O CĂLĂTORIE A CUVÂNTULUI
De ce calul se trage dintr-o mârțoagă?
Cuvântul „cal” vine din latinescul caballus. Surpriza: în textele literare latine, caballus putea însemna cal de muncă sau gloabă – un „nag”, cam ce e gloaba noastră. În vorbirea de zi cu zi însă, același cuvânt însemna pur și simplu „cal”, iar latina literară folosea în mod normal termenul clasic equus. „Mârțoaga” nu e mama lui „cal”: e doar gloaba de azi, termen de comparație. Mai jos: cele două cuvinte față în față, familia romanică și lovitura de teatru – femininul equa, viu în iapă.
- CABALLUS → CAL
- DEX: „– Lat. caballus”
- 7 EXEMPLE
- din familia romanică a lui caballus
- EQUA → IAPĂ
- femininul clasic, viu în română
Același animal, trei destine:
- EQUUS LATINA CLASICĂ · horse
- CABALLUS LATINA VORBITĂ · horse · în texte: nag
- CAL ROMÂNA · calul tău
Capitolul 1 · registrul face diferența
Două cuvinte pentru același animal
Latina literară folosea în mod normal equus pentru „cal”. Caballus – în texte, un cal de muncă sau o gloabă – era în registrul popular cuvântul generic pentru „cal”. Tocmai el a devenit sursa cuvântului obișnuit în limbile romanice.
EQUUS
Termenul clasic și literar
Înseamnă „horse” – atât. Nu e, lexical, „armăsar”.
Penny 2002
CABALLUS
Termenul popular și colocvial
În vorbirea de zi cu zi: „cal”. În texte: și „cal de muncă, gloabă”.
Lewis & Short; Penny 2002
Optat ephippia bos piger, optat arare caballus
Atestare poetică, cu sens depreciativ. Lewis & Short citează și Epistole 1.7.88 și Satire 1.6.59, 1.6.103.
…mollis, debilis, lassus, tanquam caballus in clivo…
Petronius stilizează un registru colocvial: o bătrână preoteasă către Encolpius.
Capitolul 2 · familia romanică
Cuvântul popular câștigă
Un cuvânt de grajd a bătut limba lui Cicero.
Caballus a aparținut vorbirii de zi cu zi, nu grajdului.
Penny enumeră: spaniolă caballo, portugheză cavalo, franceză cheval, italiană cavallo, română cal – toate din caballus. Coromines (DECat) adaugă că, de la începutul Evului Mediu, cavall și congenerele lui au înlocuit complet equus în toate limbile romanice. Mai jos, șapte martori cu sursă – exemple, nu inventarul complet.
Șapte exemple din familia romanică
- română cal
- italiană cavallo
- franceză cheval
- occitană caval
- catalană cavall
- spaniolă caballo
- portugheză cavalo
Fiecare formă cu dicționarul ei: DEX ’09 · Treccani · Larousse · Dicod’Òc · DECat · Penny 2002 · Priberam
Capitolul 3 · lovitura de teatru
Dar iapa a fugit cu celălalt cuvânt
Masculinul clasic a pierdut cursa pentru numele generic: continuatorii lui caballus l-au înlocuit complet. Femininul lui trăiește însă în vocabularul de zi cu zi.
EQUUS – masculinul clasic
Nu devine cuvântul generic moștenit (Brewer 1984, după Väänänen). Revine prin cărți:
EQUA – femininul „iapă”
Supraviețuiește spectaculos în limbile romanice (Brewer 1984):
- română iapă
- spaniolă yegua
- portugheză égua
- catalană egua
- sardă logudoreză ebba
- provensală, formă istorică ega
DEX: „IAPĂ … – Lat. equa.” MDA2: At: CANTEMIR, IST. 75.
Italiana și franceza și-au luat iapa din altă parte – cavalla, jument (Brewer, fig. 1).
DEX arată, în definiția lui cal, binomul Equus caballus: rivalii reuniți ca gen și specie.
Interactiv · trei ramuri, trei destine
Ramurile
Trei cuvinte latine pornesc împreună. Trage sliderul de la Roma spre azi și urmărește-le destinele – apoi joacă: din ce ramură vine fiecare cuvânt?
EQUUS
clasicul → cărțile
CABALLUS
popularul → limbile romanice
EQUA
femininul → iepele
AZIlimbile romanice și engleza
ROMA · latina
EQUUS, clasicul; CABALLUS, popularul; EQUA, femininul. Trei cuvinte pornesc împreună.
DESPĂRȚIREA · limbile romanice timpurii
EQUUS se subțiază spre cărți; CABALLUS se desface; EQUA rezistă.
AZI · limbile romanice și engleza
CABALLUS: cal, cavallo, cheval, caval, cavall, caballo, cavalo. EQUA: iapă, yegua, égua, egua, ebba. EQUUS: equine, equestrian – din cărți.
Din ce ramură vine?
Alege ramura, iar traseul se aprinde în arbore.
Runda 1
cheval
Răspunsul
Larousse. Franceza cheval vine din caballus.
Runda 2
yegua
Răspunsul
Brewer 1984. Spaniola yegua vine din equa.
Runda 3
equine
Răspunsul
etymonline, 1765. Englezescul equine vine din cărți (equinus ← equus).
Runda 4
cal
Răspunsul
DEX ’09. Româna cal vine din caballus.
Runda 5
ebba
Răspunsul
Brewer 1984. Sarda ebba vine din equa.
Runda 6
iapă
Răspunsul
DEX ’09. Româna iapă vine din equa.
Scor: 0 din 6
Capitolul 4 · paranteză fonetică
Cum a devenit caballus cal
Drumul fonetic de la caballus la cal – cu legi, nu cu metafore – e spus pe larg în proiectul-soră:
Capitolul 5 · epilog românesc
Ecoul românesc: călare, călăraș, Călărași
Ce urmează e ecoul târziu al lui caballus, nu dovada traseului spre română.
„CĂLARE adv. … – Lat. caballaris, -em.”
„CĂLĂRAȘ … Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei … – Călare + suf. -aș.”
At: COD. VOR. 53/12. Iar cal e atestat tot acolo: COD. VOR. 122/13, manuscris din secolul al XVI-lea.
Un oraș numit după călărași – epilog, nu dovadă
Satul Lichirești ajunge „satul Călărașilor”, apoi Călărași, după așezarea călărașilor ștafetari (25 mai 1722): „Lichirești care se numește Călărași” (Caragea, 1780), „Călărași sau Lichirești” (harta Specht, 1791). Harta stolnicului Cantacuzino (Padova, 1700) îl arată încă drept Lichirești; la 18 aprilie 1833 devine reședința județului Ialomița – totul din istoricul oficial al municipiului, mult mai târziu decât nașterea cuvântului cal.
Primăria Călărași, Scurt istoric: Municipiul Călărași – Scurt istoric (PDF)
Capitolul 6 · ce știm și ce nu știm
De unde vine caballus?
Ce știm
Că e un cuvânt de origine străină în latină (Coromines, DECat: intrat prin Galia, nu celtic; formele celtice insulare vin din latină) și că apare în texte vechi (Lucilius, secolul al II-lea înaintea erei noastre), aproape mereu depreciativ (Coromines, DECat).
Ce nu știm – ipoteze concurente
Origine celtică?
Lewis & Short, prudent: „perh. Celtic”.
Origine greacă?
Dicționare mai vechi: Șăineanu trimite la grecescul kabálles.
Origine iraniană estică?
Zsolt Simon (Journal of Latin Linguistics 9/1, 2005) propune un împrumut dintr-un dialect iranian estic, ajuns în Italia prin comerțul cu cai. Ipoteză publicată – nu consens.
Întrebări
Cinci întrebări, cinci rânduri de dicționar
Care este etimologia cuvântului „cal”?
Din latinescul caballus (DEX ’09; DER, REW 1440).
Ce însemna caballus în latină?
În textele literare: un cal de muncă sau o gloabă – „nag; workhorse” (Penny 2002). În vorbirea de zi cu zi: pur și simplu „cal”.
De ce nu vine cal din equus?
Equus era termenul clasic; continuatorii lui caballus l-au înlocuit complet (Coromines, DECat). Equus n-a devenit cuvântul generic moștenit – dar familia lui a dat formații savante ca equine și equestrian.
De unde vine cuvântul iapă?
Din latinescul equa (DEX ’09), femininul lui equus. Soră cu yegua și égua (Brewer 1984).
Sunt cal, cheval, cavallo și caballo înrudite?
Da: toate continuă latinescul caballus (Penny 2002; Treccani; Larousse; Priberam).
Surse
Textele și dicționarele întâi, studiile după. Fiecare afirmație cu risc trimite la sursa ei.
| Afirmație | Rândul de dicționar | Sursa |
|---|---|---|
| Latina: texte și dicționar | ||
| caballus = „nag” | „an inferior riding- or pack-horse, a nag (poet. and in post-Aug. prose)” | Lewis & Short |
| Horațiu folosește caballus | „Optat ephippia bos piger, optat arare caballus” (Ep. 1.14.43) | The Latin Library |
| Petronius 134 | „…tanquam caballus in clivo…” | The Latin Library |
| originea îndepărtată: celtică sau greacă? | „perh. Celtic” vs „d. vgr. kabálles” | L&S + Șăineanu |
| Dicționarele limbilor moderne | ||
| cal ← caballus | „CAL … – Lat. caballus.” + REW 1440 | DEX ’09 + DER |
| grafiile istorice din DER | „prov. cavahl, port. cavallo” – citat, nu forme moderne | DER |
| iapă ← equa | „IAPĂ … Femela calului. … – Lat. equa.” + CANTEMIR, IST. 75 | DEX ’09 + MDA2 |
| it. cavallo ← caballus | „[lat. caballus «cavallo da lavoro, cavallo castrato»]” | Treccani |
| fr. cheval ← caballus | „(latin populaire caballus, rosse)” | Larousse |
| pt. cavalo ← caballus | „Origem: latim caballus, -i” | Priberam |
| ca. cavall ← caballus | „CAVALL, del ll. caballus ‘rossí’” | DECat (Coromines) |
| oc. caval ← caballus | „From Old Occitan caval, from Late Latin caballus” | Wiktionary + Dicod’Òc |
| alb. kalë, împrumut vechi din latină | „Borrowed from Vulgar Latin, from Late Latin caballus” (după Orel 1998; Topalli 2017) | Wiktionary; DER kalj |
| călare ← caballaris | „CĂLARE adv. … – Lat. caballaris, -em.” | DEX ’09 |
| călăraș ← călare + -aș | „Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei …” At: COD. VOR. 53/12 | DEX ’09 + MDA2 |
| cal: COD. VOR. 122/13 | „[At: COD. VOR. 122/13 …]” — manuscris din sec. XVI | MDA2 |
| mârțoagă = gloabă | „MÂRȚOAGĂ … Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – Cf. mărțână.” | DEX ’09 |
| equine, 1765 ← equinus ← equus | „1765, from Latin equinus … from equus ‘horse’” | etymonline |
| equestrian, anii 1650 ← equester ← eques ← equus | „1650s, formed in English from Latin equester … from eques … from equus” | etymonline |
| Equus caballus în DEX | Binomul în definiția lui cal | DEX ’09 |
| Studii moderne | ||
| equus vs caballus: registrul | „‘nag; workhorse’ … the generic sense ‘horse’” (Penny 2002, p. 5) | Cambridge UP |
| equa → yegua, égua, egua, ebba, ega | fig. 1 + text (Brewer 1984, ZVS 97) | JSTOR |
| ipoteza iraniană estică | împrumut dintr-un dialect iranian estic, prin comerțul cu cai (Simon 2005, JLL 9/1) – ipoteză | De Gruyter (DOI) |
| Istoric local | ||
| Călărași: Lichirești, ștafetarii, 1700, 1833 | doc. 1693/1722; harta Cantacuzino 1700; 18 apr. 1833 | Primăria Călărași |
| Coroborare | ||
| coroborare: limbile romanice ← caballus | „In all Romance Languages the word for ‘horse’ is derived from … caballus …” | Ohio State |
Fiecare lanț de cuvinte e citat din dicționarul care îl afirmă, cu rândul exact lângă afirmație. Formele moderne vin fiecare cu dicționarul ei; grafiile istorice sunt marcate ca atare. Ipotezele sunt marcate ca ipoteze, iar împrumuturile ca împrumuturi. Unde sursele tac – cine anume a purtat cuvântul –, pagina spune asta.
Litere: Fraunces, Newsreader și Atkinson Hyperlegible, sub licența SIL Open Font.