Capitolul 6 · Bacterii, protiste, fungiLecția 6.7CS
Diversitatea protozoarelor și a algelor Chromista: paraziți, parteneri și înflorirea apelor
Cum poate o apă plină de alge care produc oxigen să ajungă dimineața fără destul oxigen pentru pești?
- Mărime
- de la 100 nm la 30 m
- Nivel
- organisme unicelulare și comunități
- Timp
- 20 de minute și miliarde de ani
Înainte să citești: tu ce crezi?
În 1987, în Canada, peste 100 de oameni s-au îmbolnăvit după ce au mâncat midii, iar trei au murit. Ce organism a produs toxina?
Vezi răspunsul
O diatomee, o algă microscopică cu perete de siliciu, din genul Pseudo-nitzschia. Ea produce acid domoic, iar midiile, care se hrănesc filtrând apa, l-au adunat în corp în timpul unei înfloriri. Printre simptome a fost pierderea memoriei, de unde numele bolii: intoxicație amnezică cu fructe de mare.
Multe termite mănâncă lemn, dar nu pot digera singure celuloza din el. Celuloza este descompusă de protiste flagelate care trăiesc în intestinul lor, iar termita folosește substanțele rezultate. Între organismele microscopice și restul lumii vii există relații de tot felul, de la parteneriat la parazitism.
Protozoare libere, partenere și parazite
Cele mai multe protozoare trăiesc libere în apă și în sol, unde mănâncă bacterii, alge mici și resturi organice și sunt la rândul lor hrană pentru animale mici. Altele trăiesc în strânsă legătură cu un alt organism. Când ambii parteneri câștigă, relația se numește mutualism: flagelatele din intestinul unor termite descompun celuloza, iar termita le dă adăpost și hrană. Când unul trăiește pe seama celuilalt și îl îmbolnăvește, relația se numește parazitism.

Foto: Cymothoa exigua, CC BY-SA 3.0, sursa. Micșorată.
Adaptări la viața de parazit
Un parazit trebuie să treacă de la o gazdă la alta. Multe protozoare intestinale fac asta sub formă de chist, o celulă cu perete gros, rezistentă în mediul extern. Giardia trăiește în intestinul subțire și produce diaree; chisturile ei rezistă câteva luni în apă rece și se iau cu apă sau alimente contaminate și cu mâinile nespălate. Entamoeba histolytica trăiește în intestinul gros, poate distruge peretele lui și produce dizenterie amibiană; se transmite tot prin chisturi.
Toxoplasma gondii trece prin mai multe gazde. Se înmulțește sexuat numai în intestinul pisicilor și al altor feline, care sunt gazda definitivă și elimină cu fecalele forme de rezistență. Păsările, rozătoarele și omul sunt gazde intermediare: în corpul lor parazitul formează chisturi în mușchi și în creier, care pot rămâne toată viața. Cei mai mulți oameni sănătoși infectați nu au simptome, dar infecția apărută în timpul sarcinii poate trece la copil, de aceea medicii dau femeilor însărcinate recomandări de prevenție.
Alți paraziți folosesc un vector, un animal care îi duce de la o gazdă la alta. Plasmodiul malariei este dus de femela țânțarului Anopheles. Trypanosoma brucei, agentul bolii somnului din Africa, este dus de musca țețe și își schimbă la fiecare ciclu de infecție proteinele de pe suprafața celulei, așa că apărarea organismului nu reușește să îl elimine.
Algele Chromista: producători la baza rețelei trofice
Diatomeele sunt alge unicelulare cu un perete de dioxid de siliciu, ca o cutie de sticlă cu desene fine. Împreună cu dinoflagelatele și cu algele pluricelulare, protistele fotosintetizante fac în jur de un sfert din fotosinteza Pământului și hrănesc o mare parte din animalele acvatice. Algele brune mari, cum sunt laminariile și rudele lor, au structuri care seamănă cu ale plantelor: o porțiune de fixare, un fel de tulpiniță și lame late; la algele gigant din Pacific, tulpinița ajunge la 60 m.
Dinoflagelatele sunt alge unicelulare cu două flageluri. Unele trăiesc în celulele coralilor: le dau substanțe produse prin fotosinteză și primesc adăpost. Când coralii pierd aceste alge, se albesc și pot muri. Alte dinoflagelate se înmulțesc în masă și colorează marea în roșu, iar toxinele unor specii omoară pești, păsări și mamifere marine.
Pentru curioși
Flagelurile dinoflagelatelor stau în șanțuri, între plăci de celuloză. Unele emit lumină când apa este agitată. În clasificarea folosită de Ruggiero și colaboratorii (2015), dinoflagelatele, ciliatele și sporozoarele au fost mutate în Chromista, împreună cu diatomeele și algele brune; manualele școlare țin ciliatele și sporozoarele la protozoare.
Înflorirea apelor: când nutrienții sunt prea mulți
Înflorirea apei este înmulțirea foarte rapidă a unor organisme fotosintetizante, care colorează apa în verde, brun sau roșu. O favorizează nutrienții, lumina multă și apa caldă. Când nutrienții, mai ales azotul și fosforul din îngrășăminte și din apele uzate, ajung în exces într-un lac sau într-o mare, apa trece prin eutrofizare: se îmbogățește în nutrienți și produce mult mai multă biomasă.
Multe înfloriri sunt inofensive. O înflorire poate face rău fără toxine: stratul de alge umbrește organismele de dedesubt, iar algele moarte cad la fund, unde descompunătorii le descompun și consumă oxigenul dizolvat. Noaptea fotosinteza se oprește, dar respirația continuă. Apa ajunge în hipoxie, adică are prea puțin oxigen, iar animalele care nu pot pleca mor. Unele specii produc și toxine, cum este acidul domoic al diatomeelor Pseudo-nitzschia. Culoarea apei nu arată dacă o înflorire este toxică. Înfloririle din apa dulce sunt produse adesea de cianobacterii, care sunt bacterii, nu alge Chromista.

Foto: MODIS Land Rapid Response Team, NASA GSFC, Public domain, sursa. Decupată și micșorată.
Exemplu rezolvat
Oxigenul dintr-un lac eutrofizat, zi și noapte
Într-un exemplu de calcul, cu valori alese pentru exercițiu, oxigenul dizolvat la suprafața unui lac cu înflorire este 9 mg/L la ora 16 și 3 mg/L la ora 4 dimineața.
Scăderea este 9 − 3 = 6 mg/L în 12 ore, adică 6 : 12 = 0,5 mg/L pe oră. Ziua, algele produc prin fotosinteză mai mult oxigen decât consumă, iar valoarea crește. Noaptea, algele, animalele și descompunătorii doar respiră, iar valoarea scade.
De aceea, într-un lac eutrofizat, oxigenul este cel mai scăzut în zori. Două valori nu dovedesc singure cauza: pentru o concluzie sunt necesare măsurători în mai multe zile, la mai multe adâncimi, împreună cu temperatura apei.
În România
Marea Neagră în fața Constanței
Din anii 1960, Dunărea a dus în nord-vestul Mării Negre tot mai mulți nutrienți din agricultură și din apele uzate; ea aducea aproape 75% din nutrienții primiți de acea zonă. Lângă Delta Dunării, concentrația fosfaților la suprafață a crescut de aproximativ zece ori, de la 1–2 µM în anii 1960 la 10–20 µM în anii 1970 și 1980.
Înfloririle s-au înmulțit și și-au schimbat compoziția. Pe coasta de vest, ponderea dinoflagelatelor în înfloriri a crescut de la circa 15% înainte de 1970 la circa 60% în anii 1980 și 1990, iar a diatomeelor a scăzut. După 1970 au apărut regulat înfloriri și vara, pe lângă cele de primăvară.
Pe platforma de nord-vest a mării apare des vara hipoxie la fund, iar în anii cei mai grei ea ajunge până în golful Constanței. La o stație aflată la 20 de mile marine în largul Constanței, unde apa a fost analizată lunar din 1963, nitrații au scăzut de la circa 15 µM la începutul anilor 1980 la 4–5 µM la începutul anilor 1990.
Pe scurt
- Protozoarele pot fi libere, în mutualism (flagelatele din intestinul unor termite) sau parazite (Giardia, Entamoeba histolytica, Toxoplasma gondii, Trypanosoma, Plasmodium).
- Chistul este o formă cu perete gros, rezistentă în mediul extern, prin care se transmit multe protozoare intestinale.
- La Toxoplasma gondii, pisica este gazda definitivă, iar omul, păsările și rozătoarele sunt gazde intermediare; vectorul duce parazitul de la o gazdă la alta, ca țânțarul Anopheles la malarie, care este și gazda definitivă a plasmodiului.
- Diatomeele, cu perete de dioxid de siliciu, și algele brune sunt alge Chromista, producători la baza rețelelor trofice acvatice.
- Înflorirea apei este înmulțirea foarte rapidă a unor organisme fotosintetizante, favorizată de nutrienți în exces (eutrofizare), lumină și căldură.
- O înflorire poate produce hipoxie prin respirație și descompunere, chiar fără toxine; unele specii, cum sunt diatomeele Pseudo-nitzschia, produc toxine.
Greșeli frecvente
GreșitAlgele produc oxigen, deci cu cât sunt mai multe alge, cu atât apa are mai mult oxigen.
CorectZiua, da. Noaptea algele doar respiră, iar algele moarte sunt descompuse cu consum de oxigen, așa că o înflorire poate lăsa apa fără oxigen.
GreșitPisica este vectorul toxoplasmozei.
CorectPisica este gazda definitivă: în intestinul ei parazitul se înmulțește sexuat. Vectorul este un animal care duce parazitul de la o gazdă la alta, cum este țânțarul la malarie; țânțarul este în același timp și gazda definitivă a plasmodiului, pentru că în el parazitul se înmulțește sexuat.
GreșitDacă apa s-a colorat în verde sau roșu, înflorirea este toxică.
CorectCuloarea arată doar că sunt multe organisme fotosintetizante. Dacă există toxine se află numai prin identificarea speciilor și analize de laborator.
Verifică-te
7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce rol are chistul în viața lui Giardia?
Răspuns
b) Este forma cu perete gros care rezistă în mediul extern și transmite parazitul. Chistul rezistă luni întregi în apă rece. Omul se infectează înghițind chisturi cu apă, alimente sau de pe mâini.
La Toxoplasma gondii, care este gazda definitivă?
Răspuns
c) Pisica și celelalte feline. Gazda definitivă este cea în care parazitul se înmulțește sexuat. Omul și rozătoarele sunt gazde intermediare, iar țânțarul nu are rol la toxoplasmoză.
Cum poate o înflorire fără toxine să omoare peștii dintr-un lac?
Răspuns
b) Algele moarte sunt descompuse cu consum de oxigen, iar noaptea respirația continuă fără fotosinteză. Descompunerea și respirația de noapte consumă oxigenul dizolvat, iar apa ajunge în hipoxie.
Înflorirea dintr-un lac de apă dulce este produsă de cianobacterii. Ce sunt aceste organisme?
Răspuns
a) Bacterii. Cianobacteriile sunt procariote fotosintetizante, din domeniul Bacteria. Faptul că produc o înflorire nu le schimbă clasificarea.
Într-un lac, oxigenul dizolvat scade de la 8 mg/L la ora 20 la 2 mg/L la ora 6 dimineața. Cu câți mg/L scade, în medie, pe oră?
mg/L pe orăRăspuns
0,6 mg/L pe oră. Scăderea totală este 8 − 2 = 6 mg/L, în 10 ore: 6 : 10 = 0,6 mg/L pe oră.
Pune în ordine etapele prin care nutrienții în exces lasă un lac fără oxigen.
Răspuns
Ordinea corectă:
- Azotul și fosforul din îngrășăminte ajung în lac
- Algele se înmulțesc foarte repede (înflorire)
- Algele mor și cad la fund
- Descompunătorii descompun algele moarte și consumă oxigenul
- Apa ajunge în hipoxie și animalele mor
Este lanțul eutrofizării: nutrienți, înflorire, moartea algelor, descompunere cu consum de oxigen, hipoxie.
Un iaz de lângă un câmp îngrășat abundent devine verde în fiecare iulie, iar în unele dimineți apar pești morți la mal. Explică legătura dintre câmp, culoarea apei și peștii morți și propune o măsurătoare care ar verifica explicația.
Un răspuns bun
Azotul și fosforul din îngrășăminte ajung cu apa de ploaie în iaz și produc eutrofizare: algele se înmulțesc foarte repede, iar apa se colorează în verde. Noaptea algele doar respiră, iar algele moarte sunt descompuse cu consum de oxigen, așa că spre dimineață apa ajunge în hipoxie și peștii mor. Ca verificare, se măsoară oxigenul dizolvat seara și în zori, în mai multe zile și la mai multe adâncimi.
Un răspuns complet numește nutrienții și eutrofizarea, explică scăderea oxigenului prin respirație și descompunere, leagă moartea peștilor de dimineață și propune măsurarea oxigenului în momente diferite ale zilei.
Termeni
- mutualism
- Relație între două specii în care ambele câștigă.
- parazitism
- Relație în care un organism trăiește pe seama altuia, numit gazdă, și îi face rău.
- chist
- Formă de rezistență a unui organism unicelular, cu perete gros, care supraviețuiește în mediul extern.
- gazdă definitivă
- Gazda în care un parazit se înmulțește sexuat.
- înflorirea apei
- Înmulțirea foarte rapidă a unor organisme fotosintetizante, care colorează apa.
- eutrofizare
- Îmbogățirea unei ape în nutrienți, mai ales azot și fosfor, urmată de creșterea puternică a biomasei.
- hipoxie
- Starea unei ape care conține prea puțin oxigen dizolvat pentru multe animale.
Surse și legătura cu programa
- OpenStax – Biology 2e, 23.4 Ecology of Protists – protistele din intestinul termitelor descompun celuloza; protistele fotosintetizante fac circa 25% din fotosinteza Pământului; Plasmodium are nevoie de țânțar și de vertebrat; Trypanosoma brucei, musca țețe, boala somnului, schimbarea glicoproteinelor de suprafață la fiecare ciclu
- OpenStax – Biology 2e, 23.3 Groups of Protists – diatomeele cu perete de dioxid de siliciu; algele brune cu porțiune de fixare, tulpiniță și lame, tulpinița laminariilor până la 60 m; dinoflagelatele cu două flageluri și plăci de celuloză, bioluminescență, maree roșii și toxine; parabazalidele din intestinul termitelor
- CDC DPDx – Giardiasis – chisturile, forme rezistente care transmit giardioza, supraviețuiesc câteva luni în apă rece; trofozoiții în intestinul subțire; transmitere prin apă, alimente și mâini contaminate
- CDC – About Giardia – Giardia produce diaree
- CDC DPDx – Amebiasis – Entamoeba histolytica: chisturile sunt forma infecțioasă; trofozoiții în intestinul gros pot invada mucoasa; dizenterie
- CDC DPDx – Toxoplasmosis – felinele sunt singurele gazde definitive cunoscute; oochisturi eliminate cu fecalele; gazde intermediare păsări și rozătoare; chisturi în mușchi și creier care pot rămâne toată viața
- CDC – About Toxoplasmosis – cei mai mulți oameni sănătoși nu au simptome; infecția din timpul sarcinii poate trece la copil
- OMS – Malaria (fact sheet) – malaria este produsă de Plasmodium și transmisă de femelele de țânțar Anopheles
- Ruggiero et al. (2015), PLoS ONE – A higher level classification of all living organisms – Chromista lărgit ca să includă alveolatele (dinoflagelate, ciliate, sporozoare), considerate înainte protozoare
- NOAA – Harmful Algal Blooms – înfloririle sunt favorizate de nutrienți, temperaturi ridicate și multă lumină; cianobacteriile produc des înfloririle din apa dulce; diatomeele și dinoflagelatele, cele mai comune specii nocive marine; unele înfloriri epuizează oxigenul
- NOAA – Are all algal blooms harmful? – nu toate înfloririle sunt nocive; o înflorire poate face rău fără toxine, prin lipsa oxigenului și prin umbrire
- NOAA – What is a dead zone? – nutrienții în exces produc creșterea excesivă a algelor; algele moarte sunt descompuse cu consum de oxigen; hipoxia
- FAO (2004) – Marine biotoxins, Amnesic Shellfish Poisoning – acidul domoic produs de diatomee Pseudo-nitzschia; Prince Edward Island, Canada, 1987: trei decese și peste 100 de cazuri, după consumul de midii; pierderea memoriei printre simptome
- Oguz (2005), Oceanography – Long-term impacts of anthropogenic forcing on the Black Sea ecosystem – îmbogățirea în nutrienți din anii 1960; Dunărea, aproape 75% din aportul de nutrienți în nord-vestul mării; fosfați de la 1–2 µM în anii 1960 la 10–20 µM în anii 1970–1980 lângă Delta Dunării; dinoflagelatele de la circa 15% la circa 60% din înfloriri pe coasta de vest; înfloriri regulate de vară după 1970; nitrații la stația de la 20 de mile marine de Constanța, măsurată lunar din 1963: circa 15 µM la începutul anilor 1980, 4–5 µM la începutul anilor 1990
- Capet, Beckers & Grégoire (2013), Biogeosciences – Drivers, mechanisms and long-term variability of seasonal hypoxia on the Black Sea northwestern shelf – hipoxia sezonieră la fund pe platforma de nord-vest, care în anii grei se extinde spre golful Constanței
Din programă: „Diversitatea protozoarelor: exemple de specii reprezentative, interacțiuni și adaptări”; „Chromista – diversitatea algelor: exemple de specii reprezentative, interacțiuni și adaptări (ex. înflorirea apelor)” (curriculum de specialitate, Științe ale naturii). Competențe specifice urmărite: 1.1, 1.2, 2.1, 4.1.