Prințul care a scris muzica turcilor

Ani

1687 – 1710

Drum pe hartă

600 kmarc mare, rotunjit

Opera-emblemă

Divanul (Iași, 1698)

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673 la Silișteni, în Țara de Jos a Moldovei, fiu al lui Constantin Cantemir, ajuns domn în 1685, și al Anei Bantăș. Tatăl nu știa carte, dar și-a școlit temeinic fiii: Dimitrie a învățat din copilărie greaca și latina.

Între 1687 și 1710 și-a petrecut cea mai mare parte a vremii la Constantinopol, ca ostatic și sol al tatălui, apoi al fratelui Antioh. Locuia în palatul familiei din Fanar, învăța turca și istoria otomană la Academia Greacă a Patriarhiei. Între timp, compunea muzică.

Tot la Țarigrad a scris primele cărți: Divanul (Iași, 1698), în română și greacă, și Istoria ieroglifică (1705), o satiră politică cu cheie socotită primul roman în limba română. Între timp domnise deja o dată: la moartea tatălui, în martie 1693, a luat tronul pentru trei săptămâni, până când Poarta l-a mazilit în favoarea lui Constantin Duca.

Între timp: În 1697, în timp ce el învăța turca la Fanar, Eugeniu de Savoia nimicea oastea otomană la Zenta.

Ani

1710 – 1711

Drum pe hartă

800 kmarc mare, rotunjit

Opera-emblemă

Tratatul de la Luțk (13 apr. 1711)

În 1710 Poarta l-a numit domn al Moldovei. Cantemir credea că Imperiul Otoman se prăbușește, și a pariat totul pe Petru cel Mare: la 13 aprilie 1711, la Luțk, s-a semnat în secret tratatul prin care punea Moldova sub protecția Rusiei. Textul, în 17 articole, îl scrisese el însuși, cap-coadă; pentru Moldova a semnat mitropolitul Ghedeon.

La începutul verii Petru a intrat în Moldova și și-a unit oastea cu a lui Cantemir lângă Iași; împreună au coborât spre Prut. În aceeași primăvară, la Satu Mare, se pecetluise pacea din 29 aprilie care încheia răscoala lui Rákóczi. Estul Europei își remania toate alianțele deodată.

La Stănilești, între 18 și 22 iulie 1711, oastea creștină a fost încercuită. Pacea de la Prut l-a umilit pe Petru (Rusia abandona Azovul), iar Cantemir își pierdea tronul pentru totdeauna și fugea în exil cu boierii și oastea lui, între ei cronicarul Ion Neculce.

Între timp: Cu doi ani înainte, Petru îl zdrobise pe Carol al XII-lea la Poltava (1709), biruința care l-a convins pe Cantemir că pariază pe calul câștigător.

Ani

1711 – 1723

Drum pe hartă

2.700 kmarc mare, rotunjit

Opera-emblemă

Descrierea Moldovei (1714)

În 1712 Petru i-a dăruit moșia Bogorodskoe («Tina Neagră») și titlul de cneaz; împăratul Carol al VI-lea l-a făcut principe al Imperiului. Petru refuzase să-și predea aliatul turcilor biruitori. S-a așezat la Dmitrovka, lângă Oriol, cu un alai de boieri, și a scris doisprezece ani aproape fără oprire.

În 1714 a fost primit în Academia din Berlin, care i-a cerut o descriere a Moldovei: așa s-au născut Descrierea Moldovei și prima hartă adevărată a țării. Tot în exil a scris Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman și, între 1719 și 1722, Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor, întâia istorie critică a românilor ca întreg.

Nu era un exilat uitat: în 1722 îi ieșea de sub tipar la Petersburg, în rusește, Sistemul religiei turcești, iar manifestul cu care Petru pornea războiul Persiei, la 15 iulie 1722, era redactat de el. A murit la Dmitrovka la 21 august 1723.

Între timp: În anul morții lui, în Scoția, se năștea Adam Smith.

Ani

c.1700 – 1705

Drum pe hartă

fără drum pe hartă

Opera-emblemă

Edvarul (c.1700)

Edvarul, Cartea științei muzicii după slove, e teoria muzicii otomane scrisă de un practician: un alfabet în care slovele sunt note, iar duratele, semne dedesubt. Se citește de la dreapta la stânga: pe primul rând notele, pe al doilea ritmul. Scris la Țarigrad în preajma lui 1700, exemplarul a fost dăruit sultanului Ahmed al III-lea.

Colecția păstrează peste 350 de piese instrumentale (318 peșrevuri și 36 de saz semaiuri), culese și notate de el, nu compuse; compozițiile proprii, câteva zeci, se mai cântă și azi în repertoriul clasic turcesc. Originalul autograf se păstrează la Institutul de Turcologie din Istanbul.

Mai jos poți încerca singur sistemul: cele opt freturi principale de pe gâtul țamburului, de jos în sus, cu numele date de el, plus semnele ritmului. Sunetele sunt demonstrative, după corespondențele moderne standard.

Între timp: În 1703, anul în care Ahmed III urca pe tron și Petru punea piatra cea dintâi a Petersburgului.

Ani

1714 – 1935

Drum pe hartă

2.900 kmarc mare, rotunjit

Opera-emblemă

Istoria Imperiului Otoman (Londra, 1734)

Descrierea Moldovei a fost scrisă în latină în 1714, la cererea Academiei din Berlin. A circulat în manuscris zeci de ani: întâi în nemțește, într-o revistă geografică (1769) și în volum (1771). Harta manuscrisă din preajma lui 1714, prima hartă adevărată a Moldovei, s-a tipărit în Olanda în 1737, cu cartușul «Principatus Moldaviae nova & accurata descriptio, delineante Principe Demetrio Cantemirio».

Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman, dusă la Londra de fiul Antioh, ambasador, s-a tipărit mai întâi în engleză (1734–1735), apoi în franceză și germană, și a rămas până la mijlocul veacului XIX cartea de căpătâi despre Imperiul Otoman.

Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor (1719–1722) susținea originea latină a limbii și romană a poporului. Fiul Antioh (1708–1744), ambasador la Londra și Paris, prieten cu Voltaire și Montesquieu, avea să fie numit părintele poeziei ruse. Iar în toamna lui 1935, osemintele prințului se întorceau la Iași, în biserica Trei Ierarhi.

Și vinul cel mai bun, se face la Cotnari, într'un deal mare[...] îndrăsnesc al socoti a fi cel mai bun decât toate celelalte vinuri ale Europei, încă și însuși decât cel de Tocaia[...] de se va ține închiși trei ani[...] arde ca rachiul[...] este verde și de ce se învechește, se și mai înverzește.

Descrierea Moldovei, trad. Vasile Vârnav

The history of the Growth and Decay of the Othman empire was translated into English from the Latin MS. of Demetrius Cantemir, prince of Moldavia (London, 1734, in folio). The author is guilty of strange blunders in Oriental history; but he was conversant with the language, the annals, and institutions of the Turks.

Edward Gibbon, Declinul și căderea Imperiului Roman, cap. 64, nota 41

Între timp: Când Gibbon își scria Declinul și căderea Imperiului Roman, îl cita pe Cantemir în note.