Biologie IX EN

Capitolul 3 · CelulaLecția 3.3

Membrana, peretele celular, citoplasma și nucleul: învelișurile și centrul celulei

La microscopul școlii, în pielița de ceapă vezi contururile celulelor și câte un punct mai închis în fiecare. Ce sunt acestea și de ce nu vezi membrana?

Mărime
de la 5 nm la 100 µm
Nivel
celulă
Timp
o zi din viața unei celule

Mâine am testzece întrebări din capitolul 3

Înainte să citești: tu ce crezi?

Membrana plasmatică este numită adesea „stratul de lipide” al celulei. Cât din masa membranei unei celule umane obișnuite reprezintă proteinele?

Vezi răspunsul

Aproximativ jumătate. Lipidele formează scheletul membranei, un strat dublu, dar proteinele prinse în el cântăresc cam cât lipidele și carbohidrații la un loc. Proteinele fac mare parte din munca membranei: transportă substanțe, primesc semnale, leagă celulele între ele.

Pune pe o lamă o bucățică din pielița subțire de pe interiorul unei foi de ceapă și privește-o la microscop: vezi un fel de zid de cărămizi, cu un punct mai închis în fiecare cărămidă. Contururile pe care le vezi sunt pereții celulelor, iar punctele sunt nucleii. Membrana fiecărei celule este acolo, lipită de perete, dar este prea subțire ca să o vezi.

Membrana plasmatică: un strat dublu de lipide, cu proteine prinse în el

Membrana plasmatică (plasmalema) învelește orice celulă și are o grosime de 5–10 nm, de zeci de ori sub ce poate deosebi microscopul optic. Scheletul ei este un strat dublu de fosfolipide. Fiecare fosfolipid are un „cap” care atrage apa și două „cozi” care o resping. În stratul dublu, capetele stau spre apa din afară și spre citoplasmă, iar cozile stau față în față, la mijloc.

În stratul de lipide sunt prinse proteine. Unele îl traversează complet și se numesc proteine integrale; altele stau la suprafața lui și se numesc proteine periferice. La o celulă umană obișnuită, proteinele reprezintă cam jumătate din masa membranei. Membrana celulelor animale conține și colesterol, iar pe fața ei exterioară sunt prinse lanțuri de glucide, care formează glicocalixul.

În 1972, S. J. Singer și Garth Nicolson au descris membrana prin modelul mozaicului fluid. „Mozaic”, pentru că este alcătuită din molecule diferite, așezate una lângă alta. „Fluid”, pentru că lipidele și multe proteine se pot deplasa în planul membranei. Membrana este semipermeabilă: lasă unele substanțe să treacă ușor, iar pe altele le oprește sau le trece numai prin proteinele ei de transport.

exterior citoplasmă 5–10 nm glicocalix (lanțuri de glucide) proteină integrală proteină de transport colesterol proteină periferică cap: atrage apa cozi: resping apa
Figura 1Schema modelului mozaicului fluid: cozile fosfolipidelor, care resping apa, stau față în față la mijloc, iar proteinele integrale traversează tot stratul. Întreaga membrană are o grosime de 5–10 nm.

Peretele celular: în afara membranei, nu în locul ei

Celulele plantelor, ale fungilor și ale celor mai multe bacterii au, peste membrană, un perete celular rigid, care dă formă celulei, o sprijină și o protejează. Substanța din care este făcut diferă: la plante, celuloza; la fungi, chitina, aceeași substanță care se găsește în carapacea insectelor și a racilor; la bacterii, mureina. Celulele animale nu au perete.

Peretele nu înlocuiește membrana. O celulă vegetală are și perete, și membrană, iar membrana, lipită de perete, controlează ce intră în celulă. Lemnul unui copac este alcătuit în mare parte din pereții unor celule moarte, îngroșați și întăriți cu o substanță numită lignină.

Epidermă de ceapă la microscopul optic, pe fond galben: celule alungite, lipite una de alta, despărțite de linii subțiri, fiecare cu câte un punct rotund, maroniu.
Figura 2Epidermă de ceapă la microscopul optic, cu obiectivul mare. Liniile subțiri dintre celulele alungite sunt pereții din celuloză, iar punctele maronii, câte unul în fiecare celulă, sunt nucleii. Membrana plasmatică, lipită de perete, nu se vede.

Foto: Mccloughlin, CC BY 4.0, sursa. Fără modificări.

Citoplasma: citosol, citoschelet și organite

Citoplasma este tot ce se află între membrana plasmatică și nucleu. Ea are trei părți. Citosolul (hialoplasma) este partea gelatinoasă, alcătuită mai ales din apă, cu ioni, glucide, aminoacizi și enzime dizolvate; în el au loc multe dintre reacțiile metabolismului. În citosol stau organitele, compartimente cu structură și rol precis, iar în celula eucariotă toate acestea sunt sprijinite de un schelet intern.

Citoscheletul este o rețea de fibre proteice. Microfilamentele, din actină, au în jur de 7 nm și participă la mișcarea celulei, la schimbarea formei ei și la curenții din citoplasmă. Filamentele intermediare, de 8–10 nm, țin forma celulei și ancorează nucleul. Microtubulii, de aproximativ 25 nm, sunt șine pe care se deplasează veziculele și trag cromozomii în timpul diviziunii; din ei sunt făcuți și cilii și flagelii.

Nucleul: locul în care stă ADN-ul celulei eucariote

Nucleul este învelit de un înveliș nuclear format din două membrane. Învelișul are pori nucleari, prin care trec ioni, molecule și ARN între nucleu și citoplasmă. Interiorul nucleului se numește nucleoplasmă.

ADN-ul din nucleu este legat de proteine și formează cromatina, care în celula care nu se divide arată ca un ghem de fire subțiri. Înainte de diviziune, cromatina se condensează în cromozomi. În nucleu se vede, după colorare, o zonă mai închisă, nucleolul, în care ARN-ul ribozomal se unește cu proteine și se formează subunitățile ribozomilor.

Prin informația din ADN, nucleul controlează ce proteine produce celula, deci și ce face ea. La procariote nu există nucleu: ADN-ul stă în nucleoid, fără înveliș.

Micrografie electronică alb-negru: în dreapta jos, nucleul rotunjit, cu pete mai închise și un nucleol mare, închis la culoare; în rest, citoplasma plină de membrane paralele și câteva mitocondrii rotunde.
Figura 3Celulă din bronhiolele unui mamifer, la microscopul electronic. Nucleul, în dreapta jos, are cromatina în pete mai închise și un nucleol mare. În citoplasma din jur se văd membranele reticulului endoplasmatic și mitocondrii. Bara din colțul stânga jos are 500 nm.

Foto: Louisa Howard, Dartmouth Electron Microscope Facility, Public domain, sursa. Fără modificări.

Exemplu rezolvat

Preparatul din pielița de ceapă

Cu o pensetă, desprinzi pielița subțire de pe fața interioară a unei foi de ceapă și o întinzi pe o lamă, într-o picătură de apă. Adaugi o picătură de colorant, de exemplu soluție de iod (Lugol) sau albastru de metilen, acoperi cu o lamelă și privești întâi cu obiectivul mic, apoi cu cel mai mare.

Ce vezi: celule alungite, lipite una de alta. Liniile groase dintre ele sunt pereții celulari, din celuloză. În fiecare celulă, nucleul apare ca un corp rotund colorat mai închis, uneori cu unul sau doi nucleoli. Citoplasma formează un strat subțire lângă perete, iar centrul celulei este ocupat de o vacuolă mare.

Ce nu vezi: membrana plasmatică. Are cel mult 10 nm, iar microscopul optic nu deosebește detalii mai mici de aproximativ 200 nm, deci membrana este de cel puțin 20 de ori sub limita lui. Ea există, lipită de perete, și o poți face vizibilă indirect: într-o soluție foarte sărată, conținutul celulei se dezlipește de perete, iar marginea lui arată unde este membrana.

În România

Maya și Nicolae Simionescu și membrana vaselor de sânge

Între 1970 și 1979, cercetătorii români Nicolae și Maya Simionescu au lucrat cu George Emil Palade la Universitatea Rockefeller și la Universitatea Yale. Au studiat membrana celulelor care căptușesc pe dinăuntru vasele capilare. Aceste celule sunt foarte subțiri și pline de vezicule mici, desprinse din membrana plasmatică.

Folosind molecule-marcaj de mărimi cunoscute, unele de 4,5–30 nm, ei au arătat împreună cu Palade că veziculele duc substanțe dintr-o parte în alta a celulei, din sânge spre țesut. Transportul acesta se numește transcitoză. Au arătat și că fața membranei dinspre sânge nu este la fel peste tot: are zone mici cu compoziție chimică diferită.

În 1979, cei doi au deschis la București Institutul de Biologie și Patologie Celulară, la inaugurarea căruia au venit Palade, Christian de Duve și Günter Blobel. Institutul poartă astăzi numele lui Nicolae Simionescu.

Pe scurt

  1. Membrana plasmatică are 5–10 nm și este un strat dublu de fosfolipide în care sunt prinse proteine integrale și periferice; modelul mozaicului fluid (Singer și Nicolson, 1972) o descrie ca pe un mozaic de molecule care se pot deplasa.
  2. Peretele celular se află în afara membranei și este făcut din celuloză la plante, din chitină la fungi și din mureină la bacterii; celulele animale nu au perete.
  3. Citoplasma cuprinde citosolul (hialoplasma), organitele și citoscheletul, alcătuit din microfilamente, filamente intermediare și microtubuli.
  4. Nucleul are un înveliș dublu cu pori și conține cromatina (ADN legat de proteine) și nucleolul, unde se formează subunitățile ribozomilor.
  5. Procariotele nu au nucleu: ADN-ul lor stă în nucleoid, fără înveliș.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitCelula vegetală are perete în loc de membrană.

    CorectCelula vegetală are și perete, și membrană. Peretele stă în afara membranei și o sprijină, iar membrana controlează schimburile cu mediul.

  • GreșitCitoplasma este o apă în care plutesc organitele la întâmplare.

    CorectCitosolul este un gel cu multe substanțe dizolvate, străbătut de citoschelet, care ține organitele la locul lor și le deplasează.

  • GreșitMembrana celulară este făcută numai din grăsimi.

    CorectFosfolipidele formează scheletul membranei, dar proteinele reprezintă cam jumătate din masa ei la o celulă umană obișnuită.

Verifică-te

7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Din ce este făcut peretele celular al unei ciuperci?

    Răspuns

    c) Din chitină. Fungii au perete din chitină. Celuloza este în peretele plantelor, mureina în peretele bacteriilor, iar fosfolipidele formează membrana.

  2. Cum sunt așezate fosfolipidele în membrana plasmatică?

    Răspuns

    b) În două straturi, cu cozile față în față la mijloc. Capetele atrag apa și stau spre exterior și spre citoplasmă; cozile resping apa și se adăpostesc la mijlocul stratului dublu.

  3. Ce se formează în nucleol?

    Răspuns

    a) Subunitățile ribozomilor. În nucleol, ARN-ul ribozomal se unește cu proteine în subunitățile ribozomilor, care ies apoi prin porii nucleari.

  4. Un microtubul are aproximativ 25 nm grosime, iar un microfilament aproximativ 7 nm. De câte ori este microtubulul mai gros? Rotunjește la o zecimală.

    ori
    Răspuns

    3,6 ori. 25 : 7 ≈ 3,6. Microtubulii sunt cele mai groase fibre ale citoscheletului, iar microfilamentele cele mai subțiri.

  5. Ordonează pașii pentru preparatul din pielița de ceapă.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. Desprinzi pielița de pe fața interioară a foii de ceapă
    2. O întinzi pe lamă, într-o picătură de apă
    3. Adaugi o picătură de colorant
    4. Acoperi cu lamela
    5. Privești întâi cu obiectivul mic, apoi cu cel mare

    Preparatul se face întâi umed și colorat, apoi se acoperă, iar la microscop se începe cu mărirea mică, ca să găsești zona bună.

  6. De ce nu se vede membrana plasmatică la microscopul optic al școlii?

    Răspuns

    c) Pentru că are cel mult 10 nm, mult sub limita de aproximativ 200 nm a microscopului optic. Membrana există la orice celulă, dar este de cel puțin 20 de ori mai subțire decât cel mai mic detaliu pe care îl deosebește microscopul optic.

  7. Un medicament distruge doar peretele celular. Ce s-ar întâmpla cu o celulă de bacterie și ce s-ar întâmpla cu o celulă din corpul omului? Explică.

    Un răspuns bun

    Bacteria și-ar pierde sprijinul din afara membranei; rămasă doar cu membrana, s-ar putea umfla și sparge, de exemplu în apă. Celula omului nu ar fi afectată, pentru că celulele animale nu au perete; membrana ei rămâne întreagă. Un medicament care țintește peretele lovește deci bacteria și cruță celulele omului.

    Un răspuns complet spune că bacteriile au perete (din mureină) și celulele animale nu, că peretele sprijină membrana fără să o înlocuiască și trage o concluzie despre efectul diferit asupra celor două celule.

Lucrări practice pentru lecția aceasta

Termeni

membrană plasmatică
Învelișul subțire, de 5–10 nm, care delimitează orice celulă și controlează schimburile ei cu mediul.
modelul mozaicului fluid
Descrierea membranei ca strat dublu de fosfolipide cu proteine prinse în el, ale căror molecule se pot deplasa în planul membranei.
perete celular
Înveliș rigid din afara membranei, din celuloză la plante, chitină la fungi și mureină la bacterii.
citosol
Partea gelatinoasă a citoplasmei, numită și hialoplasmă, în care stau organitele.
citoschelet
Rețeaua de fibre proteice din citoplasmă (microfilamente, filamente intermediare, microtubuli) care ține forma celulei și mișcă organitele.
înveliș nuclear
Cele două membrane care delimitează nucleul, străbătute de pori nucleari.
cromatină
ADN-ul din nucleu legat de proteine, sub formă de fire subțiri în celula care nu se divide.
nucleol
Zonă din nucleu în care se formează subunitățile ribozomilor.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Tipuri fundamentale de celule - procariote și eucariote. Componentele celulei – principalele elemente structurale și funcțiile lor: membrană/perete celular, citoplasmă, organite celulare (ribozomi, mitocondrii, aparatul Golgi, RE, lizozomi, plastide, vacuole, centrozom), nucleu/nucleoid” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.1, 2.1, 2.2.