Biologie IX EN

Capitolul 6 · Bacterii, protiste, fungiLecția 6.3

Protozoarele: amibe, flagelate, sporozoare, ciliate

Cum poate o singură celulă să înoate, să vâneze, să digere și să scape de apa în plus, fără niciun organ?

Mărime
de la 100 nm la 30 m
Nivel
organisme unicelulare și comunități
Timp
20 de minute și miliarde de ani

Mâine am testzece întrebări din capitolul 6

Înainte să citești: tu ce crezi?

Un parameci trăiește într-o baltă cu apă dulce. Ce s-ar întâmpla cu el dacă i s-ar opri vacuolele contractile?

Vezi răspunsul

S-ar umfla cu apă. Apa dulce este hipotonică față de citoplasma parameciului, așa că apa intră continuu prin osmoză. Vacuolele contractile o adună și o scot afară; fără ele, celula ar avea soarta globulei roșii în apă distilată.

O picătură de apă dintr-o baltă, privită la microscopul școlii, pare un acvariu: celule care se târăsc, celule care se învârt, celule care țâșnesc înainte și înapoi. Fiecare dintre ele este un organism întreg, care se hrănește, se mișcă și se înmulțește singur. Multe sunt protozoare.

Ce au în comun protozoarele

Protozoarele sunt organisme eucariote unicelulare: au nucleu și organite, ca orice celulă eucariotă, dar tot corpul lor este o singură celulă. Cele mai multe sunt heterotrofe și își iau hrana din mediu, înghițind particule sau absorbind substanțe dizolvate. Trăiesc în ape dulci și sărate, în solul umed sau în corpul altor organisme.

Se clasifică după felul în care se deplasează: amibele prin pseudopode, flagelatele prin flageli, ciliatele prin cili, iar sporozoarele, toate parazite, nu au organite de mișcare. Grupa este una școlară: amibele, euglenele și ciliatele stau pe ramuri diferite ale arborelui vieții, iar ciliatele și sporozoarele sunt înrudite cu unele alge.

Amiba și euglena

Amiba (Amoeba proteus) trăiește în ape dulci și își schimbă mereu forma. Citoplasma ei curge și împinge membrana în prelungiri numite pseudopode (picioare false), cu care se târăște. Când întâlnește o particulă de hrană, pseudopodele o înconjoară și o închid într-o vacuolă digestivă, unde este digerată.

Euglena verde este un flagelat din bălți. Înoată cu ajutorul flagelului, are o pată roșie sensibilă la lumină (stigma) și cloroplaste, cu care face fotosinteză. Pusă la întuneric, cloroplastele ei se micșorează și nu mai funcționează, iar euglena se hrănește cu substanțe organice din apă. Este exemplul clasic de organism care nu se potrivește nici cu „plantă”, nici cu „animal”.

Din același grup cu euglena face parte tripanosoma, un flagelat parazit care trăiește în sângele omului și al mamiferelor. Trypanosoma brucei produce boala somnului în Africa și este transmisă de musca țețe.

Micrografie la microscopul optic: celule alungite și curbate, verzi, pline de granule, una cu o pată roșie aproape de capătul din față.
Figura 1Euglene la microscopul optic: verdele vine de la cloroplaste, iar pata roșie de lângă capătul din față este stigma. Flagelul, foarte subțire, nu se vede în această fotografie.

Foto: Deuterostome, CC BY-SA 3.0, sursa. Fără modificări.

Parameciul, un ciliat cu organizare complexă

Parameciul (Paramecium caudatum) are formă de talpă de pantof și este acoperit de rânduri de cili, perișori scurți care bat coordonat și îl împing prin apă. Pe o parte are o adâncitură, șanțul bucal, prin care cilii mătură bacteriile spre interior; acolo ele ajung în vacuole digestive.

Parameciul trăiește în apă dulce, care este hipotonică față de citoplasma lui, așa că apa intră continuu prin osmoză. Vacuolele pulsatile (contractile) adună apa în plus și o scot afară, ritmic.

Are doi nuclei: un macronucleu mare, care conduce activitatea celulei și diviziunea, și un micronucleu mic, necesar pentru reproducerea sexuată. Parameciul se înmulțește asexuat prin diviziune, în două celule-fiice. Din când în când, doi paramecii se lipesc și schimbă între ei material genetic din micronuclei: procesul se numește conjugare. Conjugarea amestecă genele, dar nu mărește numărul de indivizi.

Micrografie la microscopul optic: o celulă alungită și transparentă, în formă de talpă, cu marginea acoperită de perișori fini și câteva vacuole rotunde înăuntru.
Figura 2Parameciul, Paramecium caudatum, la microscopul optic: marginea pare pufoasă din cauza rândurilor de cili, iar bulele rotunde dinăuntru sunt vacuole.

Foto: Deuterostome, CC BY-SA 3.0, sursa. Fără modificări.

Plasmodiul malariei, un sporozoar

Sporozoarele sunt paraziți fără organite de mișcare, cu o structură specială în vârful celulei, cu care pătrund în celulele gazdei. Cel mai cunoscut este plasmodiul (Plasmodium), care produce malaria (paludismul).

Plasmodiul are nevoie de două gazde. Este transmis la om prin înțepătura femelei de țânțar Anopheles, care este vectorul. În om, se înmulțește asexuat, întâi în celulele ficatului, apoi în globulele roșii, pe care le distruge. Plasmodium falciparum este specia cea mai periculoasă. Malaria nu se ia prin contact obișnuit cu un bolnav; foarte rar, plasmodiul trece de la om la om prin sânge, de exemplu la o transfuzie, sau de la mamă la copil. În stomacul țânțarului, gameții parazitului se unesc și formează zigoți, iar din fiecare zigot rezultă, prin diviziuni repetate, multe forme noi, care ajung în glandele salivare și trec în om la următoarea înțepătură. Pentru că înmulțirea sexuată are loc în țânțar, el este gazda definitivă, iar omul este gazda intermediară.

În 2024 au fost estimate în lume 282 de milioane de cazuri de malarie și 610.000 de decese, cele mai multe în Africa. Prevenția înseamnă, în primul rând, protecția față de înțepăturile de țânțar; pentru călătorii în zone cu malarie, medicul și sursele oficiale (OMS, INSP) spun ce măsuri sunt necesare.

Pentru curioși

Protozoarele libere sunt o verigă importantă în apele dulci și sărate: mănâncă bacterii și alge mici și sunt la rândul lor hrană pentru larve, crustacee mici și alevini. Unele flagelate trăiesc în intestinul termitelor și le ajută să digere celuloza din lemn.

Ciclul plasmodiului malariei: țânțarul, gazda definitivă; omul, gazda intermediară omul:gazda intermediară ficatul globulele roșiisunt distruse vectorul șigazda definitivă:femela de țânțarAnopheles înțepătură o nouă înțepătură plasmodiul: agentul bolii
Figura 3Roluri diferite: plasmodiul este agentul bolii; femela de țânțar este vectorul și gazda definitivă, în care parazitul se înmulțește sexuat; omul este gazda intermediară; în om, plasmodiul se înmulțește întâi în ficat, apoi în globulele roșii. Schemă, fără stadiile parazitului.

Exemplu rezolvat

Patru celule dintr-o picătură de baltă

Un elev descrie patru organisme văzute la microscop. A își schimbă forma și înaintează prin prelungiri ale citoplasmei. B are formă de talpă și se mișcă repede, acoperit de perișori. C este verde, are o pată roșie și înoată cu un flagel. D nu se mișcă singur și a fost găsit într-un frotiu de sânge, în interiorul globulelor roșii.

Pas cu pas, după organitul de mișcare: A are pseudopode, deci este o amibă. B are cili, deci este un ciliat, de exemplu parameciul. C are flagel, deci este un flagelat; cloroplastele și stigma arată că este euglena. D nu are organite de mișcare și trăiește parazit în globule, ca plasmodiul: este un sporozoar.

Activitate pentru laboratorul școlii: pune un pumn de fân uscat într-un borcan cu apă de baltă și lasă-l, acoperit, câteva zile la temperatura camerei. O picătură de la suprafață, privită la microscop, arată de obicei ciliate care se mișcă repede. Spală-te pe mâini după lucru și nu bea apa.

În România

Țara care a scăpat de malarie

După al Doilea Război Mondial, malaria încă se transmitea în România. Lupta împotriva ei a atins un vârf în 1947–1948, cu insecticidul DDT, dar boala nu a dispărut atunci. Din 1955 au urmat planuri de eradicare, iar ultimul caz de malarie contractat în țară a fost diagnosticat în 1961.

Campania s-a încheiat în 1965, iar în 1967 Organizația Mondială a Sănătății a certificat România drept țară fără malarie, în același an cu Polonia. În 1966, OMS i-a acordat medicului român Mihai Ciucă premiul Fundației Darling, distincția ei pentru realizări în lupta cu malaria.

Între 1967 și 2014 au fost diagnosticate în România 814 cazuri de malarie, toate aduse din alte țări de călători. Mai multe specii de țânțari Anopheles trăiesc încă în România, de la câmpiile cu ape stătătoare la văile râurilor, așa că un caz adus din altă țară rămâne un risc.

Pe scurt

  1. Protozoarele sunt eucariote unicelulare, de obicei heterotrofe, care trăiesc în ape, în sol umed sau ca paraziți; sunt o grupă școlară, cu membri din ramuri diferite.
  2. Amiba se deplasează și își prinde hrana prin pseudopode și digeră particulele în vacuole digestive.
  3. Euglena verde înoată cu flagel, are stigmă și cloroplaste; la lumină face fotosinteză, la întuneric se hrănește cu substanțe organice.
  4. Parameciul se mișcă prin cili, are șanț bucal, vacuole pulsatile care elimină apa în plus, un macronucleu și un micronucleu; se înmulțește prin diviziune și face conjugare.
  5. Plasmodiul, un sporozoar, este agentul malariei; vectorul lui este femela țânțarului Anopheles, în care se înmulțește sexuat, iar în om se înmulțește asexuat, în ficat și în globulele roșii.
  6. România a fost certificată de OMS ca țară fără malarie în 1967.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitConjugarea este felul în care se înmulțesc parameciii.

    CorectParameciii se înmulțesc prin diviziune. La conjugare, doi paramecii schimbă material genetic, iar numărul lor nu crește.

  • GreșitȚânțarul produce malaria.

    CorectAgentul malariei este plasmodiul. Femela de Anopheles este vectorul și gazda definitivă: în corpul ei plasmodiul se înmulțește, apoi trece prin înțepătură la alt om.

  • GreșitEuglena este plantă, pentru că e verde.

    CorectEuglena are cloroplaste, dar înoată cu flagel și, la întuneric, se hrănește cu substanțe organice. O singură trăsătură nu ajunge pentru clasificare.

Verifică-te

7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce rol au vacuolele pulsatile ale parameciului?

    Răspuns

    b) Elimină apa în plus care intră prin osmoză. Apa dulce este hipotonică față de citoplasmă, deci apa intră mereu. Vacuolele pulsatile o scot afară; digestia are loc în vacuolele digestive.

  2. Cu ce se deplasează amiba?

    Răspuns

    c) Cu pseudopode. Pseudopodele sunt prelungiri temporare ale citoplasmei; tot cu ele amiba își înconjoară hrana.

  3. În cazul malariei, ce rol are femela țânțarului Anopheles?

    Răspuns

    b) Vectorul, care transmite plasmodiul. Agentul este plasmodiul; țânțarul este vectorul, care îl duce de la un om la altul după ce parazitul s-a înmulțit în corpul lui. Globulele roșii distruse sunt ale omului.

  4. O euglenă este ținută o săptămână la întuneric, într-o apă cu substanțe organice dizolvate. Ce se întâmplă?

    Răspuns

    b) Cloroplastele se micșorează, iar euglena se hrănește cu substanțele organice din apă. Euglena poate trece de la fotosinteză la hrănire heterotrofă.

  5. Între 1967 și 2014 (48 de ani) au fost diagnosticate în România 814 cazuri de malarie aduse din alte țări. Câte cazuri revin, în medie, pe an? Rotunjește la un număr întreg.

    cazuri pe an
    Răspuns

    17 cazuri pe an. 814 : 48 ≈ 16,96, adică în jur de 17 cazuri pe an.

  6. Așază fiecare protozoar în grupa lui.

    Răspuns

    Se deplasează prin cili: Parameciul.

    Se deplasează prin flageli: Euglena verde; Tripanosoma.

    Fără organite de mișcare, parazit: Plasmodiul malariei.

    Parameciul este ciliat; euglena și tripanosoma sunt flagelate; plasmodiul este sporozoar.

  7. Un parameci din apa unei bălți este mutat într-o apă ușor sărată, izotonică față de citoplasma lui. Cum se schimbă activitatea vacuolelor pulsatile? Explică.

    Un răspuns bun

    În apa dulce, apa intră continuu prin osmoză, iar vacuolele pulsatile o scot ritmic. Într-o soluție izotonică, apa intră și iese în cantități egale, deci nu mai e apă în plus de eliminat. Vacuolele pulsatile vor pulsa mult mai rar.

    Un răspuns complet leagă vacuolele pulsatile de osmoză, compară cele două medii (hipotonic, izotonic) și trage concluzia despre ritmul pulsațiilor.

Lucrări practice pentru lecția aceasta

Termeni

protozoare
Grupă școlară de organisme eucariote unicelulare, de obicei heterotrofe.
pseudopode
Prelungiri temporare ale citoplasmei, cu care amiba se deplasează și își prinde hrana.
vacuolă digestivă
Vacuolă în care o celulă digeră particulele de hrană înghițite.
vacuolă pulsatilă
Vacuolă care adună apa în plus din celulă și o elimină ritmic.
stigmă
Pată roșie, sensibilă la lumină, a euglenei.
macronucleu
Nucleul mare al ciliatelor, care conduce activitatea celulei.
conjugare
Schimb de material genetic între doi paramecii lipiți temporar, fără creșterea numărului de indivizi.
vector
Organism care transmite agentul unei boli de la o gazdă la alta, cum este țânțarul Anopheles pentru plasmodiu.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Protozoare: amibe, flagelate, sporozoare, ciliate - caractere generale (morfologie, nutriție, reproducere), exemple de specii reprezentative, medii de viață, importanță în ecosisteme” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.1, 1.2, 2.2.