Ascultătorii recunosc un cântec de leagăn și dintr-o cultură străină. Unul de dragoste, abia.

Echipa a căutat câte un cântec din fiecare fel în fiecare dintre cele 30 de regiuni culturale ale lumii, adică 120 de înregistrări. A găsit 118. Cele două care lipsesc sunt cântecele de vindecare din Scandinavia și din Insulele Britanice: documentele arată că au existat, dar la începutul secolului XX, când au putut fi înregistrate, se mai cântau rar.

Echipa a descris fiecare cântec în două feluri: prin notele unor muzicieni experți, care au evaluat ascultând trăsături ca tempoul, accentele sau regularitatea ritmului, și prin măsurători scoase automat din transcrieri. Un model statistic antrenat pe aceste descrieri și testat pe regiuni ale lumii pe care nu le văzuse a clasificat corect 50,8% dintre cântece; intervalul său de încredere de 95% (40,4–61,3%) îl cuprinde pe 42,4% obținut de ascultători. Cu alte cuvinte, trăsăturile muzicale singure conțineau destulă informație pentru o performanță comparabilă cu a oamenilor.

Apoi au luat felurile două câte două și au căutat trăsăturile care le despart cel mai clar. Mai jos sunt trei dintre ele, măsurate pe aceleași transcrieri pe care le-ai auzit în joc: fiecare punct e un cântec, liniuța e mediana.

Fiecare punct e o înregistrare de teren, făcută între 1898 și 2012 (câteva datate doar aproximativ) și publicată de o arhivă sau pe un disc etnografic. Alege un punct ca să asculți melodia și să vezi cum au răspuns ascultătorii.

Punctele goale sunt cele patru cântece aborigene din Australia. Unele comunități aborigene restrâng cine are voie să asculte anumite cântece, de pildă pe cele sacre sau pe ale celor morți, iar datele nu spun ce reguli se aplică acestor patru. Melodia lor nu e redată aici din prudență, nu dintr-o eroare; răspunsurile ascultătorilor sunt incluse.

Cel mai bine recunoscut cântec de dragoste vine de la guarani, din Paraguay: 76% au nimerit. Cel mai apropiat de România, un cântec de dragoste sârbesc înregistrat în 1990 la Brza, e al 4-lea din 30, cu 45%.

Separat de cele 118 înregistrări, aceeași echipă a scos din arhiva etnografică HRAF de la Yale 4.709 de descrieri ale unor momente în care cineva cântă, din alt set de 60 de societăți: câte una din fiecare dintre cele 60 de grupuri culturale ale lui George Murdock, din 30 de regiuni ale lumii, trase pseudoaleator și în mare parte independente istoric una de alta. Cântecul apare în toate cele 60. Pentru fiecare descriere, cititorii au notat cine cântă, cu ce ocazie și cine ascultă.

Cântecul la ceremonii apare în 59 dintre ele. În 54, etnografii notează că un cântec anume nu avea voie să-l cânte oricine. Cântecul pentru copii apare la doar 31, ceea ce spune mai mult despre ce au observat etnografii decât despre copii: un număr mic poate însemna doar că niciun etnograf nu l-a descris.