Când arde miriștea: focurile de pe câmpurile României, zi de zi

Cum s-a numărat

Datele provin din arhivele pe țări ale serviciului FIRMS al NASA: fiecare detecție termică a instrumentului VIIRS de pe satelitul Suomi NPP, la o rezoluție de 375 m, de la 23 ianuarie 2012 la 30 decembrie 2025. În limitele administrative ale României sunt 200.961 de înregistrări, fiecare cu data, ora, poziția, puterea radiată și tipul.

Ce a intrat în numărătoare

S-au păstrat detecțiile pe care NASA le socotește foc de vegetație (tipul 0). Versiunea 2 a datelor, cea din arhivele pe țări la data descărcării, are un defect cunoscut: lasă uneori surse fixe cu eticheta de foc de vegetație (ghidul produsului, secțiunea 6.1). De aceea s-a mai aplicat o regulă: orice pătrat de 400 m cu detecții în cel puțin 8 zile diferite din cel puțin 4 ani diferiți a fost scos cu totul. Regula scoate 127 de pătrate cu 18.037 de detecții și prinde 99,8% din cele marcate de NASA drept surse fixe. Scoate și 1.910 detecții etichetate foc de vegetație, dintre care 245 pe arabil; dacă printre ele sunt și focuri de vegetație repetate în același loc, s-au pierdut. Rămân 182.545 de detecții.

Pentru fiecare detecție s-au stabilit tipul de teren, după Corine Land Cover 2018 (o hartă europeană a folosirii terenului, la 100 m), și comuna sau orașul. „Teren agricol” înseamnă aici teren arabil, zone cu parcele și culturi amestecate, pășuni și pajiști, vii și livezi: 14,1 milioane de hectare, cu 151.479 de detecții (83% din total). „Teren arabil” înseamnă numai arabilul propriu-zis (clasele Corine 211–213): 8,7 milioane de hectare, cu 112.922 de detecții.

Pajiștile naturale (clasa Corine 321) sunt numărate aici la terenuri agricole, alături de pășuni (231), deși Corine le trece la zonele seminaturale. Sunt 3.297 de detecții, adică 2,2% din cele 151.479 de detecții, iar 72% dintre ele sunt de primăvară. Numărătoarea de pe arabil, cu scăderea de 78%, nu le cuprinde. Fără ele, 1.566 din cele 3.158 de comune și orașe cu loc în clasamentul pe județ își păstrează locul, 2.741 se mută cu cel mult două locuri, iar primul loc se schimbă în 3 județe.

Harta Corine are o grilă de 100 m, dar cea mai mică suprafață desenată pe ea e de 25 de hectare, mai mare decât pătratul unei detecții: un lan mic între pășuni poate fi trecut la pășune, și invers. Comuna se stabilește după limitele administrative, nu după Corine. Scăderea apare cu amândouă hărțile încercate și fără nicio hartă. Socotit pe zi cu date de la satelit, după seceriș a rămas 22% pe arabilul din Corine, 25% pe toate terenurile agricole, 24% pe terenul cultivat dintr-o altă hartă, făcută din alte imagini (Copernicus Global Land Cover, descrisă mai jos; acolo fără regula surselor fixe), și 29% pe toate detecțiile păstrate, fără nicio hartă de teren. Harta e din 2018 și aceeași pentru toți anii: un teren care și-a schimbat folosirea e numărat greșit, dar scăderea rămâne și fără hartă.

Sezonul de după seceriș e socotit de la 1 iulie la 31 octombrie, iar primăvara, de la 1 februarie la 30 aprilie. O zi e socotită fără date când arhiva nu are nicio detecție în niciuna dintre cele șapte țări, între aprilie și octombrie: 32 de zile, dintre care 15 în vara lui 2022. NASA anunță că datele satelitului s-au pierdut între 26 iulie și 20 august 2022 (anunțul); în arhivă, detecțiile reapar de la 11 august.

Ploaia și norii

Pentru fiecare țară s-au ales cele 15 zone de jumătate de grad de latitudine și longitudine cu cele mai multe detecții pe teren cultivat din iulie până în octombrie, în 2012–2017. Pentru centrul fiecărei zone s-au luat ploaia și norii zilnici din ERA5, o reconstituire a vremii făcută din măsurători și dintr-un model (prin Open-Meteo). Într-o zonă, o zi e „uscată și senină” când au căzut sub 1 mm de ploaie în ziua respectivă și în fiecare dintre cele două dinainte, iar acoperirea medie cu nori a fost sub 50%. Numărul de zile uscate și senine al unui sezon e media celor 15 zone, fiecare cântărită cu numărul ei de detecții din 2012–2017; zilele fără date nu se numără. Rata e numărul tuturor detecțiilor sezonului din toată țara (nu numai al celor din zilele uscate și senine) împărțit la acest număr de zile; e deci o rată potrivită după vreme: pentru România, pe arabilul din Corine, 151 pe zi în 2012–2017 și 32 în 2022–2025. La comparația cu vecinii, la același fel de număr de zile se împart detecțiile de pe terenul cultivat din harta comună. Pragurile au fost fixate înainte de numărătoare. Corecția ține seama de ploaie și de nori, nu și de vânt, de temperatură sau de vremea din alte locuri.

Vecinii

Corine nu acoperă Ucraina și Republica Moldova, așa că pentru comparația între țări s-a folosit o singură hartă pentru toate: Copernicus Global Land Cover la 100 m, clasa „teren cultivat”. Tot acolo s-au păstrat toate detecțiile de tip 0 din fișierul fiecărei țări, fără regula surselor fixe și fără potrivirea cu limitele comunelor. De aceea numerele României din tabelul vecinilor diferă de cele de pe teren arabil. Din Ucraina s-a numărat numai partea de la vest de 32° longitudine estică.

Anul scăderii

Pentru fiecare an de la 2014 la 2024, seria a fost împărțită în două, înainte și după acel an, și s-a socotit cât din variația ei de la an la an dispare astfel. Seria e logaritmul detecțiilor pe zi uscată și senină, pe teren cultivat; logaritmul face ca testul să compare schimbări proporționale. Împărțirea la 2022 explică 84%, cel mai mult dintre cei 11 ani. Fără anul 2022, cea mai bună împărțire e la 2023, primul an rămas după 2021.

Urmele de pe câmp: verificarea cu Sentinel-2

Pompierii nu văd nicio scădere, iar satelitul cu senzor de căldură trece numai de câteva ori pe zi. Ca să se afle dacă s-a ars mai puțin teren sau doar la alte ore, s-au numărat urmele: petele negre rămase pe câmp, care se văd în imaginile Sentinel-2 (10–20 m, o trecere la câteva zile) indiferent de ora focului.

S-au ales la întâmplare 60 de pătrate de un kilometru, cu centrul pe teren arabil, din cele opt județe cu cele mai multe detecții după seceriș în 2012–2017 (Dolj, Teleorman, Olt, Mehedinți, Călărași, Constanța, Giurgiu, Timiș). Pentru anii 2018, 2019 și 2021, apoi 2023, 2024 și 2025, s-au comparat toate perechile de imagini senine consecutive dintre 25 iunie și 5 noiembrie, la cel mult 20 de zile una de alta. Un punct de 20 m e socotit ars când se întunecă brusc în infraroșu și capătă semnătura cenușii: la fel de luminos la 2,2 microni ca la 1,6.

Regula și pragul verdictului au fost scrise înainte de rezultat. Prima regulă, fără semnătura cenușii, a dat greș: marca drept ars și pământul proaspăt arat. A doua a fost aleasă după spectrele măsurate în 22 de ferestre din jurul unor detecții și în 5 ferestre cu arătură; ferestrele acestea ating 4 dintre cele 60 de pătrate.

A doua prelucrare

Prima prelucrare a imaginilor, cea publicată la început, avea greșeli pe care le-a găsit o recenzie din afară. Masca de nori era folosită numai ca să se accepte sau să se respingă o imagine întreagă, nu punct cu punct. Catalogul de imagini are, pentru 2018–2021, două versiuni ale celor mai multe imagini (prelucrarea de atunci și una refăcută în 2023–2024), iar scriptul o lua pe prima găsită; tot el citea cel mult o sută de înregistrări pe sezon, așa că, în anii cu două versiuni, începutul sezonului lipsea uneori. Corecția de 1.000 de unități cerută de imaginile noi era hotărâtă după o etichetă din catalog despre care se știe că e uneori greșită: 6 imagini au fost corectate de două ori.

Toate cele 60 de pătrate au fost recitite după reguli scrise înainte: un singur careu de imagine pe pătrat, versiunea cea mai nouă a fiecărei imagini, corecția hotărâtă din valorile imaginii (dintre cele 11.382 de imagini citite, niciuna nu are nevoie de ea), mască de nori și umbre punct cu punct la amândouă capetele perechii, harta de teren arabil adusă pe grila imaginii. După ce verificarea de mai jos a arătat un lan de control marcat din cauza unui nor subțire pe care masca nu-l vedea, s-a adăugat, înainte de orice rezultat pe pătrate, un filtru de nori după banda albastră. Filtrul a scos 520 de dintre imaginile citite, din care 262 din 2025.

Rezultatul celei de-a doua prelucrări: 51,4 hectare înnegrite la mia de hectare de arabil și la o sută de zile urmărite în 2018, 2019 și 2021, 19,3 în 2023–2025. A rămas 38%, cu un interval de 95% de la 21% la 62% când se reeșantionează pătratele și de la 18% la 69% când se reeșantionează și anii. Intervalele nu cuprind greșelile regulii. Pe ani: 60,0, 41,4 și 53,6, apoi 19,1, 21,3 și 17,3; anul 2020, măsurat după aceea, are 53,3. Prima prelucrare dăduse 54,2 și 20,0, adică 37%.

Niciuna dintre corecții nu mută rezultatul: cu sau fără masca punct cu punct, cu sau fără filtrul de nori, cu eticheta din catalog sau cu valorile imaginii, cu harta de teren veche sau cu cea nouă, a rămas între 36% și 38%. Fără cele 4 pătrate atinse de alegerea regulii: 37% (de la 19% la 65%). Cu prima regulă, cea care ia și arătura drept arsură: 50% (de la 36% la 68%). Suprafața e adunată în puține locuri: cinci pătrate au 46% din tot ce s-a măsurat în primii ani, iar fără ele a rămas 47% (de la 27% la 75%). În 42 de pătrate suprafața a scăzut, în 15 a crescut. Două dintre pătrate, trase la întâmplare, sunt la mai puțin de 300 de metri unul de altul și se suprapun în mare parte, deci nu sunt independente; fără oricare dintre ele, rezultatul e același.

Cât de des greșește regula

Verificarea pe detecții, recitită la fel (acolo perechea de imagini poate fi și la mai mult de 20 de zile; un caz are 25): din 54 de detecții de pe arabil alese la întâmplare, cu imagini senine înainte și după, 39 au în jur o pată marcată de cel puțin două hectare (19 din 27 în 2018–2021, 20 din 27 în 2022–2025); dintre cele 26 de detecții cu cea mai mare putere, 23. Pe 79 de lanuri de control, puncte de pe arabil la 5–40 km de o detecție, fără nicio detecție la mai puțin de 3 km în zilele acelea, regula marchează însă câteva puncte în 6 și o pată de cel puțin două hectare în 2 (la prima prelucrare, în niciunul). Privite, cele două sunt o arătură și o imagine cu nor subțire. Lipsa unei detecții nu dovedește că pe celelalte nu s-a ars nimic.

Regula scrisă la început avea și o a treia clauză: dacă marcajele greșite ar putea da singure peste o treime din ce s-a măsurat în primii ani, verdictul e „nu se poate spune”. Clauza aceasta nu se poate judeca după lanurile de control. Ele sunt ferestre mai mari decât pătratele, citite fără harta de teren arabil și cu o singură pereche de imagini fiecare, iar cea mai mare parte a suprafeței marcate pe ele vine din 2020, an care nu intră în comparație. O versiune anterioară a acestei pagini dădea aici o estimare (73%); ea amesteca ani și feluri de măsurare diferite și a fost retrasă. Lanurile de control arată că regula greșește, nu și cât de des.

Verdictul nu depinde de clauza aceasta. Regula cerea ca marginea de sus a intervalului să fie sub 60%; e la 62%, puțin peste prag, și la 69% când se reeșantionează și anii. Verdictul celei de-a doua prelucrări e „nu se poate spune”. Suprafața marcată a scăzut; dacă și cu cât a scăzut suprafața cu adevărat arsă, testul nu poate stabili.

S-au privit apoi imaginile, una câte una. Cele mai mari trei înnegriri din eșantion (între 54 și 99 de hectare) arată ca arsuri: miriște de culoarea paiului devenită neagră în două până la cinci zile, într-un caz cu dâre lăsate de vânt. Din 12 cazuri de cel puțin două hectare alese la întâmplare, câte șase din fiecare perioadă, 4 par arsuri (2 înainte, 2 după), 5 par arătură, nor sau umbră (2 înainte, 3 după), iar 3 nu se pot judeca. Judecata e făcută din imagini, nu pe teren, și nu a fost repetată de un al doilea cititor.

Ce rămâne: din cele 146 de înnegriri de cel puțin două hectare, cele de peste 20 de hectare dintr-odată sunt 12 în 2018, 2019 și 2021 și 1 în 2023–2025. Numărătoarea aceasta a fost făcută după ce s-au văzut rezultatele, nu e un test fixat dinainte. Și ea se sprijină pe aceeași regulă. Arată în aceeași direcție ca detecțiile; cu cât a scăzut suprafața arsă, imaginile acestea nu pot spune.

Alte slăbiciuni. Pătratele sunt puține, iar trei ani de fiecare parte nu ajung ca să se măsoare variația dintre ani. Setul de arături pe care s-a ales regula e mic și numai din iunie–august. Harta de teren arabil e din 2018. Umbrele de nor pe care masca nu le vede nu sunt filtrate. Comparația cu detecțiile nu e chiar între lucruri identice: detecțiile sunt pe județe întregi, de la 1 iulie la 31 octombrie.

Ce nu poate spune numărătoarea

O detecție înregistrează căldură într-un pătrat de teren. Nu arată cine a aprins focul și nu dovedește o încălcare a legii. Totalurile pe comune nu arată parcele.

Numărătoarea nu prinde tot. Vara, satelitul trece pe la două după-amiaza și pe la patru dimineața; 16% dintre detecții sunt de noapte. Un foc aprins seara și stins până noaptea poate lipsi.

Harta de teren e din 2018. Un lan lăsat între timp nelucrat sau construit e numărat tot ca arabil.

Cele 3.186 de unități sunt 2.862 de comune, 216 orașe, 102 municipii și cele șase sectoare ale Bucureștiului. Pentru fiecare se compară 2012–2017 cu 2022–2025. Prima versiune a paginii dădea etichetele „s-au împuținat” și „s-au înmulțit” după un test pe detecții, fără nicio corecție pentru miile de comparații: 1.112 scăderi și 81 de creșteri. Testul era prea îngăduitor, fiindcă mai multe detecții pot veni de la același foc. Regula de acum a fost scrisă înainte de rezultat. Se numără zilele cu foc (o comună, o zi, cel puțin o detecție: 83.199 în 2012–2025). Se ține seama că ele variază de la un an la altul mai mult decât ar varia o numărătoare pur întâmplătoare (varianța e de 1,3–2,0 ori mai mare). Apoi se corectează pentru cele 2.426 de comparații făcute deodată (metoda Benjamini–Hochberg, 5%). Rămân 147 de scăderi și nicio creștere: niciuna dintre cele 81 de creșteri nu a trecut testul. La 2.279 de comune și orașe, testul nu dă o concluzie sigură, ceea ce nu înseamnă că nu s-a schimbat nimic; 760 au sub cinci zile cu foc în perioadele comparate, iar dintre ele 114 nu au nicio detecție. Scăderea se vede limpede la județe și la țară, unde numerele sunt mari; la o singură comună, de cele mai multe ori, nu. Zilele cu foc consecutive pot ține de același foc, iar comunele vecine pot împărți un foc: etichetele sunt semnale, iar pragul de 5% e aproximativ, nu garantat.

Scăderea coincide cu anul în care s-au mărit amenzile, iar scăderi la fel de mari există în țări cu alte legi. Cât din ea se datorează amenzilor, subvențiilor, urmăririi din satelit, prețului paielor sau obiceiului, datele nu arată.

Legea, pas cu pas

Amenzile sunt cele pentru o persoană, dacă nu scrie altfel. Pentru amenda mărită în 2022, data din tabel e cea a publicării în Monitorul Oficial; data de la care a putut fi aplicată prima oară nu a fost verificată.

Vecinii, în numere

Detecții pe teren cultivat, din iulie până în octombrie, împărțite la numărul de zile uscate și senine ale sezonului. Ultima coloană e anul la care o singură împărțire descrie cel mai bine seria țării.

Pompierii și satelitul, an cu an

Intervențiile sunt cele din rapoartele anuale ale inspectoratului, la rubrica „incendii de vegetație uscată și altele”, care cuprinde și focuri de gunoaie și al cărei conținut s-a schimbat în 2022. Între 2012 și 2021, totalul lor urcă și coboară odată cu toate detecțiile păstrate (corelație 0,74). În 2012–2017, la fiecare intervenție reveneau 1,4 detecții; în 2022–2025, 0,4. Intervențiile la arderi de miriști sunt 6,8% din total.

Județele

Detecții pe terenuri agricole în toți cei paisprezece ani, apoi câte revin pe an la 1.000 de hectare de teren agricol. Ultimele două coloane: media pe an a detecțiilor de pe arabil după seceriș, în 2012–2017 și în 2022–2025.

Comunele și orașele cu cele mai multe detecții

Primele 50 după numărul de detecții pe terenuri agricole. Coloanele din mijloc sunt totalurile din 2012–2017 (șase ani) și din 2022–2025 (patru ani). Ultima coloană: detecții pe an la 1.000 de hectare de teren agricol.

Datele, de descărcat

Tabelele din care e făcută pagina, în trei fișiere CSV și unul JSON: detecțiile pe zile (terenuri agricole și arabil, cu zilele fără date marcate), județele pe ani, comunele și orașele pe ani (cu zilele cu foc și eticheta) și o fișă cu regulile, sursele și versiunea. Detecțiile brute se descarcă de la NASA, de la adresa din surse.

Ce mai există despre subiect

Despre incendiile de vegetație din România există o serie de reportaje cu numărătoarea pompierilor pe județe (PressOne, „România arde”, 2023) și o lucrare de conferință care combină datele NASA despre focuri cu harta Corine pentru 2001–2022 (Mattes, Marzolff și Feurdean, 2024) și găsește o scădere a focurilor de pe terenul arabil după 2007. Pentru Ucraina există o măsurătoare pe teren arabil (Hall și colegii, 2021) și o hartă jurnalistică (Texty).

În niciuna dintre ele nu apar numărul de detecții pe comună, comparația României cu vecinii în jurul unei schimbări de lege sau seria de detecții de după 2022.

Unde a ars România arată altceva: perimetrele arse cartografiate de serviciul european EFFIS între 2016 și 2026. Cele mai mari sunt în Deltă; județul Tulcea are 58,6% din suprafața arsă cartografiată. Acolo sunt perimetrele incendiilor mari, cu suprafața lor; aici, detecțiile zilnice de pe câmp.

Surse

• Detecții: NASA FIRMS, arhivele pe țări, VIIRS S-NPP 375 m (produsul VNP14IMG, colecția 2) și MODIS (MCD14ML), firms.modaps.eosdis.nasa.gov/country, descărcate la 11 octombrie 2026. În formularea cerută de NASA: „We acknowledge the use of data and/or imagery from NASA’s Fire Information for Resource Management System (FIRMS) (https://earthdata.nasa.gov/firms), part of NASA’s Earth Science Data and Information System (ESDIS).”
• Teren: Corine Land Cover 2018, Agenția Europeană de Mediu, serviciul Copernicus pentru monitorizarea terenurilor; Copernicus Global Land Cover 100 m, 2019 (Buchhorn și colegii, CC BY 4.0).
• Vreme: ERA5 (Copernicus/ECMWF), prin Open-Meteo, CC BY 4.0.
• Imagini: Sentinel-2, date Copernicus, citite din catalogul Earth Search.
• Limitele comunelor: geo-spatial.org, pe baza datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, CC BY-SA 4.0, versiunea din 26 martie 2025. Granițele din harta regiunii: Natural Earth.
• Pompierii: Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, „Analiza statistică privind acțiunile de răspuns în situații de urgență”, câte un raport pentru fiecare an din 2012 până în 2025: 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018, 2019, 2020, 2021, 2022, 2023, 2024, 2025.
• Legi: OUG 195/2005, Legea 265/2006, OUG 38/2022 (Monitorul Oficial 344 din 7 aprilie 2022), Ordinul 30/147/2010, Ordinul 54/570/32/2023; regula despre focurile fără voia fermierului: comunicatul APIA Bacău din 12 martie 2025; Ucraina: Legea 556-IX din 13 aprilie 2020; Bulgaria: legea pentru protecția terenurilor agricole, art. 41a.