dintr-o populație scade de la o generație la alta. Din când în când, diatomeele se reproduc sexuat, iar urmașii își construiesc o frustulă întreagă, de mărime mare.
Când diatomeele mor, frustulele cad pe fund și se adună în straturi. În milioane de ani, ele formează o rocă ușoară și poroasă, numită diatomit. Diatomitul se extrage și se folosește ca abraziv și ca material de filtrare; Alfred Nobel l-a folosit pentru a stabiliza nitroglicerina din dinamită.
Pentru curioși
Între valve, frustula are și niște inele subțiri de siliciu, numite benzi de centură. Valvele noi se formează la diviziune, dar benzile de centură se adaugă între două diviziuni, în timp ce celula crește. Celula se poate lungi astfel între cele două valve, deși valvele nu își mai schimbă mărimea.

Foto: Prof. Gordon T. Taylor, Stony Brook University, Public domain, sursa. Micșorată.
Algele brune, păduri sub apă
Algele brune sunt pluricelulare și trăiesc aproape toate în mări. Corpul lor nu are rădăcină, tulpină și frunze adevărate și se numește tal. La speciile mari, ca Laminaria, talul are o parte de fixare pe stâncă, asemănătoare unei rădăcini, un picior asemănător unei tulpini și lame late care fac fotosinteză. Cele mai mari alge brune depășesc 30 m lungime.
La Fucus, talul este ramificat și are pe ramuri umflături în care se formează celulele sexuale. Multe alge brune, ca Laminaria, se înmulțesc prin spori și prin celule sexuale, cu un ciclu în care alternează o generație care produce spori și una care produce gameți. Fucus nu are această alternanță: talul lui produce direct gameții, singurele lui celule haploide.
Algele brune mari formează păduri subacvatice: dau oxigen și hrană, iar printre ramurile lor se adăpostesc multe animale.

Foto: Stemonitis; derivative work: Thiotrix, CC BY 2.5, sursa. Micșorată.
Exemplu rezolvat
Citește tabelul de comparație
Un elev a completat un tabel pentru cele două grupe. Diatomee: unicelulare; perete de dioxid de siliciu, din două valve; clorofilă a și c, fucoxantină; plutesc în plancton sau stau pe suprafețe; înmulțire mai ales prin diviziune. Alge brune: pluricelulare, cu tal; perete fără siliciu; clorofilă a și c, fucoxantină; fixate pe stânci, mai ales în mări; înmulțire prin spori și gameți.
Întrebare: ce rânduri arată de ce sunt puse în aceeași grupă și ce rânduri le deosebesc? Rândul pigmenților este identic: clorofila a, clorofila c și fucoxantina sunt caracterul comun. Rândurile despre organizare, perete și înmulțire sunt diferite.
Concluzie: diatomeele și algele brune sunt puse în aceeași grupă după pigmenți, nu după mărime sau formă. De aceea o celulă de câțiva micrometri și o algă de câțiva metri stau în aceeași grupă, iar o algă verde, cu clorofilă b, nu stă aici.
În România
Alga brună care a rezistat la Marea Neagră
Pe țărmul stâncos din sudul litoralului românesc trăiește Gongolaria barbata, o algă brună cunoscută mult timp sub numele Cystoseira barbata. Tufele ei formează mici păduri subacvatice în apa puțin adâncă, unde își găsesc adăpost și hrană multe animale mici.
Cercetătoarele Oana Alina Marin și Alina Spinu, de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” din Constanța, au comparat populațiile din anii 1960, din anii 1970 și din 2009–2022. Din cele 13 locuri în care alga creștea în anii 1960, în datele din 2009–2022 mai rămăseseră 5. Declinul a început cu înghețul mării din iarna 1971–1972 și a continuat cu furtunile violente.
În locurile rămase, alga are acum o biomasă și o densitate apropiate de cele din anii 1960. Este singura algă de acest tip care a mai rămas pe litoralul românesc, iar autoarele o descriu ca fiind într-un echilibru fragil, foarte sensibilă la activitățile omului.
Pe scurt
- Chromista studiate la școală sunt alge eucariote cu clorofilă a și c și fucoxantină, un pigment galben-brun; sunt autotrofe și fac fotosinteză.
- Diatomeele sunt unicelulare, cu un perete de dioxid de siliciu (frustulă) din două valve; formează o mare parte din fitoplancton.
- Diatomeele se înmulțesc mai ales prin diviziune; frustulele lor depuse în milioane de ani formează diatomitul.
- Algele brune sunt pluricelulare, în majoritate marine; corpul lor este un tal, la speciile mari cu parte de fixare, picior și lame.
- Diatomeele fac 40–45% din producția oceanelor, aproximativ 20% din carbonul fixat și din oxigenul produs pe Pământ; algele brune formează păduri subacvatice.
- Chromista este o grupă de lucru, nu o ramură unică a arborelui vieții; diatomeele și algele brune sunt puse în ea după pigmenți.
Greșeli frecvente
GreșitAlgele brune nu fac fotosinteză, pentru că nu sunt verzi.
CorectAu clorofilă, dar fucoxantina galben-brună acoperă verdele ei. Culoarea brună vine dintr-un pigment care ajută la captarea luminii.
GreșitTalul algei brune are rădăcină, tulpină și frunze.
CorectPartea de fixare, piciorul și lamele seamănă cu organele unei plante, dar nu sunt rădăcină, tulpină și frunze adevărate; nu au vase conducătoare.
GreșitFrustula diatomeelor este făcută din calcar, ca o cochilie.
CorectFrustula este din dioxid de siliciu, substanța din care se face sticla, și are două valve care se suprapun.
Verifică-te
7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Din ce este făcut peretele (frustula) unei diatomee?
Răspuns
c) Din dioxid de siliciu. Frustula este din dioxid de siliciu și are două valve. Celuloza este în peretele plantelor, chitina în al fungilor.
Ce pigmenți au în comun diatomeele și algele brune?
Răspuns
b) Clorofilă a și c, fucoxantină. Clorofila c și fucoxantina sunt caracterul după care diatomeele și algele brune sunt puse în aceeași grupă. Clorofila b este a plantelor și a algelor verzi; ficoeritrina este a algelor roșii.
De ce scade, de la o generație la alta, mărimea medie a diatomeelor dintr-o populație care se divide?
Răspuns
b) Pentru că valvele nu mai cresc după ce s-au format, iar valva nouă se face în interiorul celei vechi. Valvele de siliciu sunt rigide, iar valva nouă se construiește la diviziune, în interiorul celei vechi. Reproducerea sexuată readuce mărimea mare.
Cum se numește corpul unei alge brune, fără rădăcină, tulpină și frunze adevărate?
Răspuns
b) Tal. Talul este corpul algelor pluricelulare. Miceliul este corpul fungilor, frustula este peretele diatomeelor.
Alga Gongolaria barbata creștea în 13 locuri pe litoralul românesc în anii 1960, iar în datele din 2009–2022 în 5. Ce procent din locuri s-a pierdut? Rotunjește la un număr întreg.
%Răspuns
62 %. Au dispărut 13 − 5 = 8 locuri. 8 : 13 × 100 ≈ 61,5%, adică aproximativ 62%.
Ce caracter aparține diatomeelor și ce caracter aparține algelor brune?
Răspuns
Diatomee: Unicelulare; Perete de dioxid de siliciu din două valve; Formează o mare parte din fitoplancton.
Alge brune: Tal cu parte de fixare, picior și lame; Pot depăși 30 m lungime; Formează păduri subacvatice pe stânci.
Diatomeele sunt celule microscopice cu frustulă, multe planctonice. Algele brune sunt pluricelulare, fixate, uneori uriașe.
Un coleg spune că, dacă toate diatomeele din oceane ar dispărea, nu s-ar întâmpla nimic, fiindcă sunt prea mici ca să conteze. Ce îi răspunzi?
Un răspuns bun
Diatomeele sunt mici, dar foarte multe: fac 40–45% din producția de substanță organică a oceanelor, adică aproximativ 20% din carbonul fixat și din oxigenul produs pe Pământ. Ele sunt la baza lanțurilor trofice din ape, fiindcă sunt hrană pentru animalele mici, care hrănesc la rândul lor pești. Dispariția lor ar reduce oxigenul produs și ar lăsa fără hrană o mare parte din viața marină.
Un răspuns complet folosește un număr (ponderea în fotosinteză), numește rolul de producători la baza lanțului trofic și explică urmarea pentru alte organisme.
Termeni
- Chromista
- Grupă școlară de eucariote care cuprinde alge cu clorofilă a și c și fucoxantină, între care diatomeele și algele brune.
- fucoxantină
- Pigment galben-brun, legat de clorofile, care dă culoarea diatomeelor și algelor brune.
- frustulă
- Peretele de dioxid de siliciu al diatomeelor, format din două valve care se suprapun.
- fitoplancton
- Ansamblul organismelor microscopice care plutesc în apă și fac fotosinteză: alge și cianobacterii.
- diatomit
- Rocă ușoară și poroasă, formată din frustulele diatomeelor depuse în milioane de ani.
- tal
- Corpul algelor pluricelulare, fără rădăcină, tulpină și frunze adevărate.
Surse și legătura cu programa
- Microbiology Society – Diatoms: glass-dwelling dynamos – alge unicelulare; frustulă cu două valve suprapuse, cu pori; clorofile a și c; aproximativ 200.000 de specii; 40–45% din producția primară oceanică, adică 20% din fixarea carbonului și producția de oxigen pe Pământ; diatomitul folosit în industrie și în dinamita lui Nobel; unele diatomee se deplasează pe suprafețe
- Frontiers in Marine Science (2024) – Progress on the biological characteristics and physiological activities of fucoxanthin produced by marine microalgae – fucoxantina din diatomee formează cu clorofilele a și c complexe proteice care captează lumina (FCP)
- UCMP Berkeley – Introduction to the Phaeophyta – algele brune au clorofilă c și fucoxantină; cele mai mari depășesc 30 m; alternanță de generații; la Fucus, umflăturile de pe ramuri sunt locul în care se formează gameții
- UCMP Berkeley – Introduction to the Bacillariophyta – frustule de siliciu; abundente în plancton și în sedimente, marine și de apă dulce; hrană pentru multe organisme; depozitele fosile exploatate ca abrazivi și materiale de filtrare
- UCMP Berkeley – Diatoms: life history and ecology – peretele nou se construiește numai la diviziune; mărimea medie a unei populații care se divide scade în timp; reproducerea sexuată produce urmași cu perete complet nou
- Hildebrand, Lerch, Shrestha (2018), Frontiers in Marine Science 5:125 – Understanding Diatom Cell Wall Silicification—Moving Forward – la Thalassiosira pseudonana, benzile de centură se sintetizează în faza G1, între diviziuni, iar valvele se formează după G2+M, la diviziune
- Frontiers in Marine Science (2022) – revizuire despre reproducerea la Fucus – Fucus are un ciclu diplontic, unic între alge: singura fază haploidă este gametul unicelular
- OpenStax – Biology 2e, 23.3 Groups of Protists – diatomee cu perete de dioxid de siliciu; alge brune pluricelulare, în principal marine; parte de fixare, picior și lame la algele mari; la Laminaria, sporii haploizi dau gametofiți pluricelulari
- Ruggiero et al. (2015), PLOS ONE – A higher level classification of all living organisms – Chromista cuprinde toate algele cromofite (cu clorofilă c, fără b); oomicetele (manele) aparțin Chromista, nu fungilor
- Marin, Spinu (2023), Periodicum biologorum 125(3–4) – Long term succession of engineering species Gongolaria barbata along the Romanian Black Sea coast – INCDM „Grigore Antipa”; G. barbata, singurul reprezentant rămas al grupului Cystoseira pe litoralul românesc; comparație anii 1960, anii 1970, 2009–2022; din 13 zone au rămas 5; declin legat de gheața din 1972 și de furtuni; biomasă și densitate recente apropiate de perioada de referință; echilibru fragil
Din programă: „Chromista (alge unicelulare și pluricelulare cu clorofile a și c, diatomee, alge brune) - caractere generale (morfologie, nutriție, reproducere), medii de viață, importanță în ecosisteme” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.1, 2.1, 2.2.