Biologie IX EN

Capitolul 2 · Moleculele viețiiLecția 2.2

Glucidele și lipidele: energie, rezerve și structuri

Ce au în comun zahărul din cămară, amidonul din cartof și hârtia din caiet, și de ce animalele își fac rezervele pentru iarnă din grăsime?

Mărime
de la 0,1 nm la 10 nm
Nivel
atomi și molecule
Timp
o clipă

Mâine am testzece întrebări din capitolul 2

Înainte să citești: tu ce crezi?

Ai un gram de zahăr și un gram de ulei. Câtă energie dă uleiul în comparație cu zahărul?

Vezi răspunsul

De peste două ori mai mult: un gram de grăsime dă 9 kcal, iar un gram de glucide dă 4 kcal. De aceea animalele își fac rezerve de lungă durată sub formă de grăsime: aceeași energie încape într-o masă mai mică.

În afară de apă, o foaie de hârtie, o lingură de zahăr și un cartof fiert sunt făcute în cea mai mare parte din același fel de molecule: glucide. Zahărul se dizolvă în ceai, amidonul din cartof se îngroașă în apă fierbinte, iar hârtia nu se dizolvă deloc. Diferența vine din felul în care sunt legate între ele unitățile de zahăr.

Glucidele simple: monozaharide și dizaharide

Glucidele (zaharurile) sunt substanțe organice formate din carbon, hidrogen și oxigen. Multe glucide simple au formula generală (CH₂O)ₙ, cu raportul 1 : 2 : 1. Rolul lor principal este energetic: din glucoză celulele obțin energie prin respirația celulară.

Cele mai mici glucide sunt monozaharidele. Glucoza, fructoza (din fructe și miere) și galactoza au aceeași formulă, C₆H₁₂O₆, dar atomii sunt așezați diferit, așa că au proprietăți diferite.

Două monozaharide se pot lega și formează o dizaharidă; la legare se elimină o moleculă de apă. Zaharoza, zahărul de masă, este formată din glucoză și fructoză. Lactoza, zahărul din lapte, este formată din glucoză și galactoză. Maltoza este formată din două molecule de glucoză.

Polizaharidele: rezerve și structuri

Sute sau mii de monozaharide legate în lanț formează o polizaharidă. Același monomer, glucoza, dă trei polizaharide cu roluri diferite: amidonul, glicogenul și celuloza.

Amidonul este rezerva de glucoză a plantelor: îl găsești în cartof, în boabele de grâu și de porumb. Glicogenul este rezerva de glucoză a animalelor și a omului, depozitată mai ales în ficat și în mușchi; când glucoza din sânge scade, ficatul eliberează glucoză din glicogen.

Celuloza formează peretele celular al plantelor și este cel mai abundent biopolimer natural. Omul nu o poate digera; ierbivorele o folosesc datorită microorganismelor din tubul lor digestiv. Chitina este o polizaharidă care conține azot: unitatea ei este un derivat al glucozei cu o grupare cu azot; din ea sunt făcute exoscheletul insectelor și al racilor și peretele celular al ciupercilor. Amidonul și glicogenul au rol de rezervă, iar celuloza și chitina au rol structural.

Celule de cartof la microscop, colorate cu soluție Lugol: grăunțe ovale violet-închis, grupate în interiorul celulelor, ai căror pereți apar ca linii subțiri și transparente.
Figura 1Celule din tubercul de cartof, mărite de 400 de ori și colorate cu soluție Lugol, care conține iod. Iodul colorează amidonul în violet-închis: grăunțele sunt rezerva de glucoză a plantei, iar liniile subțiri dintre ele sunt pereții celulari, din celuloză.

Foto: Ganímedes, CC BY-SA 4.0, sursa. Micșorată.

Grăsimi și uleiuri: rezerva de energie

Lipidele sunt substanțe organice care nu se dizolvă în apă, pentru că moleculele lor sunt în mare parte nepolare. Le recunoști după pata grasă de pe hârtie și după faptul că uleiul plutește pe apă fără să se amestece cu ea.

Grăsimile și uleiurile sunt trigliceride: o moleculă de glicerol legată de trei acizi grași. Acizii grași saturați nu au legături duble între atomii de carbon; grăsimile bogate în ei, ca untul și slănina, sunt solide la temperatura camerei. Acizii grași nesaturați au una sau mai multe legături duble; uleiurile vegetale, bogate în ei, sunt lichide.

Trigliceridele sunt rezerva de energie de lungă durată: un gram de grăsime dă 9 kcal, mai mult decât dublul celor 4 kcal ale unui gram de glucide. La mamifere, grăsimea depozitată sub piele este și un izolator termic.

Fosfolipide și steroizi: membrane și semnale

Fosfolipidele au o parte care atrage apa (capul, hidrofil, cu o grupare fosfat) și două cozi de acizi grași care o resping (hidrofobe). În apă se așază în două straturi, cu cozile spre interior și capetele spre exterior: acest bistrat lipidic este baza tuturor membranelor celulare.

Steroizii au patru inele de atomi de carbon unite între ele. Cel mai cunoscut este colesterolul, care intră în membranele celulelor animale și din care corpul produce hormoni (testosteronul, estradiolul), vitamina D și sărurile biliare, necesare digestiei grăsimilor. Ceara care acoperă frunzele și penele unor păsări este tot o lipidă și respinge apa.

glicerol3 Ctreiacizigrașilegătură dublă: coada se îndoaietrigliceridă (grăsime, ulei)Pcap hidrofilcu fosfatdouă cozihidrofobefosfolipidăbistrat lipidic:cozile spre interior, capetele spre apăapăapă
Figura 2Schemă, nu la scară. Trigliceridele au trei cozi de acizi grași și sunt rezervă de energie; fosfolipidele au un cap hidrofil și două cozi hidrofobe și, în apă, formează bistratul lipidic al membranelor.

Exemplu rezolvat

De ce rezerva de lungă durată este grăsime

Un animal trebuie să depoziteze 9.000 kcal pentru o perioadă fără hrană. Câtă masă ar avea rezerva dacă ar fi numai grăsime și câtă dacă ar fi numai glucide?

Grăsime: 9.000 kcal : 9 kcal/g = 1.000 g, adică 1 kg. Glucide: 9.000 kcal : 4 kcal/g = 2.250 g, adică 2,25 kg.

Pentru aceeași energie, rezerva de glucide ar cântări de 2,25 ori mai mult. Glicogenul rămâne util pentru energia de care corpul are nevoie repede: ficatul eliberează din el glucoză în sânge, iar mușchii îl folosesc în efortul intens. Grăsimea este rezerva de lungă durată. Numerele sunt un exemplu de calcul pe valorile energetice oficiale, nu o măsurătoare pe un animal anume.

În România

Mierea, o soluție de monozaharide

România este unul dintre cei mai mari producători de miere din Uniunea Europeană, alături de Spania, Ungaria, Germania și Italia. Regulile europene care se aplică și mierii românești spun ce trebuie să conțină mierea ca să poarte acest nume.

Mierea de flori trebuie să aibă cel puțin 60 g de fructoză și glucoză la 100 g, deci în cea mai mare parte este un amestec de monozaharide. Zaharoza, o dizaharidă, are voie să ajungă la cel mult 5 g la 100 g; pentru mierea de salcâm, limita este de 10 g. Apa poate fi cel mult 20%.

Pe o etichetă de miere se vede, așadar, lecția despre glucide: cea mai mare parte din masă sunt glucoza și fructoza, două monozaharide, iar zaharoza din zahărul de masă este tocmai aceste două molecule legate între ele. Dacă aduni limitele, într-un borcan de 100 g de miere de flori cel puțin 60 g sunt monozaharide și cel mult 20 g sunt apă.

Pe scurt

  1. Multe glucide simple au formula generală (CH₂O)ₙ; rolul principal al glucidelor este energetic, iar unele au rol structural.
  2. Monozaharide: glucoză, fructoză, galactoză (C₆H₁₂O₆); dizaharide: zaharoză (glucoză + fructoză), lactoză (glucoză + galactoză), maltoză (glucoză + glucoză).
  3. Polizaharide de rezervă: amidonul la plante și glicogenul la animale (în ficat și mușchi); polizaharide structurale: celuloza în peretele celular vegetal și chitina în exoscheletul artropodelor și în peretele ciupercilor.
  4. Lipidele nu se dizolvă în apă; trigliceridele (glicerol + trei acizi grași) sunt rezerva de energie de lungă durată, cu 9 kcal/g, față de 4 kcal/g la glucide.
  5. Grăsimile saturate sunt solide, uleiurile nesaturate sunt lichide la temperatura camerei; grăsimea de sub piele este și izolator termic.
  6. Fosfolipidele formează bistratul lipidic al membranelor; steroizii, cum este colesterolul, dau hormoni, vitamina D și săruri biliare.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitCeluloza nu are nicio legătură cu zahărul, pentru că nu e dulce.

    CorectCeluloza este o polizaharidă formată din mii de molecule de glucoză legate în lanț. Polizaharidele nu au gust dulce, dar sunt tot glucide.

  • GreșitToate lipidele sunt grăsimi de rezervă.

    CorectTrigliceridele sunt rezervă de energie, dar fosfolipidele construiesc membranele, iar steroizii, ca testosteronul, sunt hormoni.

  • GreșitChitina este o proteină, pentru că face exoscheletul tare al insectelor.

    CorectChitina este o polizaharidă care conține azot. Rolul de susținere nu stabilește grupa chimică: și glucidele, și proteinele pot avea rol structural.

Verifică-te

6 întrebări. La primele 5 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Din ce este formată zaharoza, zahărul de masă?

    Răspuns

    b) Glucoză și fructoză. Zaharoza este o dizaharidă din glucoză și fructoză. Lactoza are glucoză și galactoză, maltoza are două glucoze.

  2. Unde depozitează corpul omului glucoza sub formă de glicogen?

    Răspuns

    c) Mai ales în ficat și în mușchi. Glicogenul este polizaharida de rezervă a animalelor. Ficatul eliberează glucoză din el când glucoza din sânge scade.

  3. De ce uleiul de floarea-soarelui este lichid, iar untul este solid la temperatura camerei?

    Răspuns

    b) Uleiul are mai mulți acizi grași nesaturați, cu legături duble. Acizii grași nesaturați au legături duble și dau lipide lichide; grăsimile bogate în acizi grași saturați sunt solide.

  4. Câte kilocalorii dau 20 g de grăsime?

    kcal
    Răspuns

    180 kcal. Un gram de grăsime dă 9 kcal: 20 × 9 = 180 kcal.

  5. Alege rolul principal al fiecărei molecule.

    Răspuns

    Rezervă de energie: Amidonul din cartof; Glicogenul din ficat; Trigliceridele din țesutul gras.

    Rol structural: Celuloza din peretele celular; Chitina din carapacea racului; Fosfolipidele din membrană.

    Amidonul, glicogenul și trigliceridele sunt rezerve. Celuloza, chitina și fosfolipidele construiesc pereți, exoschelete și membrane.

  6. Un cartof și un ficat de porc au amândouă rezerve de glucoză. Numește polizaharida din fiecare și explică de ce omul poate digera amidonul din cartof, dar nu și celuloza din coaja lui, deși ambele sunt formate din glucoză.

    Un răspuns bun

    Cartoful depozitează glucoza sub formă de amidon, iar ficatul sub formă de glicogen. Amidonul și celuloza sunt formate din același monomer, glucoza, dar moleculele de glucoză sunt legate diferit. Omul are enzime care desfac legăturile din amidon, dar nu are enzime care să desfacă legăturile din celuloză, așa că celuloza trece prin tubul digestiv nedigerată.

    Un răspuns complet numește amidonul și glicogenul, spune că ambele polizaharide sunt formate din glucoză și leagă diferența de felul legăturilor și de enzimele omului.

Termeni

monozaharidă
Glucidă formată dintr-o singură unitate de zahăr, de exemplu glucoza sau fructoza.
dizaharidă
Glucidă formată din două monozaharide legate, de exemplu zaharoza sau lactoza.
polizaharidă
Glucidă formată din sute sau mii de monozaharide legate în lanț: amidon, glicogen, celuloză, chitină.
glicogen
Polizaharida de rezervă a animalelor și a omului, depozitată mai ales în ficat și în mușchi.
chitină
Polizaharidă cu azot din exoscheletul artropodelor și din peretele celular al ciupercilor.
trigliceridă
Lipidă formată dintr-o moleculă de glicerol și trei acizi grași; este forma grăsimilor și uleiurilor.
fosfolipidă
Lipidă cu un cap hidrofil și două cozi hidrofobe, din care se formează bistratul membranelor.
colesterol
Steroid din membranele celulelor animale, din care se produc hormoni steroizi, vitamina D și săruri biliare.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Apă, săruri minerale, proteine, glucide, lipide, vitamine, acizi nucleici, ATP – rol principal pentru fiecare tip de substanță” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2.