În 1850, porumbul stăpânea deja ogoarele Moldovei. Ce a mâncat satul după aceea a fost cântărit doar de câteva ori

Cazul tău: alege județul din care venea familia

Harta e cea a celor 32 de județe ale Regatului din 1879–1913. Apasă un județ sau alege-l din listă: vezi ce se semăna acolo în 1892 și ce s-a scris despre masa de acolo, sau despre cea mai apropiată masă descrisă.

Meiul n-a dispărut deodată: a rămas în câmpie

Cele mai vechi date despre ogoare din această cercetare sunt din 1850, pentru Putna și Dorohoi. Meiul avea atunci 1,4% și 3,9% din pământul semănat cu porumb sau mei. În anii 1870, meiul avea între 6% și 7% din pământul semănat cu porumb sau mei. În 1903 era 4%. Între 1904 și 1915 stă între 1% și 4%, cu o excepție, 1907 (6%).

În 1892, meiul era o plantă a câmpiei de sud-est. În Constanța avea mai mult pământ decât porumbul (31.449 ha față de 24.694 ha), în Ialomița 26%, iar în Tulcea, Ilfov și Brăila între 15% și 22%. În 19 dintre cele 32 de județe era sub 1%.

Suprafața nu spune ce se mânca. În 1892, grâul ocupa 1.496.072 ha, aproape cât porumbul (1.822.443 ha), dar tabelul nu spune cât din el rămânea în sat.

Despre vremea lui Constantin Brâncoveanu (1688–1714) nu există aici nicio înregistrare despre ogoare sau farfurii. Cele mai vechi înregistrări verificate sunt din 1742: 18 mănăstiri moldovene primeau „pâine” în merțe. La Putna sursa numește grâu, mălai și păpușoi, la Neamț grâu și mălai, în celelalte 16 doar „pâine” (S113, un articol din 1962 după o ediție din 1915). Păpușoiul apare deci încă din 1742, iar în 1850 stăpânea ogoarele Moldovei. Datele nu arată când a ajuns.

Pâinea care a mutat porumbul: Osoi, 1933–1935

Medicii de la Tomești au ales 22 de familii din Osoi, județul Iași, 20 dintre ele cu cel puțin un caz de pelagră, și au notat zilnic ce intra în oală. Între 8 aprilie și 21 iunie 1934, studiul a împărțit pâine. Porumbul a coborât de la 74% la 25% din calorii, iar totalul a rămas aproape același: 3.941 kcal în perioada I, 3.995 în perioada IV.

• I · 74,3%Postul Crăciunului
  30 nov–24 dec 1933
  3.941 kcal
• II · 68,8%Crăciun și Carnaval
  25 dec 1933–18 feb 1934
  3.657 kcal
• III · 74,9%Postul Paștelui
  19 feb–28 mar 1934
  3.886 kcal
• IV · 25,4%Paștele și după
  8 apr–3 iun 1934
  3.995 kcal
• V · 30,2%Postul Sf. Petru
  4–21 iun 1934
  4.090 kcal
• VI · 66,6%toamnă și iarnă
  nov 1934–feb 1935
  3.445 kcal

Făină de porumb: 762 g pe unitate și zi în perioada I, 276 g în IV. Pâine neagră: 43 g în I, 745 g în IV și 760 g în V. Zahărul a rămas mărunt: între 1,3 și 9,7 g pe zi.

Ce nu rezultă de aici: nu rezultă că pâinea a vindecat sau a prevenit pelagra, nici că așa se mânca în tot satul. Familiile au fost alese de medici, au primit pâine pentru participare, iar caloriile sunt calcule ale autorilor, pe unități de consum.

Cu 28 de ani mai devreme: Arsura și Epureni, 1906

Într-un sat din Fălciu, Nicolae Lupu a socotit 40 de familii, 150 de adulți echivalenți, pe un an întreg: 1.000 g de făină de porumb pe zi, alături de 800 g de borș și 250 g de vin. La Epureni, în același județ, a urmărit direct, două zile de iarnă, cinci familii de 19 adulți. Lupu însuși avertizează că familiile pot fi exagerat, iar lista însumează 2.588 g, nu cei 2.558 g pe care îi dă ca total.

S34, pp. 221–224 (pagini verificate pe scanare). Grame pe adult echivalent și zi; metodele diferă de cele de la Osoi, deci datele nu se compară gram cu gram.

O săptămână de mese la Bârsești

La sfârșitul verii 1938, o echipă de studenți a notat, în trei gospodării din nordul Vrancei, ce s-a mâncat dimineața, la prânz și seara, șapte zile la rând. Mămăliga apare în 40 din cele 63 de mese; la 15 scrie „nimic”, toate dimineața. Familiile știau că vor fi vizitate și au pregătit mai bine decât de obicei.

• Primăvaraborș de buruieni (urzici, știr, lobodă) sau fasole acrită cu fructe verzi
• Varapăstăi de fasole
• Toamnafasole boabe; bostani copți sau fierți
• Iarnaporc și slănină, când se poate; fructe uscate fierte; bostan fiert; mălai

Anotimpurile, de mai sus, sunt o generalizare a autoarei, fără cantități. Pentru prima zi tipărită, sursa dă 1939, dar zilele săptămânii se potrivesc cu 1938; anul 1938 e o deducere, nu o verificare. Mâncărurile sunt redate după textul tipărit. S163, pp. 149–152. Cuvintele „mămăligă” și „mălai” sunt evidențiate.

Pelagra: ce arată datele și ce nu

Pelagra apare când dieta e dominată de porumb și lipsește niacina (vitamina B3); medicii de atunci o legau deja de mămăligă. Datele păstrate nu pot arăta legătura aceasta: sunt cazuri raportate de medici, fără populația la care să fie raportate.

• 38 / 1.126pacienți cu pelagră din cei tratați la spitalul din Nemțu între iunie 1877 și ianuarie 1878 (S159)
• 7.531 → 17.912cazuri înregistrate în Regat, 1895 și 1896. Saltul coincide cu schimbarea felului de numărare din 1896 (S32)
• 2.246cazuri și 55 decese raportate în 1940 în județul Neamț, în 58 de localități (S75)

Cazuri raportate în 1940, pe localități, județul Neamț

• Calu Iapa186
• Podoleni117
• Petricani103
• General Averescu94
• Păstrăveni89
• Dumbrava Roșie81
• Zănești74
• Ștefan-cel-Mare73
• Cândești60
• Români59
• Roznov58
• Crăcăoai57
• Vânătorii Neamțului57
• Bodeștii-Precista56
• Războeni56
• Dragomirești50
• Costișa50
• Mărgineni47
• Rediu45
• Țibucani43
• Hangu36
• Dochia36
• Piatra-Neamț36
• Bălțătești34
• Vasile Conta34
• Târgu-Neamț34
• Ghigoiești32
• Pipirig31
• Girov31
• Bârgăoani31
• Tazlău29
• Filioara28
• Slobozia28
• Dobreni27
• Răucești27
• Bălănești27
• Borlești27
• Călugăreni26
• Grumăzești26
• Negrești25
• Gârcina21
• Galu20
• Buhuși20
• Buhalnița19
• Bicaz18
• Pângarați13
• Căciulești12
• Ciahlău11
• Tarcău10
• Farcașa9
• Borca8
• Bistricioara6
• Bistrița6
• Tașca5
• Vaduri5
• Mădei2
• Broșteni1
• Crucea—

1 localități au liniuță în loc de număr; liniuța nu înseamnă zero. Lista include și orașe. Registrul original, populația fiecărei localități și criteriul de diagnostic lipsesc, deci numerele nu se pot compara între localități și nici cu porumbul semănat. S75, pp. 111–114.

Ce nu se poate afirma

• Meniul unui strămoș anume. Nicio sursă nu leagă o familie de azi de o farfurie de atunci.
• Anul în care porumbul a trecut înaintea meiului. Cele mai vechi date de suprafață sunt din 1850, când trecerea se petrecuse deja.
• Un tabel de calorii pe decenii. Sunt șapte farfurii cu procente de calorii, între 1931 și 1938, plus grame notate în 1906 și în anii 1930.
• Că între 1742 și 1849 nu s-a păstrat nimic. Doar că nimic nu a fost verificat pe scanare aici. Există piste: catagrafii din 1837 din Ialomița și conturi de moșii din 1817–1828, citite doar ca text indexat.
• Porumbul ca singură cauză a pelagrei, din datele de aici. Cazurile sunt raportate, fără populație la care să le raportezi.
• Vremea lui Brâncoveanu. Registrele de curte din 1694–1704 există, dar nu au fost citite pentru această pagină.
• Uleiul de floarea-soarelui în farfurie. Suprafața cu floarea-soarelui a urcat de la 672 ha în 1910 la 200.000 ha în 1938, după un articol științific din 2014 (S11). Tabelul din Osoi are doar „untdelemn”, între 0,4 și 10 g pe zi, fără să spună din ce.
• Zero. O liniuță într-un tabel tipărit înseamnă valoare lipsă. Tabelul din 1911 pentru mei nu se potrivește cu propriile totaluri și a fost lăsat deoparte.
• Conturile mănăstirilor ca mese de țărani. Conturile din 1742 și 1849–1850 sunt ale unor instituții.

Hartă: poligoanele REGIS ale județelor din 1879–1913, o reconstrucție modernă (CC BY 4.0), simplificate. Distanțele din „Cazul tău” sunt de la centrul poligonului până la punctul înregistrării, rotunjite la 10 km. Punctele goale sunt centre de județ sau de regiune, nu sate. Datele vin din tabelele tipărite și pot conține greșelile lor; scanările nu sunt republicate aici. Căutarea de localități folosește poziții GeoNames: apartenența la un poligon istoric e un fapt de hartă, nu o dovadă despre satul respectiv.