29 de întrebări la poarta Americii

Capitolul

1899 – 1913

Rata emigrării, Nagy-Küküllő

93,1 la 10.000

Români din Ungaria, 1900–1913

98.175

Pondere din sporul natural, Nagy-Küküllő

109,6%

Înainte de Primul Război Mondial, cei mai mulți emigranți români călătoreau ca unguri sau austrieci: Ardealul ținea de Ungaria, Bucovina de Austria. America îi număra separat doar după „rasa sau poporul” – iar la rubrica asta au fost admiși 82.704 români între 1899 și 1910, a 23-a rasă de imigranți din tabele.

Veneau dintr-un pumn de comitate. Statistica ungară pentru 1899–1913 pune pe primul loc comitatul Nagy-Küküllő (Târnava Mare), cu 93,1 emigranți la 10.000 de locuitori – mai mulți decât sporul natural al comitatului –, urmat de Kis-Küküllő cu 72,3, Temes cu 69,5, Fogaras cu 64,5 și Szeben cu 55,3. Hunedoara, cu toată industria ei, n-a trimis aproape pe nimeni: 7,9 la 10.000.

Nevoia de pământ, promisiunile recrutorilor și scrisorile celor plecați înainte i-au împins la drum. Numai din Ungaria, 98.175 de români au ajuns în Statele Unite între 1900 și 1913 – iar fiecare vapor ducea cu el adresele unchilor și verilor plecați mai devreme.

Între timp În 1911, Dicționarul raselor al Comisiei Dillingham i-a dat lui ROUMANIAN intrare proprie, la pagina 107.

Capitolul

1904 – 1914

Traficul garantat al Cunard

30.000 pe an

Nave Austro-Americana în manifeste

28

Ponderea cabinei în total sosiri

12–20%

În 1904, Ungaria a tocmit linia Cunard pentru o cursă directă de emigranți de la Fiume la New York, garantând 30.000 de pasageri pe an – iar marea majoritate a emigranților din Ungaria, ardeleni cu tot, chiar cu Cunard a navigat, via Fiume. Toate cele trei vapoare din eșantionul nostru de manifeste au făcut cursa asta.

Alții mergeau spre nord cu trenul: emigranții din Austro-Ungaria ajungeau la Bremen și Hamburg la fel de ușor ca în porturile adriatice, navigând cu Norddeutscher Lloyd și HAPAG. Din Trieste, linia Austro-Americana își făcea propria cursă de emigranți din iunie 1904, iar Holland-America ducea via Rotterdam fugari evrei din România.

Aproape toți emigranții români călătoreau la clasa a treia, în dormitoarele de sub linia de plutire. Doar pasagerii de la cabină erau inspectați pe vapor, în radă; restul erau duși cu feribotul la Ellis Island. Pe total sosiri, 12–20% călătoreau la cabină – ponderea pe români n-a fost niciodată tabelată.

Între timp Cursa din octombrie 1904 a Ultoniei a ajuns la New York cu săteni bănățeni cu destinația Cincinnati, Catasauqua și New York.

Capitolul

1892 – 1924

Coloane în manifest după 1907

29

Procesați pe 17 aprilie 1907

11.747

Respinși definitiv

cam 2%

Manifestul se scria înainte ca vaporul să plece, de funcționarii liniei de navigație: numele, vârsta, satul, destinația și – după 1903 – „rasa sau poporul”, plus dacă pasagerul era poligam sau anarhist. Legea din 20 februarie 1907 a lungit formularul la 29 de coloane pe o foaie cu două fețe, adăugând ruda cea mai apropiată de acasă și descrierea fizică.

La Ellis Island, pasagerii de la clasa a treia treceau prin fața medicilor Serviciului de Sănătate Publică, la inspecția în linie. O privire, o pleoapă întoarsă în căutarea trahomului și un semn cu creta pe haină – o literă pentru beteșugul bănuit – trimiteau cam 20% dintre sosiți la un control mai amănunțit. Apoi inspectorii verificau răspunsurile fiecărui călător după manifest.

Aproape toți treceau: cam 2% erau respinși definitiv și trimiși înapoi. Cea mai aglomerată zi din toată epoca Ellis Island a căzut în deceniul în care au fost admiși 82.704 români – 11.747 de oameni procesați pe 17 aprilie 1907, dintr-un total de 1.004.756 în acel an.

Între timp Ziua-record din toată epoca Ellis Island – 11.747 de oameni pe 17 aprilie 1907 – a căzut în deceniul în care au fost admiși 82.704 români.

Capitolul

1904 – 1916

Prima parohie, Sf. Maria, Cleveland

aug. 1904

Săptămânalul America, Cleveland

1 sept. 1906

Nu știau nici să citească, nici să scrie

35%

Cleveland a devenit capitala Americii românești. Parohia Sf. Maria, întemeiată în august 1904, a fost prima parohie ortodoxă română din Statele Unite; săptămânalul America i-a urmat pe 1 septembrie 1906. Colonia era mai ales ardelenească, clădită în anii 1900–1915.

Parohia Sf. Treime din Youngstown și-a ținut prima liturghie pe 4 februarie 1906; Sf. Gheorghe din Canton s-a întemeiat pe 12 octombrie 1912; la Farrell, în Pennsylvania, românii – mai ales ardeleni – soseau încă din jurul lui 1890 și au întemeiat societatea „Transylvania” în 1905; parohia din Detroit i-a urmat în 1916.

Manifestele spun cine îi aștepta: un unchi la Cincinnati, un văr la Steelton, un unchi la Bozeman, în Montana. Dintre românii admiși între 1899 și 1910, 28.266 de oameni din 80.839 în vârstă de paisprezece ani și peste – 35% – nu știau nici să citească, nici să scrie; ceea ce înseamnă că 65% știau.

Între timp Săptămânalul America din Cleveland s-a întemeiat pe 1 septembrie 1906, în anul în care Youngstown a auzit prima liturghie românească.

Capitolul

1921 – 1924

Cota României, Legea 1921

7.419 pe an

Cota României, Legea 1924

603 pe an

Sosiți în 1850–1913, întorși

unul din trei

În 1921, Congresul a plafonat imigrația pe naționalități: România a primit 7.419 locuri pe an. Trei ani mai târziu, Legea Johnson-Reed a coborât formula la 2% din populația fiecărei naționalități din 1890 – iar cota anuală a României a scăzut la 603, publicată în Proclamația 1703 a președintelui Coolidge, din 30 iunie 1924.

Fluxul se subțiase oricum: 10.569 de români au fost admiși în 1921–1924, față de 54.976 în 1911–1920 și 82.704 în 1899–1910. Adunate, tabelele oficiale dau 148.249 de admiteri în 1899–1924 – suma noastră, nu un total publicat.

Iar mulți n-au rămas. Unul din trei sosiți între 1850 și 1913 s-a întors în Europa. Tabelele de întoarcere pe români nu se găsesc în sursele pe care le-am putut verifica, așa că pagina nu pretinde nicio pondere românească exactă – doar că întoarcerea acasă era ceva obișnuit, nu o excepție.

Între timp Ultimul an plin dinaintea războiului, 1914, a adus 24.070 de admiteri românești – mai mult de treizeci și nouă de ani de cotă din 1924.