Capitolul 6 · Bacterii, protiste, fungiLecția 6.2
Bacteria și Archaea: procariotele, cele mai vechi și mai numeroase organisme
Dacă o bacterie se poate dubla la fiecare 20 de minute, de ce nu a acoperit încă tot Pământul?
- Mărime
- de la 100 nm la 30 m
- Nivel
- organisme unicelulare și comunități
- Timp
- 20 de minute și miliarde de ani
Înainte să citești: tu ce crezi?
O singură celulă de Escherichia coli se divide la fiecare 20 de minute, iar fiecare celulă-fiică face la fel. Câte celule ar fi după opt ore, dacă nu moare niciuna și hrana nu se termină?
Vezi răspunsul
Aproape 17 milioane. Opt ore înseamnă 24 de dublări, iar 2 la puterea 24 dă 16.777.216 celule. Într-o cultură reală, creșterea se oprește mult mai devreme, pentru că hrana se termină și deșeurile se adună.
Pe Pământ trăiesc între 4 × 10³⁰ și 6 × 10³⁰ de celule procariote: un număr scris cu 31 de cifre. Toate la un loc conțin aproximativ o șesime din carbonul tuturor plantelor lumii. Primele urme de viață păstrate în roci, vechi de aproximativ 3,5 miliarde de ani, sunt tot ale lor.
Două domenii cu aceeași organizare
Bacteriile și arheele sunt procariote: celula lor nu are nucleu, iar ADN-ul stă în nucleoid, o regiune a citoplasmei fără membrană. Multe au și plasmide, molecule mici și circulare de ADN, care pot purta gene utile, de exemplu pentru rezistența la antibiotice. Celula măsoară de obicei între 0,1 și 5 µm, mult mai puțin decât o celulă eucariotă obișnuită, care are 10–100 µm.
Membrana este învelită de un perete celular. La bacterii, peretele conține peptidoglican (mureină); arheele nu au peptidoglican, iar lipidele din membrana lor sunt construite altfel. După formă, o bacterie și o arhee nu pot fi deosebite la microscop; deosebirile sunt chimice și moleculare.
Multe bacterii au în afara peretelui o capsulă, un strat lipicios care le apără și le ajută să se prindă de suprafețe. Unele au unul sau mai mulți flageli, filamente lungi cu care înoată, și perișori scurți (pili), cu care se fixează.
Coci, bacili, vibrioni, spirili
La microscop, bacteriile au câteva forme de bază. Cocii sunt sferici, bacilii au formă de bastonaș, vibrionii sunt bastonașe curbate ca o virgulă, iar spirilii sunt lungi și răsuciți ca un tirbușon. Escherichia coli, din intestinul omului, este un bacil.
Cocii rămân adesea lipiți după diviziune. Doi coci alăturați formează un diplococ, un lanț de coci formează un streptococ, iar o grămadă de coci, ca un ciorchine, formează un stafilococ.

Foto: Y tambe, CC BY-SA 3.0, sursa. Micșorată.
Toate felurile de hrănire
Procariotele se hrănesc în mai multe feluri decât toate celelalte organisme la un loc. Bacteriile autotrofe își fac singure substanțele organice din dioxid de carbon. Cele fotosintetizante, ca cianobacteriile, folosesc energia luminii. Cele chemosintetizante iau energia din reacții chimice cu substanțe anorganice, ca hidrogenul sulfurat sau compușii fierului, și pot trăi în întuneric total.
Bacteriile heterotrofe iau substanțele organice de-a gata. Cele saprofite descompun resturile de plante și animale moarte. Cele parazite trăiesc pe seama unui organism viu și unele produc boli. Altele trăiesc în simbioză, cu folos pentru ambele părți.
Și respirația diferă. Bacteriile aerobe au nevoie de oxigen; bacteriile anaerobe stricte sunt omorâte de oxigen, cum sunt cele ale genului Clostridium; altele, ca bacteriile din familia lui E. coli, trăiesc cu sau fără oxigen.
Diviziune directă (sciziparitate) și o curbă de creștere în patru faze
Bacteriile se înmulțesc prin diviziune directă (sciziparitate): celula crește, își copiază ADN-ul, se strânge la mijloc și se rupe în două celule-fiice identice. Tot „diviziune directă” se numește și amitoza, dar aceasta împarte nucleul unei celule eucariote, fără fus de diviziune; bacteria nu are nucleu. În condiții ideale de laborator, E. coli se poate dubla în numai 20 de minute; aceeași specie are nevoie de zile întregi într-un mediu sărac.
Pusă într-un vas cu hrană, o cultură trece prin patru faze. În faza de lag (de lansare), numărul celulelor nu crește: ele se adaptează la mediu. În faza exponențială, celulele se divid cât pot de repede, iar numărul lor se dublează la fiecare generație. În faza staționară, numărul celulelor vii ajunge la un platou: câte celule se formează, atâtea mor. În faza de declin, mor mai multe decât se formează.
Creșterea se oprește pentru că hrana se consumă, deșeurile se adună, iar oxigenul din mediu scade. Unele bacterii, de exemplu Clostridium, formează atunci endospori, forme de rezistență cu înveliș gros, care rezistă fără hrană și apă ani întregi. Un endospor nu înmulțește bacteria; dintr-o celulă rezultă un singur endospor.

| Timp | Dublări | Celule | Masă |
|---|---|---|---|
| 0 min | 0 | 1 | 1 pg |
| 20 min | 1 | 2 | 2 pg |
| 40 min | 2 | 4 | 4 pg |
| 1 h | 3 | 8 | 8 pg |
| 2 h | 6 | 64 | 64 pg |
| 4 h | 12 | 4.096 | 4,1 ng |
| 8 h | 24 | 16.777.216 | 16,8 µg |
| 10 h | 30 | 1.073.741.824 | 1,07 mg |
| 18 h 40 min | 56 | 7,2 × 10¹⁶ | 72,1 kg |
| 24 h | 72 | 4,7 × 10²¹ | 4.722 t |
| 44 h 20 min | 133 | 1,1 × 10⁴⁰ | 1,1 × 10²² t |
| Ora | La început | La sfârșit | Dublare |
|---|---|---|---|
| 0–1 h | 0,014 | 0,043 | 36 min |
| 1–2 h | 0,043 | 0,189 | 30 min |
| 2–3 h | 0,189 | 0,541 | 39 min |
| 3–4 h | 0,541 | 0,746 | 133 min |
| 4–5 h | 0,746 | 0,869 | 272 min |
| 5–6 h | 0,869 | 0,936 | 560 min |
| 6–7 h | 0,936 | 0,960 | peste 10 h |
| 7–8 h | 0,960 | 0,978 | peste 10 h |
| 8–9 h | 0,978 | 0,974 | nu mai crește |
| Faza | Interval |
|---|---|
| faza de lag | 0 min – 23 min |
| faza exponențială | 23 min – 2 h 34 min |
| creșterea încetinește | 2 h 34 min – 5 h 54 min |
| faza staționară | 5 h 54 min – 14 h 4 min |
| turbiditatea scade | 14 h 4 min – 20 h 4 min |
Cea mai rapidă oră (29–89 min): dublare la 22 de minute (cele șase culturi: între 21,5 și 24,1 min; cu fondul 0,084 sau 0,088: 22–24 min). Lecția: 20 de minute, în condiții ideale de laborator.
Calcul și măsurători. Partea de calcul: o celulă de E. coli (circa 2 µm lungime, circa 1 pg) care s-ar dubla la 20 de minute fără să se oprească; bastonașele sunt un desen mărit, cu bara de scară calculată. Partea măsurată: turbiditatea (OD600) a șase culturi de E. coli RU1 în bulion LB la 37 °C, citită la fiecare cinci minute (Saxer și colaboratorii, Dryad, CC0), minus fondul: citirea a două godeuri de pe aceleași plăci în care nu a crescut nimic, o estimare (cu alt fond, 0,084 sau 0,088, dublarea cea mai rapidă dă 22–24 de minute). Turbiditatea arată câtă biomasă există, fără să deosebească celulele vii de cele moarte.
Surse și credite. Curba măsurată: Saxer G. și colab. (2015), Data from: Mutations in global regulators lead to metabolic selection during adaptation to complex environments, Dryad, doi:10.5061/dryad.3mj3m, CC0 1.0. Dimensiunea și masa celulei: R. Milo și R. Phillips, Cell Biology by the Numbers (BioNumbers, BNID 101788). Masa Pământului: NASA Earth Fact Sheet.
De la intestin la izvoare fierbinți
Procariotele trăiesc oriunde există umezeală: în sol, în apă, pe piele, în intestin. Unele sunt extremofile: cresc cel mai bine la 60–80 °C, în acid sau în ape foarte sărate. Multe extremofile sunt arhee, dar arheele trăiesc în orice fel de mediu, inclusiv în ocean și în intestinul omului. Nu se cunoaște nicio arhee care să producă boli.
Fără procariote, materia nu s-ar întoarce în natură: ele descompun resturile moarte, iar unele, ca bacteriile din nodozitățile rădăcinilor de fasole și trifoi, fixează azotul din aer. Bacteriile sunt folosite la brânză și iaurt; numai unele produc boli.
Exemplu rezolvat
Cultura care se oprește
Exemplu de calcul: o celulă de E. coli ajunge într-un vas cu hrană, în condiții ideale, cu o dublare la fiecare 20 de minute. Câte celule sunt după două ore, dacă nu moare niciuna?
Două ore au 120 de minute, adică 120 : 20 = 6 generații. Numărul se dublează la fiecare generație: 1 → 2 → 4 → 8 → 16 → 32 → 64. Altfel scris, 2⁶ = 64 de celule. Formula generală este N = N₀ × 2ⁿ, unde N₀ este numărul de la început, iar n numărul de generații.
Dacă dublarea ar continua, după 10 ore (30 de generații) ar fi peste un miliard de celule dintr-una singură. În vas, numărul se oprește pe un platou: aceasta este faza staționară. Hrana s-a consumat și deșeurile au ajuns în cantitate mare.
Activitate fără culturi: desenează numărul de celule la fiecare 20 de minute timp de 4 ore, apoi a doua curbă, care se aplatizează după 3 ore. Diferența dintre ele arată efectul hranei care se termină.
În România
Peștera Movile, unde lumina nu ajunge niciodată
Lângă Mangalia, la câțiva kilometri de Marea Neagră, se află Peștera Movile, descoperită în 1986 de Cristian Lascu, la baza unui puț săpat pentru lucrări geologice. Aerul din adâncul ei are doar 7–16% oxigen, față de 21% la suprafață, și mult hidrogen sulfurat.
Pe apă și pe pereți cresc pături de bacterii chemosintetizante. Ele își fac substanțele organice din dioxid de carbon, folosind energia hidrogenului sulfurat și a metanului, fără nicio rază de soare. Din ce produc ele trăiesc nevertebratele peșterii. Până în 2021 au fost găsite aici 52 de specii de nevertebrate, iar 37 dintre ele trăiesc numai în peșteră și în apele subterane din jurul ei.
În 1996, biologul Șerban Sârbu și colegii săi au arătat în revista Science, prin analiza izotopilor de carbon și azot, că hrana acestor animale vine din chemosinteză. Era atunci singurul ecosistem terestru cunoscut bazat pe chemosinteză.
Pe scurt
- Bacteriile și arheele sunt procariote: ADN-ul stă în nucleoid, fără membrană nucleară; multe au plasmide, capsulă și flageli.
- Peretele celular al bacteriilor conține peptidoglican (mureină); arheele nu au peptidoglican și au alte lipide în membrană.
- După formă, bacteriile sunt coci, bacili, vibrioni sau spirili; cocii formează diplococi, streptococi și stafilococi.
- Bacteriile pot fi autotrofe (fotosintetizante sau chemosintetizante) ori heterotrofe (saprofite, parazite, simbionte), aerobe sau anaerobe.
- Bacteriile se înmulțesc prin diviziune directă (sciziparitate); o cultură trece prin fazele de lag, exponențială, staționară și de declin, iar creșterea se oprește când se termină hrana și se adună deșeurile.
- Endosporii sunt forme de rezistență, nu de înmulțire; arheele trăiesc și în medii extreme, și în medii obișnuite.
Greșeli frecvente
GreșitToate bacteriile sunt periculoase.
CorectNumai unele specii produc boli. Cele mai multe descompun resturile moarte, fixează azotul sau trăiesc în intestin fără să facă rău; unele sunt folosite la iaurt și brânză.
GreșitEndosporii sunt felul în care se înmulțesc bacteriile.
CorectBacteriile se înmulțesc prin diviziune directă. O celulă formează un singur endospor, o formă de rezistență care supraviețuiește fără hrană și apă.
GreșitArheele trăiesc numai în izvoare fierbinți și în ape sărate.
CorectMulte extremofile sunt arhee, dar arheele trăiesc în orice mediu, inclusiv în ocean și în intestinul omului. Se deosebesc de bacterii prin chimia celulei, nu prin locul în care trăiesc.
Verifică-te
8 întrebări. La primele 7 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
La microscop vezi bastonașe curbate ca o virgulă. Ce formă de bacterie este?
Răspuns
c) Vibrioni. Vibrionii sunt bastonașe curbate. Spirilii sunt lungi și răsuciți, cocii sunt sferici, iar stafilococii sunt grămezi de coci.
În ce fază a curbei de creștere numărul de celule vii rămâne constant, deși celulele încă se divid?
Răspuns
c) Faza staționară. În faza staționară se formează tot atâtea celule câte mor. În faza de lag numărul e tot constant, dar pentru că celulele încă nu se divid.
Bacteriile din Peștera Movile își fac substanțele organice din dioxid de carbon, în întuneric. Cum se numește acest fel de hrănire?
Răspuns
b) Chemosinteză. Sunt autotrofe, dar energia vine din reacții chimice cu substanțe anorganice, nu din lumină.
Ce substanță din peretele celular deosebește bacteriile de arhee?
Răspuns
c) Peptidoglicanul, prezent la bacterii și absent la arhee. Peptidoglicanul (mureina) este caracteristic peretelui bacterian. Celuloza este în peretele plantelor, chitina în al fungilor, iar nucleoidul nu face parte din perete.
Exemplu de calcul: o cultură pornește de la 100 de celule care se dublează la fiecare 20 de minute. Câte celule sunt după o oră, fără nicio celulă moartă?
celuleRăspuns
800 de celule. O oră înseamnă trei generații: 100 × 2³ = 100 × 8 = 800 de celule.
Așază fazele curbei de creștere a unei culturi de bacterii în ordinea în care apar.
Răspuns
Ordinea corectă:
- Faza de lag: celulele se adaptează, numărul nu crește
- Faza exponențială: numărul se dublează la fiecare generație
- Faza staționară: numărul celulelor vii rămâne pe platou
- Faza de declin: mor mai multe celule decât se formează
Celulele se adaptează întâi la mediu, apoi se divid repede; când hrana se termină și deșeurile se adună, creșterea se oprește, iar în cele din urmă populația scade.
Alege felul de hrănire al fiecărei bacterii.
Răspuns
Autotrofă: Cianobacterie care face fotosinteză într-un lac; Bacterie din Peștera Movile care folosește hidrogenul sulfurat.
Heterotrofă: Bacterie care descompune frunzele moarte din sol; Bacterie care produce o boală la om; Bacterie care trăiește în nodozitățile rădăcinii de trifoi.
Autotrofele își fac substanțele organice din dioxid de carbon, cu energie din lumină sau din reacții chimice. Saprofitele, parazitele și simbiontele iau substanțe organice gata făcute.
Un iaurt lăsat deschis pe masă se acrește în câteva ore, apoi gustul nu se mai schimbă mult. Folosind curba de creștere, explică ce s-a întâmplat cu bacteriile din el.
Un răspuns bun
La început bacteriile s-au adaptat (faza de lag), apoi s-au divizat repede, iar numărul lor a crescut exponențial și au produs mult acid. Pe măsură ce zahărul s-a consumat și acidul s-a adunat, divizarea a încetinit până la un platou, faza staționară, în care se formează tot atâtea celule câte mor. De aceea gustul nu se mai schimbă mult.
Un răspuns complet numește fazele în ordine și leagă oprirea creșterii de hrana consumată și de deșeurile adunate.
Lucrări practice pentru lecția aceasta
- Trei microorganisme, trei fișe de dovezi – Studiu de caz pe carduri și observație calitativă, 35–40 de minute
Termeni
- nucleoid
- Regiunea din citoplasma procariotelor în care se află ADN-ul, fără membrană nucleară.
- plasmidă
- Moleculă mică și circulară de ADN, separată de cromozomul bacterian.
- chemosinteză
- Producerea de substanțe organice din dioxid de carbon cu energie din reacții chimice cu substanțe anorganice.
- diviziune directă
- Împărțire fără fus de diviziune: la bacterii, toată celula se împarte în două celule-fiice identice (sciziparitate); la eucariote, numai nucleul se împarte direct (amitoză).
- faza exponențială
- Faza de creștere a unei culturi în care numărul celulelor se dublează la fiecare generație.
- faza staționară
- Faza în care numărul celulelor vii rămâne constant, fiindcă se formează tot atâtea celule câte mor.
- endospor
- Formă de rezistență a unor bacterii, cu înveliș gros, care supraviețuiește fără hrană și apă.
- extremofil
- Organism care crește cel mai bine în condiții extreme de temperatură, aciditate sau salinitate.
Surse și legătura cu programa
- OpenStax – Microbiology, 9.1 How Microbes Grow – E. coli se poate dubla în numai 20 de minute în condiții optime de laborator, iar în medii sărace are nevoie de zile; diviziunea directă; cele patru faze (lag, log, staționară, declin) și ce se întâmplă în fiecare; creșterea se oprește prin consumarea hranei, acumularea deșeurilor și scăderea oxigenului
- OpenStax – Microbiology, 3.3 Unique Characteristics of Prokaryotic Cells – coci, bacili, vibrioni (bastonașe curbate), spirili (spirale lungi), diplococi, streptococi, stafilococi; nucleoid; plasmide mici și circulare cu gene de rezistență la antibiotice; endosporii permit supraviețuirea fără hrană și apă și nu sunt spori de înmulțire
- OpenStax – Biology 2e, 22.2 Structure of Prokaryotes: Bacteria and Archaea – peretele bacterian cu peptidoglican, peretele arheelor fără peptidoglican, lipidele membranare diferite ale arheelor; capsulă, flageli, pili, plasmide
- OpenStax – Biology 2e, 4.2 Prokaryotic Cells – diametrul celulelor procariote: 0,1–5,0 µm
- OpenStax – Biology 2e, 4.3 Eukaryotic Cells – celulele eucariote au de obicei 10–100 µm
- OpenStax – Biology 2e, 22.1 Prokaryotic Diversity – urme fosile de acum aproximativ 3,5 miliarde de ani; procariotele acoperă orice suprafață cu umezeală; extremofile: termofile la 60–80 °C, acidofile, halofile
- OpenStax – Biology 2e, 22.3 Prokaryotic Metabolism – fotoautotrofe, chemolitoautotrofe (energie din compuși anorganici, de exemplu de sulf sau fier), heterotrofe; descompunători; fixarea azotului de bacteriile din rădăcinile leguminoaselor și de cianobacterii
- OpenStax – Biology 2e, 22.5 Beneficial Prokaryotes – brânza și iaurtul se obțin cu bacterii; rizobiile formează nodozități la leguminoase
- OpenStax – Microbiology, 9.2 Oxygen Requirements for Microbial Growth – aerobe stricte, anaerobe stricte omorâte de oxigen (Clostridium), anaerobe facultative (enterobacterii)
- OpenStax – Microbiology, 4.6 Archaea – arheele se găsesc în orice habitat, inclusiv în ocean și în intestinul omului; nu se cunosc arhee care produc boli; peretele arheelor nu are peptidoglican
- Whitman, Coleman, Wiebe (1998), PNAS – Prokaryotes: the unseen majority – 4–6 × 10³⁰ celule procariote pe Pământ
- Bar-On, Phillips, Milo (2018), PNAS – The biomass distribution on Earth – plantele ≈450 Gt C, bacteriile ≈70 Gt C, arheele ≈7 Gt C: procariotele au aproximativ o șesime din carbonul plantelor
- Sarbu, Kane, Kinkle (1996), Science – A chemoautotrophically based cave ecosystem (rezumat, USF Digital Commons) – bacterii chemoautotrofe care fixează carbonul cu energia hidrogenului sulfurat; analiza izotopilor de carbon și azot arată că ele sunt baza hranei pentru 48 de specii de nevertebrate, 33 endemice; singura comunitate terestră cunoscută bazată pe chemosinteză
- Vlasceanu, Popa, Kinkle (1997), Applied and Environmental Microbiology – Thiobacillus thioparus LV43 din Peștera Movile – bacterie izolată dintr-o pătură microbiană plutitoare din Peștera Movile, care crește autotrof prin oxidarea sulfurilor și tiosulfatului (exemplu concret de bacterie chemosintetizantă)
- Brad, Iepure, Sarbu (2021), Diversity 13(3):128 – The Chemoautotrophically Based Movile Cave Groundwater Ecosystem – 52 de specii de nevertebrate (21 acvatice, 31 terestre), dintre care 37 endemice ecosistemului peșterii și al apelor subterane asociate
- GESS – Movile Cave – descoperită în 1986 de Cristian Lascu, la baza unui puț pentru lucrări geologice, lângă Mangalia; 7–16% oxigen în aer față de 21% la suprafață; hidrogen sulfurat; bacterii care oxidează metanul și sulful; peste 50 de specii de nevertebrate, 37 endemice
Din programă: „PROCARIOTE. DOMENIILE BACTERIA ȘI ARCHAEA - caractere generale (morfologie, nutriție, reproducere), medii de viață (inclusiv medii extreme), importanță în ecosisteme” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.1, 2.1, 2.2.