mariuscomper.ukEnglish

Un cuvânt, două mii de ani

Cum a ajuns balaurul diavol

În latină, draco însemna balaur. În română, drac înseamnă diavol. Între cele două sensuri stau creștinismul timpuriu, care l-a îmbrăcat pe diavol în piele de șarpe, și un ordin cavaleresc care i-a dat unui domnitor porecla Dracul. Fiul lui a rămas în istorie ca Drăculea.

Constelația Draco, desenată ca un balaur încolăcit, pe o planșă colorată din 1825
Constelația Draco, balaurul ceresc, pe o planșă din Urania's Mirror, atlasul lui Sidney Hall din 1825. Numele constelației păstrează sensul vechi al latinescului draco: șarpe, balaur.Planșă: Sidney Hall, Wikimedia Commons, domeniu public

Cinci trepte de la balaur la Dracula

Alege o treaptă. Fiecare arată forma cuvântului, sensul și dovada din dicționar sau din arhivă.

  • balaur
  • diavol
  • nume de om
  1. Latina clasică dracō balaur, șarpe uriaș

    Din grecescul drákōn, șarpe. Dicționarul latin consemnează sensul de șarpe mare, balaur — uneori paznic, uneori monstru, niciodată diavol. Constelația Draco îi poartă numele pe cer și azi.

    Sursa: Lewis, An Elementary Latin Dictionary, intrarea draco. perseus.tufts.edu

  2. Latina creștină, apoi româna drac diavol

    DEX dă etimologia pe scurt: lat. draco, șarpe, balaur. Sensul de diavol s-a născut în latina creștină: Părinții Bisericii îl numesc pe diavol draco, iar Du Cange înregistrează sensul în latina medievală. Șarpele biblic a luat chip de diavol, iar cuvântul l-a urmat.

    Surse: dexonline.ro/definitie/drac (DEX, DER); Fagiolo, The Meaning of the Name Dracula. wuj.pl

  3. Româna, cu articol hotărât dracul diavolul — iar în 1431, Balaurul

    Forma articulată a lui drac: drac plus -ul. Vlad al II-lea o primește ca poreclă după însemnul cu balaur al Ordinului Dragonului, primit la Nürnberg. Pentru supușii lui, porecla avea două tăișuri: cavalerul Balaurului și omul Diavolului.

    Sursa: Wikipedia, „Vlad II Dracul”. en.wikipedia.org/wiki/Vlad_II_Dracul

  4. Țara Românească, secolul al XV-lea Drăculea fiul Dracului

    Numele sub care rămâne cunoscut Vlad al III-lea, fiul lui Vlad al II-lea. Fiii au preluat porecla tatălui ca patronimic, în forma Dracula, adică Drăculea: fiul lui Dracul.

    Sursa: Wikipedia, „Vlad II Dracul” (după Florescu și McNally). en.wikipedia.org/wiki/Vlad_II_Dracul

  5. Londra, 1897 Dracula numele vampirului lui Stoker

    Bram Stoker împrumută numele domnitorului pentru personajul romanului Dracula, apărut în 1897. Un cuvânt care a plecat de la balaur, a trecut prin diavol și a ajuns nume de domnitor ajunge astfel nume de vampir.

    Sursa: Live Science, „Vlad the Impaler: The real Dracula”. livescience.com

Singurul din familie care zice altceva

Latinescul draco a dat urmași în toată Romania. Peste tot înseamnă balaur. În afară de română.

Urmașii lui draco în câteva limbi romanice. Cognații după DER (Ciorănescu), la intrarea drac de pe dexonline; sensurile din catalană și franceză după Wiktionary.
LimbaCuvântulSensul de azi
latinădracobalaur, șarpe
italianădragobalaur
francezădragonbalaur
catalanădracbalaur
românădracdiavol

Tabloul are două umbre de precizie. Franceza are și ea un drac, împrumutat din occitană: un duh al apelor, consemnat de Tezaurul limbii franceze — o rudă primejdioasă, totuși departe de Diavol. Iar albanezul dreq, tot diavol, arată că schimbarea de sens a atins și vecinii latinei balcanice.

Concluzia unui studiu de onomastică spune răspicat: româna pare singura limbă romanică în care draco a dat un cuvânt pentru diavol, iar sensul de balaur s-a pierdut. Cele trei dialecte sud-dunărene țin același sens: aromâna și meglenoromâna au tot drac pentru diavol.

Cine a luat locul balaurului

Când drac a ajuns să însemne diavol, limba a avut nevoie de alt cuvânt pentru balaur. L-a găsit pe balaur: DEX îl compară cu albanezul bollë, șarpe, și cu sârbo-croatul blavor, iar originea lui rămâne dezbătută. În basme, balaurul e șarpele uriaș cu mai multe capete, adesea înaripat.

Mai târziu, româna a împrumutat din franceză și dragon: dubletul savant al lui drac moștenit. Aceeași rădăcină latină a intrat astfel în română de două ori — o dată prin gura poporului, ca diavol, și o dată prin carte, ca balaur.

Balaur
DEX: cf. alb. bollë „șarpe”, sb. blavor. dexonline.ro/definitie/balaur
Dragon
Împrumut din franceză, dublet al lui drac moștenit. en.wiktionary.org/wiki/dragon

Ordinul care a botezat un domnitor

Societas Draconistarum, Ordinul Dragonului, a fost întemeiat în 1408 de Sigismund de Luxemburg, pe atunci rege al Ungariei: un ordin cavaleresc menit să apere casa regală și Biserica. Însemnul lui era un balaur încolăcit.

La 8 februarie 1431, la Nürnberg, Sigismund îl primește pe Vlad al II-lea, pretendent la tronul Țării Românești, ca membru de prim rang. Însemnul cu balaur îi aduce porecla Dracul, Balaurul, iar fiii devin cunoscuți ca Dracula, fiul Dracului.

Șa ornamentală veche, cu însemnele Ordinului Dragonului, într-o vitrină de muzeu
Șa cu însemnele Ordinului Dragonului, păstrată la Royal Armouries, în Turnul Londrei. Eticheta expoziției spune că i-a fost dăruită, probabil, regelui Henric al V-lea la primirea în ordin.Foto: CristianChirita, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0
Portret vechi al lui Vlad al III-lea, cu căciulă roșie cu pene
Vlad al III-lea, fiul Dracului, cunoscut ca Drăculea. Portret anonim, Castelul Ambras.Pictură anonimă, Wikimedia Commons, domeniu public

În 1897, Bram Stoker publică romanul Dracula, al cărui personaj împrumută numele domnitorului. Filologia se oprește aici; ce a urmat ține de cinema.

Surse

Etimologiile vin din dicționare, faptele istorice din sinteze cu trimiteri la izvoare. Pasajele din surse englezești apar în traducerea lui Marius Comper.