mariuscomper.uk
Română

Emigrarea românilor în America, 1880–1930

29 de întrebări la poarta Americii

Între 1899 și 1924, 148.249 de români au fost admiși în Statele Unite – cei mai mulți ardeleni cu acte ungurești. Acesta e drumul pe care l-au făcut: județele, vapoarele, cele 29 de întrebări și unul din trei care s-a întors.

Un cimpoier român la Ellis Island, fotografiat de Augustus Sherman. Augustus Frederick Sherman, c.1906–1914 · Wikimedia Commons
Drumuri reprezentative: trenul până în porturi, vaporul până la New York, trenul până în colonii
Harta drumurilor emigrării FăgărașSibiuBudapestaVienaBremenTimișoaraFiume (Rijeka)BremenEllis IslandFiume (Rijeka)Ellis IslandClevelandPittsburghYoungstownDetroitChicagoEllis IslandFiume (Rijeka)

Cursă documentatăDrum reprezentativ

Din Târnava Mare la Cleveland

Între 1899 și 1924, 148.249 de români au fost admiși în Statele Unite. Cei mai mulți erau ardeleni cu acte ungurești: pe lista navei apar ca unguri și doar coloana „rasa sau poporul” spune Roumanian.

Urmărește călătoria în cinci capitole, de la județele care s-au golit până la cotele care au închis poarta. Drumurile de pe hartă sunt reprezentative – trenul până în porturi, vaporul până la New York, iar trenul până în colonii – desenate după liniile și porturile confirmate de surse, nu după manifeste individuale.

Capitolul I

Județele care s-au golit

1899 – 1913 · plecarea

Capitolul
1899 – 1913
Rata emigrării, Nagy-Küküllő
93,1 la 10.000
Români din Ungaria, 1900–1913
98.175
Pondere din sporul natural, Nagy-Küküllő
109,6%

Înainte de Primul Război Mondial, cei mai mulți emigranți români călătoreau ca unguri sau austrieci: Ardealul ținea de Ungaria, Bucovina de Austria. America îi număra separat doar după „rasa sau poporul” – iar la rubrica asta au fost admiși 82.704 români între 1899 și 1910, a 23-a rasă de imigranți din tabele.

Veneau dintr-un pumn de comitate. Statistica ungară pentru 1899–1913 pune pe primul loc comitatul Nagy-Küküllő (Târnava Mare), cu 93,1 emigranți la 10.000 de locuitori – mai mulți decât sporul natural al comitatului –, urmat de Kis-Küküllő cu 72,3, Temes cu 69,5, Fogaras cu 64,5 și Szeben cu 55,3. Hunedoara, cu toată industria ei, n-a trimis aproape pe nimeni: 7,9 la 10.000.

O comună ardeleană în 1902, din marea anchetă ilustrată a monarhiei habsburgice: lumea din care au ieșit emigranții. Cserna Károly, în Die österreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild, 1902 · Wikimedia Commons

Nevoia de pământ, promisiunile recrutorilor și scrisorile celor plecați înainte i-au împins la drum. Numai din Ungaria, 98.175 de români au ajuns în Statele Unite între 1900 și 1913 – iar fiecare vapor ducea cu el adresele unchilor și verilor plecați mai devreme.

Între timp În 1911, Dicționarul raselor al Comisiei Dillingham i-a dat lui ROUMANIAN intrare proprie, la pagina 107.

Capitolul II

De la Fiume la New York

1904 – 1914 · traversarea

Capitolul
1904 – 1914
Traficul garantat al Cunard
30.000 pe an
Nave Austro-Americana în manifeste
28
Ponderea cabinei în total sosiri
12–20%

În 1904, Ungaria a tocmit linia Cunard pentru o cursă directă de emigranți de la Fiume la New York, garantând 30.000 de pasageri pe an – iar marea majoritate a emigranților din Ungaria, ardeleni cu tot, chiar cu Cunard a navigat, via Fiume. Toate cele trei vapoare din eșantionul nostru de manifeste au făcut cursa asta.

Alții mergeau spre nord cu trenul: emigranții din Austro-Ungaria ajungeau la Bremen și Hamburg la fel de ușor ca în porturile adriatice, navigând cu Norddeutscher Lloyd și HAPAG. Din Trieste, linia Austro-Americana își făcea propria cursă de emigranți din iunie 1904, iar Holland-America ducea via Rotterdam fugari evrei din România.

Clasa a treia, 1907: fotografia lui Alfred Stieglitz cu punțile de jos ticsite, publicată în 1911. Alfred Stieglitz, 1907 (Muzeul Met, CC0) · Wikimedia Commons
Emigranți pe puntea clasei a treia a vaporului Friedrich der Grosse: clasa cu care au călătorit aproape toți românii. Bain News Service, Biblioteca Congresului · Wikimedia Commons

Aproape toți emigranții români călătoreau la clasa a treia, în dormitoarele de sub linia de plutire. Doar pasagerii de la cabină erau inspectați pe vapor, în radă; restul erau duși cu feribotul la Ellis Island. Pe total sosiri, 12–20% călătoreau la cabină – ponderea pe români n-a fost niciodată tabelată.

Între timp Cursa din octombrie 1904 a Ultoniei a ajuns la New York cu săteni bănățeni cu destinația Cincinnati, Catasauqua și New York.

Capitolul III

Cele 29 de întrebări

1892 – 1924 · inspecția

Capitolul
1892 – 1924
Coloane în manifest după 1907
29
Procesați pe 17 aprilie 1907
11.747
Respinși definitiv
cam 2%

Manifestul se scria înainte ca vaporul să plece, de funcționarii liniei de navigație: numele, vârsta, satul, destinația și – după 1903 – „rasa sau poporul”, plus dacă pasagerul era poligam sau anarhist. Legea din 20 februarie 1907 a lungit formularul la 29 de coloane pe o foaie cu două fețe, adăugând ruda cea mai apropiată de acasă și descrierea fizică.

La Ellis Island, pasagerii de la clasa a treia treceau prin fața medicilor Serviciului de Sănătate Publică, la inspecția în linie. O privire, o pleoapă întoarsă în căutarea trahomului și un semn cu creta pe haină – o literă pentru beteșugul bănuit – trimiteau cam 20% dintre sosiți la un control mai amănunțit. Apoi inspectorii verificau răspunsurile fiecărui călător după manifest.

Sala de înregistrare, unde se făcea inspecția în linie: privirea medicului, semnul cu cretă și apoi fie feribotul spre Manhattan, fie sala de reținere. Detroit Publishing Co., c.1900, Biblioteca Congresului · Wikimedia Commons
O pagină de manifest din 1913, formularul cu două fețe cerut de Legea din 1907: 29 de coloane de pasager. Departamentul Muncii al SUA, 1913 · Wikimedia Commons

Aproape toți treceau: cam 2% erau respinși definitiv și trimiși înapoi. Cea mai aglomerată zi din toată epoca Ellis Island a căzut în deceniul în care au fost admiși 82.704 români – 11.747 de oameni procesați pe 17 aprilie 1907, dintr-un total de 1.004.756 în acel an.

Literele cu cretă, după relatarea Serviciului de Sănătate Publică din 1917. În jocul de mai jos te întâlnești cu două dintre ele.

Bspate
Cconjunctivită
CTtrahom
Eochi
Ffață
Ftpicioare
Ggușă
Hinimă
Khernie
Lșchiopătare
Ngât
Pstarea fizică și plămânii
Pgsarcină
Scscalp
Ssenilitate
Xdefect mintal bănuit – control suplimentar
X încercuitsemne sigure de boală mintală
scrise în întregimemână, pojar, unghii, piele, temperatură, vedere, voce

Cele 29 de coloane ale manifestului de după 1907, în ordinea formularului. Întrebările inspectorului urmau lista asta.

  1. Numărul pe listă
  2. Numele complet
  3. Vârsta
  4. Sexul
  5. Căsătorit sau nu
  6. Ocupația
  7. Știe să citească și să scrie
  8. Naționalitatea (țara)
  9. Rasa sau poporul
  10. Ultima reședință (țara și orașul)
  11. Cea mai apropiată rudă sau prieten de acasă (nume și adresă)
  12. Destinația finală (statul și orașul)
  13. Are bilet până la destinație?
  14. Cine a plătit traversarea?
  15. 50 de dolari sau mai mult asupra – dacă nu, cât?
  16. A mai fost în SUA – când și unde?
  17. Se alătură unei rude sau unui prieten (nume și adresă)?
  18. A fost în închisoare, azil, ospiciu sau întreținut din milostenie?
  19. Poligam?
  20. Anarhist?
  21. Vine pe baza unei oferte sau înțelegeri de muncă?
  22. Sănătatea mintală și fizică
  23. Deformări sau infirmități (felul, durata, cauza)?
  24. Înălțimea
  25. Tenul
  26. Culoarea părului și a ochilor
  27. Semne particulare
  28. Locul nașterii (țara)
  29. Locul nașterii (orașul)

Între timp Ziua-record din toată epoca Ellis Island – 11.747 de oameni pe 17 aprilie 1907 – a căzut în deceniul în care au fost admiși 82.704 români.

Capitolul IV

America românească

1904 – 1916 · coloniile

Capitolul
1904 – 1916
Prima parohie, Sf. Maria, Cleveland
aug. 1904
Săptămânalul America, Cleveland
1 sept. 1906
Nu știau nici să citească, nici să scrie
35%

Cleveland a devenit capitala Americii românești. Parohia Sf. Maria, întemeiată în august 1904, a fost prima parohie ortodoxă română din Statele Unite; săptămânalul America i-a urmat pe 1 septembrie 1906. Colonia era mai ales ardelenească, clădită în anii 1900–1915.

Parohia Sf. Treime din Youngstown și-a ținut prima liturghie pe 4 februarie 1906; Sf. Gheorghe din Canton s-a întemeiat pe 12 octombrie 1912; la Farrell, în Pennsylvania, românii – mai ales ardeleni – soseau încă din jurul lui 1890 și au întemeiat societatea „Transylvania” în 1905; parohia din Detroit i-a urmat în 1916.

Ciobani români la Ellis Island, fotografiați de Augustus Sherman: chipurile pe care manifestele le reduc la câte un rând. Augustus Frederick Sherman · Wikimedia Commons
Românce fotografiate la Ellis Island de Augustus Sherman, funcționarul insulei și fotograf amator. Augustus Frederick Sherman · Wikimedia Commons

Manifestele spun cine îi aștepta: un unchi la Cincinnati, un văr la Steelton, un unchi la Bozeman, în Montana. Dintre românii admiși între 1899 și 1910, 28.266 de oameni din 80.839 în vârstă de paisprezece ani și peste – 35% – nu știau nici să citească, nici să scrie; ceea ce înseamnă că 65% știau.

Între timp Săptămânalul America din Cleveland s-a întemeiat pe 1 septembrie 1906, în anul în care Youngstown a auzit prima liturghie românească.

Capitolul V

Unul din trei s-a întors

1921 – 1924 · cotele și întoarcerea

Capitolul
1921 – 1924
Cota României, Legea 1921
7.419 pe an
Cota României, Legea 1924
603 pe an
Sosiți în 1850–1913, întorși
unul din trei

În 1921, Congresul a plafonat imigrația pe naționalități: România a primit 7.419 locuri pe an. Trei ani mai târziu, Legea Johnson-Reed a coborât formula la 2% din populația fiecărei naționalități din 1890 – iar cota anuală a României a scăzut la 603, publicată în Proclamația 1703 a președintelui Coolidge, din 30 iunie 1924.

Fluxul se subțiase oricum: 10.569 de români au fost admiși în 1921–1924, față de 54.976 în 1911–1920 și 82.704 în 1899–1910. Adunate, tabelele oficiale dau 148.249 de admiteri în 1899–1924 – suma noastră, nu un total publicat.

Brașovul văzut de pe Belvedere, într-o litografie din secolul al 19-lea: Ardealul din care au plecat emigranții – și în care unul din trei sosiți s-a întors. Litografie H. Engel & Sohn, secolul al 19-lea · Wikimedia Commons

Iar mulți n-au rămas. Unul din trei sosiți între 1850 și 1913 s-a întors în Europa. Tabelele de întoarcere pe români nu se găsesc în sursele pe care le-am putut verifica, așa că pagina nu pretinde nicio pondere românească exactă – doar că întoarcerea acasă era ceva obișnuit, nu o excepție.

Între timp Ultimul an plin dinaintea războiului, 1914, a adus 24.070 de admiteri românești – mai mult de treizeci și nouă de ani de cotă din 1924.

Ai fi trecut?

Patru momente din linia de inspecție. Alege, apoi află ce însemnau cu adevărat creta și coloanele.

  1. 1

    Jos de pe vapor

    Vaporul tău acostează în portul New Yorkului. Pasagerii de la clasa întâi și a doua sunt inspectați pe vapor. Tu ai călătorit la clasa a treia. Unde te duci?

    Ce s-a întâmplat

    Feribotul. Doar pasagerii de la cabină erau inspectați pe vapor; cei de la clasa a treia debarcau la Ellis Island. Aproape fiecare emigrant român a luat feribotul ăsta.

  2. 2

    Un semn cu creta

    La coadă, un medic te măsoară din ochi și-ți desenează cu creta un X pe haină. Ce urmează?

    Ce s-a întâmplat

    Control suplimentar. X-ul însemna defect mintal bănuit – o privire mai atentă, nu o sentință. Cam 20% dintre sosiți erau reținuți așa; cam 2% erau respinși definitiv.

  3. 3

    Proba pleoapei

    Medicul îți întoarce pleoapa de sus, căutând trahomul. Proba iese pozitivă. Ce înseamnă?

    Ce s-a întâmplat

    Probabil excluderea. Trahomul, boala contagioasă de ochi căutată de proba pleoapei, era printre bolile care închideau poarta – semnul cu creta CT.

  4. 4

    Numele de pe listă

    Inspectorul îți citește numele din manifest și sună strâmb. Cine l-a scris așa?

    Ce s-a întâmplat

    Funcționarul. Manifestele erau scrise de funcționarii liniei la îmbarcare; inspectorul doar verifica. Numele familiei tale n-a fost schimbat la Ellis Island.

Nouă nume de pe liste

Trei curse Cunard de la Fiume, nouă pasageri reali, transcriși din registrele de nave ale Arhivelor Naționale. Caută după nume, sat, vapor sau destinație – apoi urmează ghidul ca să-ți găsești familia în baza de date completă.

Sala de înregistrare în 1904, într-o stereoscopie Underwood & Underwood: mulțimea pe care manifestele o reduc la rânduri. Stereoscopie Underwood & Underwood, 1904 · Wikimedia Commons

Se afișează 9 din nouă pasageri

NumeVârstăDe undeDestinațiaVaporulSosirea
GEHREITHOFFER Maria23 de aniTemeswarSt Louis, MOCarpathia25.02.1904
GURBAN Simon39 de aniTemeswarNew York, NYCarpathia25.02.1904
LAUB Elisabeth19 de aniTschakowaPhiladelphia, PACarpathia25.02.1904
ARNOLD Maria23 de aniPerjamoschCincinnati, OHUltonia13.10.1904
BOHM Daniel34 de aniMollydorfCatasauqua, PAUltonia13.10.1904
BURGER Stefan37 de aniGierNew York, NYUltonia13.10.1904
FELDENCSER Josef35 de aniGr BetschkerekSteelton, PAPannonia23.07.1905
FERLING Reza20 de aniGr KikindaNew York, NYPannonia23.07.1905
GIMPEL Fulip33 de aniDettaBozeman, MTPannonia23.07.1905

Ortografia ca în extragerea lui David Dreyer din registrele NARA (2000–2007); ortografia literă cu literă după imaginile manifestelor n-a fost reverificată. Datele sosirii și destinațiile sunt ale extragerii.

Găsește-ți numele

  1. Caută în baza de date a Fundației după nume, vapor sau sat – linkul e la surse. Ortografia variază: încearcă toate variantele care-ți trec prin cap.
  2. Așteaptă-te la ortografie ungurească. Satul tău apare cum l-a auzit funcționarul – Temeswar, nu Timișoara; Perjamosch, nu Periam.
  3. Notează-ți vaporul și data sosirii, apoi citește imaginea manifestului rând cu rând: pagina a doua, din 1907 încolo, poartă descrierea fizică și locul nașterii.
  4. Urmărește coloana „se alătură”: ruda sau prietenul numit acolo e adesea cheia spre documentul următor.

Valul în șase numere

Fiecare număr de mai jos vine din tabelele oficiale americane sau ungurești. Socoteala e arătată în nota de metodă de sub surse.

148.249
de români admiși, 1899–1924
29
de coloane în manifest după 1907
24.070
de admiteri românești în 1914, anul de vârf
11.747
de oameni procesați pe 17 aprilie 1907
35%
dintre românii admiși de paisprezece ani și peste nu știau nici să citească, nici să scrie, 1899–1910
603
cota anuală a României după Legea din 1924
Un cioban român la Ellis Island, fotografiat de Augustus Sherman: un chip între 148.249 de admiteri. Augustus Frederick Sherman · Wikimedia Commons

Trei lucruri pe care lumea le greșește

  1. Ellis Island ne-a schimbat numele.

    Nu. Inspectorii îi verificau pe călători după manifest; nu scriau nume. Numele erau scrise de funcționarii liniilor în Europa – iar familiile și le-au schimbat singure mai târziu, sau funcționarii le-au auzit strâmb la îmbarcare.

  2. Toți au rămas în America.

    Nu. Unul din trei sosiți între 1850 și 1913 s-a întors în Europa. O pondere pe români nu e în tabelele pe care le-am putut verifica.

  3. Au plecat ca români.

    Pe hârtie, cei mai mulți au plecat ca unguri sau austrieci: Ardealul și Bucovina țineau de Austro-Ungaria. America îi număra separat doar după „rasa sau poporul” – 82.704 români în 1899–1910.

O ruteancă la Ellis Island, fotografiată de Augustus Sherman – o vecină a românilor din linia de inspecție, nu o româncă. Augustus Frederick Sherman (o ruteancă, nu o româncă) · Wikimedia Commons
Slovace la Ellis Island, fotografiate de Augustus Sherman – tovarășe de clasa a treia din Ungaria de Sus. Augustus Frederick Sherman (slovace, nu românce) · Wikimedia Commons

Surse și metodă

Totalul din titlu e suma noastră din tabelele oficiale americane pe rase: 82.704 admiteri în 1899–1910, 54.976 în 1911–1920 și 10.569 în 1921–1924, adică 148.249 de admiteri în 1899–1924. Niciun total publicat nu acoperă 1880–1930, așa că anii din afara intervalului stau în afara socotelii.

Ortografia pasagerilor vine din extragerea benevolă a lui David Dreyer din registrele de nave ale Arhivelor Naționale, reverificată după extragere, nu literă cu literă după imaginile manifestelor. Fiecare pasager trimite la pagina extragerii și la baza de date Ellis Island care păstrează originalul.

Drumurile de pe hartă sunt căi reprezentative prin porturi și linii verificate, desenate peste tot întrerupt; singura linie continuă de pe hartă marchează cursele documentate Fiume–New York. Distanțele nu sunt trecute fiindcă traseele sunt ilustrative.

Imagini