Chișinăul, strat cu strat: de la planul din 1887 la orașul de azi

Relieful

Un oraș pe dealuri, cu Bâcul jos în vale#

Chișinăul nu e plat. În limitele orașului, terenul urcă de la 31 m deasupra nivelului mării, lângă Bâc, până la 211 m pe dealuri: cam 180 m diferență (1% din suprafață e mai jos de prima valoare, 1% mai sus de a doua).

Bâcul traversează orașul de la nord-vest spre sud-est. Primăria descrie o porțiune de aproximativ 2 km, între străzile Feredeului și Petru Rareș, unde albia râului e betonată.

Umbrele de pe hartă sunt calculate din modelul de teren Copernicus, netezit ca să nu mai arate acoperișurile și coroanele copacilor.

17 iulie 1436

Numele în 1436: „Cheșenăul lui Acbaș”#

Un hrisov dat la Vaslui pe 17 iulie 1436 de domnii Moldovei Ilie și Ștefan întărește logofătului Oancea mai multe moșii. Printre locurile pomenite este „Cheșenăul lui Acbaș”, considerat de obicei cea mai veche atestare cunoscută a numelui orașului.

Documentul nu spune cât de mare era locul și nici unde stătea exact. Târgul a crescut apoi pe malul Bâcului, în partea de jos a orașului de azi, cu ulițe strâmbe care au rămas pe hartă în jurul dealului Măzărache.

1817–1887

Orașul trasat cu rigla, pe planul din 1887#

În 1817, inginerul cadastral Mihail Ozmidov a prezentat un proiect pentru partea nouă a orașului; după ani de revizuiri, planul de extindere a fost confirmat pe 9 august 1834. Strada principală, azi bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost trasată cu o lățime de 20 de stânjeni (circa 43 m).

Planul litografiat în 1887 arată cele două orașe: în dreapta, târgul vechi de lângă Bâc; în stânga, orașul nou, cu străzi drepte. O însemnare de mână de pe foaie spune că planul e anexa raportului despre pavarea cu granit a străzilor în 1888; liniile groase arată, probabil, străzile pavate atunci.

Planul e suprapus peste harta de azi, cu străzile și patru clădiri care apar pe ambele hărți drept repere (catedrala, bisericile Sfântul Gheorghe și Ciuflea, gara). În afara grilei poate fi decalat cu câteva zeci de metri.

Măsurătoarea

Trei sferturi din lungimea străzilor orașului din 1887 merge pe aceleași două direcții#

Pe suprafața orașului desenat în 1887 (aproximativ 6 km²), străzile de azi au două direcții dominante, perpendiculare: 47° și 137° față de nord. 74% din lungimea lor merge pe una dintre ele, cu o abatere de cel mult cinci grade. La o rețea cu direcții întâmplătoare ar ieși cam 11%.

În restul orașului, proporția scade la 20%. Cea mai mare e în Botanica (30%), unde bulevardul Dacia și străzile din jur sunt paralele cu străzile din centru; cea mai mică, în Rîșcani (12%).

1897

Cine locuia în orașul de pe plan#

Recensământul Imperiului Rus din 1897 a numărat în Chișinău 108.483 de oameni și a întrebat care le era limba maternă (întrebarea nu era despre etnie). 49.829 de oameni au răspuns idiș, aproape jumătate din oraș; 29.299, rusă; 19.081, moldovenească sau română; 3.393, ucraineană; 3.247, poloneză.

Fiecare pătrat înseamnă 100 de oameni, după limba maternă declarată în 1897.

1903 · 1941

Pogromul din 1903 și ghetoul din 1941#

Comunitatea evreiască a trecut prin pogromul din aprilie 1903, în care, potrivit Jewish Encyclopedia, 47 de evrei au fost uciși, iar 92 au fost răniți grav. În iulie 1941, după ocuparea orașului, unități române și germane au început împușcarea sistematică a locuitorilor evrei; în jur de 11.000 de supraviețuitori au fost închiși într-un ghetou, iar în octombrie cei rămași în viață au fost deportați în lagăre și ghetouri din Transnistria (Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA).

1959–1989

Orașul care s-a triplat în 30 de ani#

Între recensămintele din 1959 și 1989, populația orașului a crescut de la 216.005 la 667.082 de locuitori. Atunci au apărut cartierele de blocuri: în Botanica, de pildă, construcția masivă de locuințe începe din 1960, potrivit preturii sectorului.

Seria Global Human Settlement Layer a Comisiei Europene începe în 1975. Culoarea arată primul pas de cinci ani în care fiecare petic de teren apare construit.

12 octombrie 1949

Firul de troleibuz#

Primele șase troleibuze au ieșit pe strada principală pe 12 octombrie 1949, pe un traseu de 6 km, potrivit Regiei Transport Electric Chișinău.

Azi, OpenStreetMap descrie 32 de rute de troleibuz și 134 km de străzi cu fir aerian (pe unele rute spre localitățile din jur, troleibuzele merg o parte din drum pe baterie, fără fir). 54% din suprafața construită a orașului se află la cel mult 300 m de un fir; în sectorul Centru, 60%.

Copacii

Cât de verde e Chișinăul, măsurat la fel ca alte 39 de capitale#

Chișinăul are faima de oraș verde. Pe harta europeană a acoperirii terenului din 2021 (ESA WorldCover, imagini Sentinel), 39% din terenul nucleului construit al orașului e acoperit de copaci.

Măsurat la fel, pe același tip de contur, în 40 de capitale europene, Chișinăul iese pe locul 13: sub Berlin, Varșovia sau Vilnius, cam cât Belgradul, Praga și Budapesta, mult peste București (25%). După un alt indicator, verdeața medie din zona construită (Landsat), iese pe locul 16. În limitele sectoarelor, Rîșcani are cei mai mulți copaci (50%), Ciocana cei mai puțini (37%).

40 de capitale

Copacii din nucleul construit al capitalelor europene, 2021#

Chișinăul, cu 39% din teren acoperit de copaci, e pe locul 13 din 40. Același contur pentru fiecare oraș: centrul urban din GHSL, fără apă.

Teren acoperit de copaci în nucleul construit, 2021. ESA WorldCover; GHSL UCDB R2024A.

După 1990

Mai puțini oameni, mai mult oraș construit#

Recensământul din 2024 a numărat în oraș 567.038 de locuitori, cu 100.044 de oameni mai puțini decât cel din 1989. Cele două nu numără la fel: în 1989, populația prezentă; în 2024, oamenii care au locuit aici cea mai mare parte a ultimului an.

În același timp, suprafața construită a orașului a crescut cu un sfert între 1990 și 2020, iar a municipiului, cu jumătate. Pe hartă apare doar terenul construit după 1990: două treimi din el e în afara orașului propriu-zis, mai ales în Trușeni, Codru, Sîngera, Durlești și Bubuieci.

Sub Cricova

Cricova, oraș al municipiului, stă deasupra a peste 120 km de galerii#

Cricova, unul dintre orașele municipiului Chișinău, are dedesubt galeriile unei foste mine de calcar. În 1952 au fost transformate în fabrică de vinuri spumante; azi se întind pe peste 120 km, potrivit fișei din Lista indicativă UNESCO a Republicii Moldova.