Unde este centrul Europei?

Unde cade centrul Europei după granițele obișnuite?#

O graniță a Europei folosită în multe atlase urmează creasta Uralilor, râul Ural, Marea Caspică, creasta Caucazului, Marea Neagră, Bosforul și Dardanelele (mai departe, „convenția”). Cu Islanda și insulele arctice (Svalbard, Novaia Zemlia, Țara lui Franz Josef), Europa are astfel 10,21 milioane de km². Punctul ei de echilibru cade la 11 km spre nord-vest de Švenčionėliai, Lituania, la 55,24° N, 25,92° E, la 33 km de granița cu Belarus.

Punctul de echilibru e locul în care o hartă a Europei decupată din carton de grosime egală ar sta pe vârful unui ac. Calculul se face pe forma reală a Pământului: se adună pozițiile în spațiu ale tuturor pătratelor de uscat de circa 2 km, iar media lor ajunge la 189 km sub Lituania. Ridicat pe verticală la suprafață, acel punct e centrul. Institutul Geografic Național al Franței (IGN), care a calculat centrele Uniunii Europene, folosește aceeași metodă și scria în 2007 că punctul european stă „la 180 de kilometri sub elipsoid”.

Cât contează insulele?#

Islanda trage centrul spre vest: fără ea, acul se mută 27 km spre sud-est. Fără insulele arctice, se mută 41 km spre sud. Madeira, Canarele și Ciprul, socotite de obicei în afara Europei geografice, și Azorele, socotite uneori în ea, au împreună circa 20.000 km² și îl mută fiecare cu cel mult 3 km.

Unde se termină Europa la est și la sud-est?#

O altă convenție duce granița prin depresiunea Kuma–Manîci, la nord de Caucaz. Atunci nordul Caucazului rusesc (272.000 km²) iese din Europa, iar centrul se mută 47 km spre nord-vest. Dacă, dimpotrivă, Georgia, Armenia și Azerbaidjanul intră întregi, centrul se mută 39 km spre sud-est.

La est, unii geografi coboară granița pe râul Emba în loc de râul Ural, ceea ce adaugă Europei 214.000 km² de stepă kazahă și rusă și mută centrul 42 km spre est. Cel mai mult contează Turcia: cu toată Anatolia, acul pleacă 135 km spre sud-est.

Poate fi mutat centrul din Lituania și Belarus?#

Combinând toate aceste alegeri (Uralul sau Emba, trei granițe în Caucaz, Turcia europeană sau toată, fiecare grup de insule înăuntru sau afară) ies 768 de Europe diferite. Punctele roșii de pe hartă sunt centrele lor. Toate încap într-o zonă de 290 km și toate cad în Lituania sau în Belarus.

Câteva alegeri mută singure centrul în Belarus: toată Turcia, țările Caucazului întregi sau Europa fără Islanda și fără insulele arctice. Dar niciuna dintre combinații nu-l scoate din aceste două țări; doar scoțând țări întregi din Europa (vezi mai jos) poate ajunge în altă parte.

De ce monumentul din Lituania nu stă chiar în centru?#

Monumentul de la Purnuškės, la nord de Vilnius, marchează punctul calculat la sfârșitul anilor ’80 de inginerul Jean-Georges Affholder de la IGN, cu aceeași metodă ca aici. Granițele obișnuite de pe hartă dau un centru la 54 km de monument. IGN a scris doar „de la Atlantic la Urali și Caucaz”; ce insule a inclus nu apare în niciun document găsit. Dintre cele 768 de definiții de pe hartă, 24 dau un centru la mai puțin de 25 km de el.

Ce a calculat Belarusul?#

În jurul anului 2000, doi geodezi belaruși au calculat un centru lângă Lacul Șo, cu mările Baltică și Albă socotite ca parte a Europei. Refăcut așa, calculul cade la 142–156 km de punctul lor. Monumentul din 2008 de la Poloțk poartă coordonatele orașului, la 47 km de punctul calculat.

Ce se întâmplă dacă faci media gradelor?#

Cel mai simplu calcul face media latitudinilor și longitudinilor de pe o hartă plată. E greșit: un grad de longitudine are 111 km la Ecuator și doar 36 km la capul Nordkinn, așa că nordul și estul, unde gradele sunt înguste, cântăresc prea mult. Media gradelor mută centrul convenției 212 km spre est, lângă Rossony, Belarus; punctele albastre arată unde cade pentru toate cele 768 de Europe.

A doua scurtătură ia doar punctele extreme și face media lor. Cu capetele din lista Wikipedia, rezultatul cade pe insula estonă Saaremaa, la 1,7 km de țărușul de la Mõnnuste, pus într-un punct pe care planul de dezvoltare al comunei spune că l-a luat de pe Wikipedia. Iar latitudinea orașului Suchowola, în Polonia, cade la mai puțin de un kilometru de jumătatea dintre capul nordic și cel sudic al continentului.

Și monumentele din Carpați?#

Trei locuri din Carpați spun că sunt centrul Europei: Dilove în Ucraina, Kremnické Bane în Slovacia și Tállya în Ungaria. Niciuna dintre cele 768 de definiții nu aduce centrul de suprafață mai aproape de 646 km de vreunul.

Piatra de la Dilove, pe Tisa, la 6,3 km de granița României, e un reper de nivelment din 1887: o cotă de înălțime fixă pentru topografii austro-ungari. Sora ei, ridicată în același an, e în Pasul Turnu Roșu, lângă Sibiu, și nimeni n-o numește centrul Europei.

Unde e centrul Uniunii Europene și de ce stă lângă Würzburg?#

Centrele Uniunii Europene le-a calculat tot IGN, cu același algoritm. Aceeași metodă, aplicată pe aceleași teritorii, reproduce punctele atribuite IGN din 1995 până în 2020 la 2–11 km. Din 1995, IGN socotește și regiunile ultraperiferice: Guyana Franceză, Réunion, Guadelupa, Martinica, Canarele, Madeira și Azorele, iar din 2014 și Mayotte.

Guyana Franceză, în America de Sud, are doar 2,0% din suprafața UE, dar e la 7.800 km. Fără ea, centrul ar sta cu 123 km mai spre est. Fără toate regiunile de peste mări, ar ajunge lângă Grafengehaig, în Bavaria de nord, la 131 km de Gadheim, unde a fost pus un stâlp cu steag într-un câmp de lângă Würzburg. IGN însuși scria că, din cauza Guyanei, centrul cu regiunile de peste mări stă „la peste 100 de kilometri” spre sud-vest de cel fără ele.

Centrul UE după fiecare extindere

Punctele din 2004 și 2007 vin din documente IGN; celelalte, din coordonatele lui Affholder citate de J. S. Krogh (1995), din presă și din Wikipedia, care le atribuie IGN (pentru 2013, anunțul a venit de la ministerul de finanțe al Bavariei). Pentru 1986 și 1990 se cunosc doar numele satelor, deci distanța e măsurată până în centrul satului. Centrele din 1958, 1973 și 1981 apar doar pe o hartă IGN, fără coordonate.

Cât a mutat România centrul Uniunii?#

La 1 ianuarie 2007, odată cu România și Bulgaria, centrul UE a sărit 118 km spre est, de la Kleinmaischeid la Meerholz (IGN scria „circa 120 de kilometri”). Brexitul l-a mutat în 2020 cu 56 km spre sud-est, la Gadheim.

Cele opt locuri care spun că sunt centrul Europei#

Distanțele sunt măsurate de la centrul convenției de pe hartă (55,24° N, 25,92° E).

• Purnuškės, Lituania

  Calculat la sfârșitul anilor ’80 de Institutul Geografic Național al Franței (IGN); 1989, după enciclopedia lituaniană. Piatră din 1997, monument din 2004, la 25 km nord de Vilnius.

  

  Coloană de granit albă cu o coroană de stele, pe o roză a vânturilor. Inginerul IGN Jean-Georges Affholder a calculat punctul cu aceeași metodă ca harta de aici: centrul de greutate al suprafeței, pe elipsoid. Coordonatele lui Affholder, citate de J. S. Krogh, sunt date doar la minut de arc (54°54′ N, 25°19′ E), deci cu o precizie de circa un kilometru; monumentul stă la 0,8 km de acest punct rotunjit. Ce insule a inclus IGN nu e scris în niciun document al institutului găsit până acum.

  Aceeași metodă. Granițele obișnuite de pe hartă dau un centru la 54 km de monument. Dintre cele 768 de definiții, 24 dau un centru la mai puțin de 25 km de el, cel mai apropiat la 9 km. Diferența vine probabil din insulele incluse și din traseul exact al granițelor, pe care IGN nu le-a detaliat.

• Lacul Șo, Belarus

  Calculat în 2000 sau 2002 (sursele diferă) de Aleksei Solomonov și Valeri Anoșko, de la întreprinderea Belaerokosmogeodezia.

  Punctul calculat stă între lacurile Șo, Ives, Dolgoe și Psuia, la 47 km sud-vest de monumentul din Poloțk. Metoda descrisă: Europa „luată ca un întreg”, cu Marea Baltică și Marea Albă, cu Marea Britanie, Irlanda și Novaia Zemlia, doar cu cele mai mari insule.

  Refăcut cu metoda descrisă (mările incluse, doar insulele mari), calculul ajunge la 142–156 km de punct. Nicio definiție de pe hartă nu trece mai aproape de 72 km. Media simplă a gradelor de latitudine și longitudine (vezi mai jos) ajunge, pentru 18 dintre definiții, la mai puțin de 25 km de el, fără ca vreo sursă s-o numească drept metoda lor.

• Poloțk, Belarus

  Monument inaugurat la 31 mai 2008, de Ziua orașului.

  

  Un glob al emisferei nordice cu corabia din stema orașului. Coordonatele scrise pe el, 55°30′ N, 28°48′ E, sunt ale orașului Poloțk; punctul calculat de geodezii belaruși e la 47 km sud-vest, lângă Lacul Șo.

  E la 183 km de centrul convenției.

• Suchowola, Polonia

  Atribuit astronomului regal Szymon Antoni Sobiekrajski, 1775. Bolovan cu inscripția „Środek Europy”.

  

  Wikipedia poloneză spune că punctul e acolo unde „se încrucișează liniile care unesc punctele extreme ale Europei”. Nu s-a găsit niciun document din 1775 și nici lista punctelor extreme folosite.

  Latitudinea se potrivește: jumătatea distanței dintre capul Nordkinn (Norvegia) și Punta de Tarifa (Spania) cade la 53,57° N, la 0,9 km de Suchowola. Longitudinea s-ar potrivi doar cu o margine de est la 55,7° E, departe de Urali (66° E). Față de centrul convenției: 260 km.

• Mõnnuste, Saaremaa, Estonia

  Stabilit în 2008 de comitetul de dezvoltare al comunei Kärla. Marcat cu un țăruș de ienupăr.

  Potrivit ziarului Eesti Päevaleht (2009), punctul a fost găsit „după enciclopedia de pe internet Wikipedia”, socotind punctele extreme ale continentului cu tot cu insule. O firmă de topografie l-a marcat pe teren.

  Calculul se poate reface: media latitudinilor și a longitudinilor celor patru capete din pagina Wikipedia despre punctele extreme ale Europei (capul Fligely în Țara lui Franz Josef, insula Gavdos lângă Creta, Bjargtangar în Islanda, capul Flissingski în Novaia Zemlia) cade la 1,7 km de țăruș. Dacă vestul ar fi Azorele, cum spune aceeași listă de insule, punctul ar fi la 18,88° E în loc de 22,25° E. E o medie de grade; centrul de suprafață e la 407 km.

• Dilove, Ucraina

  Reper de nivelment austro-ungar din 1887, pe drumul dintre Sighetu Marmației și Trebușa (azi Dilove).

  

  Josef Zeger, în istoria nivelmentului austriac (1986), trece piatra printre cele șapte repere principale ale rețelei de nivelment de precizie a Institutului Geografic Militar din Viena, la 367,6820 m peste nivelul Adriaticii. Nivelmentul fusese cerut de programul internațional de măsurare a arcelor de meridian, „Europäische Gradmessung”. Inscripția latină, repictată cu greșeli, spune „Locus perennis” (punct permanent) și pomenește nivelmentul și măsurătoarea „europeană” a gradelor (pe piatra geamănă de la Lišov, în Cehia: „pe care o numesc europeană”). Nu are coordonate și nu scrie nicăieri „centrul Europei”. Placa sovietică o numește „punct al rețelei geodezice de stat”. Stela cu „centrul Europei” a apărut în 1977 sau 1979 (sursele diferă).

  Niciuna dintre cele 768 de definiții nu duce centrul la mai puțin de 646 km de Dilove; centrul convenției e la 819 km.

• Kremnické Bane, Slovacia

  Revendicat din 1815, după Wikipedia slovacă, lângă biserica Sfântul Ioan Botezătorul. Autorul și metoda nu se cunosc.

  

  Biserica stă pe cumpăna apelor dintre Váh și Hron, ambele în bazinul Dunării. Wikipedia engleză spune, după o placă, că metoda ar fi fost „centrul celui mai mic cerc care cuprinde Europa”.

  Metoda nu se confirmă: cel mai mic cerc care cuprinde Europa convenției are centrul în Suedia, lângă Vikingstad, la 1.104 km de Kremnické Bane. Niciuna dintre cele 768 de definiții nu aduce centrul de suprafață mai aproape de 769 km.

• Tállya, Ungaria

  „Măsurat de specialiști în 1992”, după site-ul satului. O pasăre Phoenix din lemn, din 2000.

  Site-ul localității spune că aici se află „centrul geometric al Europei”, fără să numească autorii sau metoda.

  Niciuna dintre cele 768 de definiții nu aduce centrul de suprafață mai aproape de 719 km; centrul convenției e la 844 km.