Decapitat de ziua lui

1654–1688

Brâncoveni 1654, casa Cantacuzinilor, logofeția și Biblia din 1688: un nepot de soră ajunge domn într-o singură zi.

Constantin Brâncoveanu se naște la 15 august 1654, pe moșia de la Brâncoveni, fiu al lui Papa Brâncoveanu și al Stancăi Cantacuzino. Rămas orfan, crește în casa unchiului său, stolnicul Constantin Cantacuzino, și moștenește prin bunicul Preda o parte însemnată din averea lui Matei Basarab.

Ca mare logofăt, supraveghează tipărirea Bibliei de la București, poruncită de Șerban Cantacuzino: tiparul începe în noiembrie 1687 și se încheie în septembrie 1688, iar foaia de titlu, din 10 noiembrie 1688, îl numește deja pe noul domn Constantin.

După moartea lui Șerban, boierii îl ridică în scaun chiar în aceeași zi, iar unchiul stolnic — proclamat domn, după Del Chiaro — refuză tronul și-i netezește nepotului drumul spre confirmarea Porții. Începeau 26 de ani de domnie.

1690–1702

Hurezi 1690–1697, Mogoșoaia 1698–1702, tiparnița și Academia: 26 de ani nu se văd nicăieri mai bine ca în piatră și în carte.

Hurezi începe în 1690 și se gata în 1697: biserica mare, cu hramul Sfinților Constantin și Elena, e capodopera stilului care-i poartă numele — tradiție locală, Bizanț și Renaștere italiană în același zid. Prima pisanie e din iunie 1692, târnosirea din 8 septembrie 1693, fresca votivă a familiei din 1709.

Mogoșoaia se ridică între 1698 și 1702, la 10 kilometri de București; Potlogi, Doicești, Râmnicu Sărat, Sâmbăta de Sus și Curtea Veche din București întregesc șirul zidiri. Toate se văd pe harta averii, fiecare la treapta ei.

Sub aceeași domnie lucrează tiparnița Bucureștilor, sub Antim Ivireanul: cărți în română, greacă, bulgară, arabă, turcă și georgiană. În 1694 ia ființă Academia Domnească din București. Cei patru fii — Constantin, Ștefan, Radu, Matei — se nasc în 1683, 1685, 1690 și 1702; alături de ei, șapte fiice.

1710–1714

Urlați, darurile întoarse, firmanul din martie: echilibrul de 26 de ani se rupe în câteva săptămâni.

Războiul ruso-turc din 1710–1711 l-a prins la mijloc: a luat legătura cu Petru cel Mare și i-a primit darurile, dar n-a trecut de partea lui. Oastea a așteptat la Urlați, lângă hotarul Moldovei, apoi darurile s-au întors la ruși și domnul a rămas, formal, omul Porții.

N-a fost de ajuns. Pârât la Poartă și lucrat din interior de Cantacuzini — Anonimul brâncovenesc îi arată socotind cum să-l surpe —, Brâncoveanu a primit firmanul de mazilire chiar în Săptămâna Patimilor, prin Mustafa-Aga. La tron s-a suit triumfător vărul Ștefan Cantacuzino.

Drumul mazilului a dus la Țarigrad, în temnița celor Șapte Turnuri, Yedikule. Acolo, sub tortură, și-a declarat întreaga avere, moșii și tot ce avea. Poarta căuta comoara ascunsă; ce a găsit a confiscat.

1714

Adormirea, 60 de ani, în fața seraiului: șase capete cad pentru o credință nerăgăduită.

La 15 august 1714, de Adormirea Maicii Domnului — praznic împărătesc, ziua lui de 60 de ani și onomastica doamnei Marica —, domnul mazil, cei patru fii și Ianache Văcărescu sunt aduși în fața sultanului Ahmed III. Privesc și trimișii Austriei, Rusiei, Franței și Angliei.

Averea fusese deja confiscată; viața familiei se mai putea răscumpăra doar cu lepădarea de credință. Au refuzat. Constantin, Ștefan, Radu și Matei, apoi sfetnicul Ianache, au fost decapitați sub ochii tatălui.

Del Chiaro, secretarul italian al domnului, scrie ce a urmat: capetele purtate pe pari pe ulițele Țarigradului, tulburarea orașului, trupurile aruncate în Bosfor de teama răscoalei și pescuite de creștini, îngropate la mănăstirea Halchi. În iunie 1992, Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat pe toți șase; prăznuirea e la 16 august, iar moaștele se află la Sfântul Gheorghe Nou din București.