Capitolul 3 · CelulaLecția 3.3
Membrana, peretele celular, citoplasma și nucleul: învelișurile și centrul celulei
La microscopul școlii, în pielița de ceapă vezi contururile celulelor și câte un punct mai închis în fiecare. Ce sunt acestea și de ce nu vezi membrana?
- Mărime
- de la 5 nm la 100 µm
- Nivel
- celulă
- Timp
- o zi din viața unei celule
Înainte să citești: tu ce crezi?
Membrana plasmatică este numită adesea „stratul de lipide” al celulei. Cât din masa membranei unei celule umane obișnuite reprezintă proteinele?
Vezi răspunsul
Aproximativ jumătate. Lipidele formează scheletul membranei, un strat dublu, dar proteinele prinse în el cântăresc cam cât lipidele și carbohidrații la un loc. Proteinele fac mare parte din munca membranei: transportă substanțe, primesc semnale, leagă celulele între ele.
Pune pe o lamă o bucățică din pielița subțire de pe interiorul unei foi de ceapă și privește-o la microscop: vezi un fel de zid de cărămizi, cu un punct mai închis în fiecare cărămidă. Contururile pe care le vezi sunt pereții celulelor, iar punctele sunt nucleii. Membrana fiecărei celule este acolo, lipită de perete, dar este prea subțire ca să o vezi.
Membrana plasmatică: un strat dublu de lipide, cu proteine prinse în el
Membrana plasmatică (plasmalema) învelește orice celulă și are o grosime de 5–10 nm, de zeci de ori sub ce poate deosebi microscopul optic. Scheletul ei este un strat dublu de fosfolipide. Fiecare fosfolipid are un „cap” care atrage apa și două „cozi” care o resping. În stratul dublu, capetele stau spre apa din afară și spre citoplasmă, iar cozile stau față în față, la mijloc.
În stratul de lipide sunt prinse proteine. Unele îl traversează complet și se numesc proteine integrale; altele stau la suprafața lui și se numesc proteine periferice. La o celulă umană obișnuită, proteinele reprezintă cam jumătate din masa membranei. Membrana celulelor animale conține și colesterol, iar pe fața ei exterioară sunt prinse lanțuri de glucide, care formează glicocalixul.
În 1972, S. J. Singer și Garth Nicolson au descris membrana prin modelul mozaicului fluid. „Mozaic”, pentru că este alcătuită din molecule diferite, așezate una lângă alta. „Fluid”, pentru că lipidele și multe proteine se pot deplasa în planul membranei. Membrana este semipermeabilă: lasă unele substanțe să treacă ușor, iar pe altele le oprește sau le trece numai prin proteinele ei de transport.
Peretele celular: în afara membranei, nu în locul ei
Celulele plantelor, ale fungilor și ale celor mai multe bacterii au, peste membrană, un perete celular rigid, care dă formă celulei, o sprijină și o protejează. Substanța din care este făcut diferă: la plante, celuloza; la fungi, chitina, aceeași substanță care se găsește în carapacea insectelor și a racilor; la bacterii, mureina. Celulele animale nu au perete.
Peretele nu înlocuiește membrana. O celulă vegetală are și perete, și membrană, iar membrana, lipită de perete, controlează ce intră în celulă. Lemnul unui copac este alcătuit în mare parte din pereții unor celule moarte, îngroșați și întăriți cu o substanță numită lignină.

Citoplasma: citosol, citoschelet și organite
Citoplasma este tot ce se află între membrana plasmatică și nucleu. Ea are trei părți. Citosolul (hialoplasma) este partea gelatinoasă, alcătuită mai ales din apă, cu ioni, glucide, aminoacizi și enzime dizolvate; în el au loc multe dintre reacțiile metabolismului. În citosol stau organitele, compartimente cu structură și rol precis, iar în celula eucariotă toate acestea sunt sprijinite de un schelet intern.
Citoscheletul este o rețea de fibre proteice. Microfilamentele, din actină, au în jur de 7 nm și participă la mișcarea celulei, la schimbarea formei ei și la curenții din citoplasmă. Filamentele intermediare, de 8–10 nm, țin forma celulei și ancorează nucleul. Microtubulii, de aproximativ 25 nm, sunt șine pe care se deplasează veziculele și trag cromozomii în timpul diviziunii; din ei sunt făcuți și cilii și flagelii.
Nucleul: locul în care stă ADN-ul celulei eucariote
Nucleul este învelit de un înveliș nuclear format din două membrane. Învelișul are pori nucleari, prin care trec ioni, molecule și ARN între nucleu și citoplasmă. Interiorul nucleului se numește nucleoplasmă.
ADN-ul din nucleu este legat de proteine și formează cromatina, care în celula care nu se divide arată ca un ghem de fire subțiri. Înainte de diviziune, cromatina se condensează în cromozomi. În nucleu se vede, după colorare, o zonă mai închisă, nucleolul, în care ARN-ul ribozomal se unește cu proteine și se formează subunitățile ribozomilor.
Prin informația din ADN, nucleul controlează ce proteine produce celula, deci și ce face ea. La procariote nu există nucleu: ADN-ul stă în nucleoid, fără înveliș.

Foto: Louisa Howard, Dartmouth Electron Microscope Facility, Public domain, sursa. Fără modificări.
Exemplu rezolvat
Preparatul din pielița de ceapă
Cu o pensetă, desprinzi pielița subțire de pe fața interioară a unei foi de ceapă și o întinzi pe o lamă, într-o picătură de apă. Adaugi o picătură de colorant, de exemplu soluție de iod (Lugol) sau albastru de metilen, acoperi cu o lamelă și privești întâi cu obiectivul mic, apoi cu cel mai mare.
Ce vezi: celule alungite, lipite una de alta. Liniile groase dintre ele sunt pereții celulari, din celuloză. În fiecare celulă, nucleul apare ca un corp rotund colorat mai închis, uneori cu unul sau doi nucleoli. Citoplasma formează un strat subțire lângă perete, iar centrul celulei este ocupat de o vacuolă mare.
Ce nu vezi: membrana plasmatică. Are cel mult 10 nm, iar microscopul optic nu deosebește detalii mai mici de aproximativ 200 nm, deci membrana este de cel puțin 20 de ori sub limita lui. Ea există, lipită de perete, și o poți face vizibilă indirect: într-o soluție foarte sărată, conținutul celulei se dezlipește de perete, iar marginea lui arată unde este membrana.
În România
Maya și Nicolae Simionescu și membrana vaselor de sânge
Între 1970 și 1979, cercetătorii români Nicolae și Maya Simionescu au lucrat cu George Emil Palade la Universitatea Rockefeller și la Universitatea Yale. Au studiat membrana celulelor care căptușesc pe dinăuntru vasele capilare. Aceste celule sunt foarte subțiri și pline de vezicule mici, desprinse din membrana plasmatică.
Folosind molecule-marcaj de mărimi cunoscute, unele de 4,5–30 nm, ei au arătat împreună cu Palade că veziculele duc substanțe dintr-o parte în alta a celulei, din sânge spre țesut. Transportul acesta se numește transcitoză. Au arătat și că fața membranei dinspre sânge nu este la fel peste tot: are zone mici cu compoziție chimică diferită.
În 1979, cei doi au deschis la București Institutul de Biologie și Patologie Celulară, la inaugurarea căruia au venit Palade, Christian de Duve și Günter Blobel. Institutul poartă astăzi numele lui Nicolae Simionescu.
Pe scurt
- Membrana plasmatică are 5–10 nm și este un strat dublu de fosfolipide în care sunt prinse proteine integrale și periferice; modelul mozaicului fluid (Singer și Nicolson, 1972) o descrie ca pe un mozaic de molecule care se pot deplasa.
- Peretele celular se află în afara membranei și este făcut din celuloză la plante, din chitină la fungi și din mureină la bacterii; celulele animale nu au perete.
- Citoplasma cuprinde citosolul (hialoplasma), organitele și citoscheletul, alcătuit din microfilamente, filamente intermediare și microtubuli.
- Nucleul are un înveliș dublu cu pori și conține cromatina (ADN legat de proteine) și nucleolul, unde se formează subunitățile ribozomilor.
- Procariotele nu au nucleu: ADN-ul lor stă în nucleoid, fără înveliș.
Greșeli frecvente
GreșitCelula vegetală are perete în loc de membrană.
CorectCelula vegetală are și perete, și membrană. Peretele stă în afara membranei și o sprijină, iar membrana controlează schimburile cu mediul.
GreșitCitoplasma este o apă în care plutesc organitele la întâmplare.
CorectCitosolul este un gel cu multe substanțe dizolvate, străbătut de citoschelet, care ține organitele la locul lor și le deplasează.
GreșitMembrana celulară este făcută numai din grăsimi.
CorectFosfolipidele formează scheletul membranei, dar proteinele reprezintă cam jumătate din masa ei la o celulă umană obișnuită.
Verifică-te
7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Din ce este făcut peretele celular al unei ciuperci?
Răspuns
c) Din chitină. Fungii au perete din chitină. Celuloza este în peretele plantelor, mureina în peretele bacteriilor, iar fosfolipidele formează membrana.
Cum sunt așezate fosfolipidele în membrana plasmatică?
Răspuns
b) În două straturi, cu cozile față în față la mijloc. Capetele atrag apa și stau spre exterior și spre citoplasmă; cozile resping apa și se adăpostesc la mijlocul stratului dublu.
Ce se formează în nucleol?
Răspuns
a) Subunitățile ribozomilor. În nucleol, ARN-ul ribozomal se unește cu proteine în subunitățile ribozomilor, care ies apoi prin porii nucleari.
Un microtubul are aproximativ 25 nm grosime, iar un microfilament aproximativ 7 nm. De câte ori este microtubulul mai gros? Rotunjește la o zecimală.
oriRăspuns
3,6 ori. 25 : 7 ≈ 3,6. Microtubulii sunt cele mai groase fibre ale citoscheletului, iar microfilamentele cele mai subțiri.
Ordonează pașii pentru preparatul din pielița de ceapă.
Răspuns
Ordinea corectă:
- Desprinzi pielița de pe fața interioară a foii de ceapă
- O întinzi pe lamă, într-o picătură de apă
- Adaugi o picătură de colorant
- Acoperi cu lamela
- Privești întâi cu obiectivul mic, apoi cu cel mare
Preparatul se face întâi umed și colorat, apoi se acoperă, iar la microscop se începe cu mărirea mică, ca să găsești zona bună.
De ce nu se vede membrana plasmatică la microscopul optic al școlii?
Răspuns
c) Pentru că are cel mult 10 nm, mult sub limita de aproximativ 200 nm a microscopului optic. Membrana există la orice celulă, dar este de cel puțin 20 de ori mai subțire decât cel mai mic detaliu pe care îl deosebește microscopul optic.
Un medicament distruge doar peretele celular. Ce s-ar întâmpla cu o celulă de bacterie și ce s-ar întâmpla cu o celulă din corpul omului? Explică.
Un răspuns bun
Bacteria și-ar pierde sprijinul din afara membranei; rămasă doar cu membrana, s-ar putea umfla și sparge, de exemplu în apă. Celula omului nu ar fi afectată, pentru că celulele animale nu au perete; membrana ei rămâne întreagă. Un medicament care țintește peretele lovește deci bacteria și cruță celulele omului.
Un răspuns complet spune că bacteriile au perete (din mureină) și celulele animale nu, că peretele sprijină membrana fără să o înlocuiască și trage o concluzie despre efectul diferit asupra celor două celule.
Lucrări practice pentru lecția aceasta
- Micrografia: observație și scară – Observație pe micrografii electronice, 30–40 de minute
Termeni
- membrană plasmatică
- Învelișul subțire, de 5–10 nm, care delimitează orice celulă și controlează schimburile ei cu mediul.
- modelul mozaicului fluid
- Descrierea membranei ca strat dublu de fosfolipide cu proteine prinse în el, ale căror molecule se pot deplasa în planul membranei.
- perete celular
- Înveliș rigid din afara membranei, din celuloză la plante, chitină la fungi și mureină la bacterii.
- citosol
- Partea gelatinoasă a citoplasmei, numită și hialoplasmă, în care stau organitele.
- citoschelet
- Rețeaua de fibre proteice din citoplasmă (microfilamente, filamente intermediare, microtubuli) care ține forma celulei și mișcă organitele.
- înveliș nuclear
- Cele două membrane care delimitează nucleul, străbătute de pori nucleari.
- cromatină
- ADN-ul din nucleu legat de proteine, sub formă de fire subțiri în celula care nu se divide.
- nucleol
- Zonă din nucleu în care se formează subunitățile ribozomilor.
Surse și legătura cu programa
- OpenStax – Biology 2e, 5.1 Components and Structure – modelul mozaicului fluid, Singer și Nicolson, 1972; grosimea de 5–10 nm; fosfolipide cu capete hidrofile și cozi hidrofobe; proteine integrale și periferice; colesterol; glicocalix; proteinele reprezintă aproximativ 50% din masa membranei unei celule umane tipice
- OpenStax – Biology 2e, 4.3 Eukaryotic Cells – citoplasma dintre membrană și învelișul nuclear; citosolul gelatinos; înveliș nuclear dublu cu pori pentru ioni, molecule și ARN; cromatina; nucleolul și subunitățile ribozomale; peretele celular din celuloză la plante, prezent și la fungi
- OpenStax – Biology 2e, 4.5 The Cytoskeleton – microfilamente de aproximativ 7 nm (actină), filamente intermediare de 8–10 nm, microtubuli de aproximativ 25 nm și rolurile lor; cilii și flagelii sunt din microtubuli
- OpenStax – Biology 2e, 24.1 Characteristics of Fungi – peretele fungilor este din chitină, substanța din exoscheletul artropodelor
- OpenStax – Microbiology, 3.3 Unique Characteristics of Prokaryotic Cells – peretele bacterian din peptidoglican (mureină)
- OpenStax – Biology 2e, 30.2 Stems – traheidele și vasele lemnoase sunt moarte la maturitate și au pereți îngroșați, lignificați
- OpenStax – Biology 2e, 4.1 Studying Cells – rezoluția microscopului optic, aproximativ 200 nm
- Marilyn G. Farquhar – George E. Palade 1912–2008, Biographical Memoirs, National Academy of Sciences – colaborarea lui Palade cu Nicolae și Maya Simionescu la Rockefeller și Yale; veziculele din endoteliu și transcitoza; markeri de 4,5–30 nm (dextrani, glicogen); microdomenii de compoziție chimică diferită pe membrana endotelială; simpozionul inaugural de la București din septembrie 1979
- Institutul de Biologie și Patologie Celulară „Nicolae Simionescu” – History – colaborarea cu Palade la Rockefeller și Yale, 1970–1979; inaugurarea din 1979, cu Palade, de Duve și Blobel; institutul a primit numele lui Nicolae Simionescu în 1995
Din programă: „Tipuri fundamentale de celule - procariote și eucariote. Componentele celulei – principalele elemente structurale și funcțiile lor: membrană/perete celular, citoplasmă, organite celulare (ribozomi, mitocondrii, aparatul Golgi, RE, lizozomi, plastide, vacuole, centrozom), nucleu/nucleoid” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.1, 2.1, 2.2.