Cuvintele fără vocale: cât se poate citi din „cr”, din scrisul arab și din stenografia românească

Textul tău, fără vocale#

Textul rămâne în telefon sau în calculator: nu se trimite nicăieri.

Araba se scrie fără vocale? Ce lipsește de fapt din مكتوب#

Cuvântul مكتوب (maktūb) înseamnă „scris”. Pe pagină se văd cinci litere, citite de la dreapta la stânga: mīm, kāf, tāʾ, wāw, bāʾ. Trei dintre ele, k, t și b, formează rădăcina pe care araba o leagă de scris. Mīm-ul de la început ține de forma cuvântului. Wāw-ul nu e o consoană aici: notează vocala lungă ū.

Ce lipsește de obicei sunt vocalele scurte. Ele au semne proprii, mici, puse deasupra și dedesubtul literelor, și apar în manualele pentru începători, acolo unde un cuvânt s-ar putea citi în două feluri, și în textul Coranului. Nu toate semnele sunt vocale: cercul mic numit sukūn arată tocmai că după consoană nu urmează nicio vocală.

Aceeași rădăcină în 319 locuri din Coran#

Quranic Arabic Corpus, o adnotare cuvânt cu cuvânt a Coranului făcută la Universitatea din Leeds, găsește rădăcina K–T–B în 319 locuri. Fiecare pătrățel de mai jos e unul dintre ele, în ordinea textului. Atinge unul ca să vezi forma, locul și glosa.

Rădăcina apare în 57 de forme scrise diferite, cu articol, prefixe și terminații. Și sensul se mută după context: corpusul o redă în engleză prin „Book”, „Scripture”, „record”, „prescribed” sau „decreed”. A ști rădăcina ajută; nu spune singură ce înseamnă cuvântul în fraza lui.

Cum notează stenografia românească vocalele#

Stenografia nu e o limbă și nici alfabetul unei limbi. E o tehnică pentru a scrie cât de repede vorbește cineva. În România, Henric Stahl a publicat în 1909 un „Curs complect de stenografie cu vocale”. Profesorul Petre D. Albu îl descria în 1943 așa: vocalele de la începutul cuvântului se notează, cele din mijloc și de la sfârșit de regulă se omit, iar unele se adaugă înapoi când lectura ar fi nesigură.

Cum arată un punct vocalic se vede într-o variantă simplificată de Aurel Boia, predată de Mona Bernhardt-Lörinczi în lecția „Învățați stenografia – o practică uitată”. Întâi scrii consoanele. Apoi pui un punct lângă ele: la dreapta pentru A sau Ă, la stânga pentru O sau U, sus ori jos pentru E sau I. Lângă o linie dreaptă, punctul pentru E sau I stă la capete.

Lecția mai folosește prescurtări care nu se pot ghici din litere: un P deasupra primei consoane pentru „peste”, FR pentru „foarte”. Se învață ca orice vocabular. Henri Stahl spunea la radio, în 1932, că a cunoaște semnele nu ajunge pentru a stenografia un discurs: e nevoie de exercițiu.

De aceea „prlmnt” de la începutul paginii nu e stenograma cuvântului „parlament”. E doar ce rămâne după ștergerea vocalelor. O stenogramă are semnele ei, convențiile ei și un cititor care le-a învățat.

O limbă semitică scrisă cu toate vocalele: malteza#

Malteza face parte din ramura semitică, alături de arabă, și e singura limbă semitică din Europa cu statut de limbă scrisă. Se scrie cu un alfabet latin. Un cuvânt maltez are vocalele pe pagină, ca unul românesc.

Alături: مكتوب maktūb în arabă și miktub în malteză, amândouă „scris”. Aceleași trei consoane; în malteză, vocalele sunt pe pagină.

Familia limbii nu hotărăște cum se scrie: aceeași ramură are o limbă scrisă cu litere arabe, în care vocalele scurte lipsesc de obicei, și una scrisă cu litere latine, în care se văd toate.

Nici româna nu și-a schimbat limba când și-a schimbat literele: între 1860 și 1862 a trecut de la chirilice la latine, uneori pe aceeași pagină. Trecerea e desfăcută literă cu literă în Alfabetul de tranziție.

Ce te-a ajutat să citești?#

Literele de la început erau aceleași. Alege ce a făcut diferența:

Trei lucruri care se confundă ușor

„prlmnt”, rădăcina K–T–B și o stenogramă lasă toate ceva nescris. Prima e o ștergere de litere, a doua ține de gramatica arabei, a treia e o tehnică învățată. Diferă ce trebuie să știe cititorul ca să completeze.

Întrebări frecvente#

Surse#

• Quranic Arabic Corpus, dicționarul coranic, rădăcina kāf-tā-bā (consultat la 4 noiembrie 2026)
• Quranic Arabic Corpus, condiții de folosire (Kais Dukes, Universitatea din Leeds; licență GNU GPL)
• Quranic Arabic Corpus, analiza cuvântului 7:157:8 (maktūban)
• Karin C. Ryding, A Reference Grammar of Modern Standard Arabic, cap. 2, Phonology and script (Cambridge, 2005)
• Karin C. Ryding, Arabic: A Linguistic Introduction, cap. 6, sistemul rădăcină–tipar (Cambridge, 2014)
• Unicode Standard 16.0, cap. 9: scrierile Orientului Mijlociu
• Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă: Stahl, Curs complect de stenografie cu vocale (1909)
• Henri Stahl, conferință radiofonică despre stenografie, 20 februarie 1932 (Radio România)
• Petre D. Albu, „Stenografia, scrisul viitorului”, Informațiuni, an I, nr. 6–7 (1943), p. 6 (BCU Cluj)
• Mona Bernhardt-Lörinczi, „Învățați stenografia – o practică uitată”, sistemul Stahl simplificat de Aurel Boia (Calaméo, 2014), pp. 10–11 și 15
• Mona Bernhardt-Lörinczi, postarea despre lecție (iunie 2010)
• Universitatea din Bremen, Malta Centre: The Maltese language
• John J. Camilleri, A Computational Grammar and Lexicon for Maltese (teză, Chalmers, 2013), p. 23: miktub din kiteb
• John J. Camilleri, Features of the Maltese Language (prezentare, Grammatical Framework Summer School, 2009): K-T-B, kiteb, ktieb, miktub

Formele arabe, transliterările și glosele englezești din scena rădăcinii sunt preluate nemodificat din Quranic Arabic Corpus (corpus.quran.com), cu atribuirea cerută de condițiile lui. Traducerile românești ale glosării sunt explicații ale acestei pagini. Regulile punctelor vocalice sunt ale variantei Stahl–Boia din lecția Monei Bernhardt-Lörinczi, nu ale manualului din 1909, al cărui alfabet nu a putut fi consultat într-un facsimil. Desenele sunt proprii.