Everestul văzut dintr-un avion, deasupra crestei Nuptse–Lhotse, cu vârfurile ieșind dintr-o mare de nori

Everest · Sagarmatha · Chomolungma

Înălțimea Everestului, 8.848,86 m: ultimii zece metri, apoi tot muntele, la scară

Cinci înălțimi publicate pentru Everest între 1856 și 2020 diferă între ele cu doar vreo nouă metri. Nouă desene la scară pornesc de la zăpada de pe vârf și se lărgesc, de la 16 m la 900 km, până la marea luată ca reper pentru nivelul zero. 12

Everestul, în spatele crestei Nuptse–Lhotse, fotografiat dintr-un avion Drukair pe 17 septembrie 2006 de shrimpo1967; versiune prelucrată în 2012 de Papa Lima Whiskey 2 (original de 2.971 px lățime, CC BY-SA 2.0). 18shrimpo1967 · 3 Feb 2012 · CC BY-SA 2.0

Pe 27 mai 2020, la 11 dimineața, o echipă chineză de topografi a ajuns pe vârf și a rămas acolo două ore și jumătate. A montat o baliză de măsurare, receptoare de satelit și un radar. Șase luni mai târziu, China și Nepalul au anunțat împreună un număr cu două zecimale. 362

8.848,86 mînălțimea anunțată de China și Nepal la 8 decembrie 2020, până la suprafața zăpezii 24
8.844,43 mpână la stâncă, după măsurătoarea chineză din 2005 14
≈2 mm pe ancu atât se ridică vârful, după măsurătorile GPS 2810
~700 kmpână la cea mai apropiată mare, Golful Bengal 1

Nouă desene la scară, fiecare mai larg decât cel dinainte:

16 mUltimii zece metri

8.848,86 m: până la zăpadă sau până la stâncă?

Pe 8 decembrie 2020, președinții Chinei și Nepalului, Xi Jinping și Bidya Devi Bhandari, au anunțat prin scrisori schimbate în aceeași zi noua înălțime a muntelui: 8.848,86 m. Numărul măsoară până la suprafața zăpezii. Stânca de sub ea e mai jos. 24

Desenul arată ultimii metri ai Everestului la scară, cu un om pe vârf. Liniile sunt înălțimile publicate de-a lungul timpului, fiecare la locul ei. Forma calotei e desenată de mână; la scară sunt doar înălțimile. 1

Cinci măsurători în 164 de ani, toate în ultimii vreo nouă metri ai unui munte de aproape nouă kilometri. 13

2020

Un singur număr pentru două țări

China și Nepalul aveau fiecare înălțimea ei. În 2019 au convenit să anunțe una împreună. O echipă nepaleză a urcat pe vârf în mai 2019, una chineză în mai 2020, iar tehnicienii celor două țări au prelucrat și au comparat datele, apoi au convenit asupra înălțimii comune. În ziua anunțului, miniștrii de externe Wang Yi și Pradeep Gyawali au apăsat în același timp câte un buton, într-o conferință video, și numărul a apărut pe ecran. 2348

2005

Cu patru metri mai jos, la stâncă

În 2005, China a anunțat 8.844,43 m, cu o marjă de ±0,21 m: înălțimea până la cel mai înalt punct de stâncă. Aceeași echipă a măsurat deasupra lui 3,5 m de zăpadă și gheață. Nepalul a rămas la 8.848 m, până la zăpadă, și cele două țări au discutat ani de zile care dintre numere e înălțimea oficială. În 2010, cele două țări au convenit că înălțimea e 8.848 m, iar Nepalul a recunoscut înălțimea stâncii măsurată de China. 13

1856–1975

Primele trei numere

În 1856, Andrew Waugh, șeful Serviciului topografic al Indiei britanice, a anunțat 29.002 picioare, adică 8.840 m. Calculul dăduse exact 29.000; numărul publicat a primit două picioare în plus ca să nu pară o rotunjire. Între 1952 și 1954, Serviciul topografic al Indiei a obținut 8.847,73 m, de unde vine 8.848 m, înălțimea recunoscută apoi de Nepal și de China. În 1975, o măsurătoare chineză a dat 8.848,13 m. Ultimele două s-au oprit la zăpadă. 1

27 mai 2020

Două ore și jumătate pe vârf

Echipa chineză a pornit pe 26 mai și a ajuns sus a doua zi la 11. A stat 150 de minute, un record pentru alpiniștii chinezi, cât să monteze baliza, receptoarele de satelit și radarul. Cu un an înainte, topograful nepalez care dusese pe vârf aparatura țării lui își pierduse vârful unui deget de la picior din cauza degerăturilor, scria The Washington Post. 36

Cinci înălțimi publicate, 1856–2020

AnulCine a măsuratÎnălțimeaPână unde
1856Serviciul topografic al Indiei britanice (Andrew Waugh)29.002 picioare (8.840 m)prima înălțime publicată 1
1952–1954Serviciul topografic al Indiei8.847,73 mpână la zăpadă; de aici vine 8.848 m 1
1975China8.848,13 mpână la zăpadă 1
2005China8.844,43 m (±0,21 m)până la stâncă; deasupra, 3,5 m de zăpadă și gheață 14
2020China și Nepal8.848,86 mpână la suprafața zăpezii 24

154 mUltima sută de metri

Ultimii 100 de metri: de unde s-au întors primii, în 1953

În 1953, a noua expediție britanică pe Everest, condusă de John Hunt, a trimis spre vârf două perechi de alpiniști. Prima, Tom Bourdillon și Charles Evans, a ajuns pe 26 mai la mai puțin de 100 m de vârf și s-a întors din cauza problemelor cu aparatele de oxigen. A doua a ajuns sus trei zile mai târziu. 1

La scara aceasta, cele cinci înălțimi din primul desen încap în dreptunghiul mic din vârf. 1

26 mai 1953

La 100 de metri de vârf

Bourdillon și Evans au ajuns la ora 13 pe Vârful Sudic, un dom de zăpadă la circa 8.750 m. Era prea târziu ca să continue. De acolo au văzut de aproape ce mai rămânea: o creastă subțire de zăpadă și gheață așezată pe stâncă, abruptă în stânga, în cornișă în dreapta, întreruptă de o treaptă de piatră de 12 m. 111

29 mai 1953

11:30, pe vârf

Neozeelandezul Edmund Hillary și șerpașul nepalez Tenzing Norgay au ajuns pe vârf la 11:30, ora locală, pe ruta Șeii Sudice. Amândoi au spus atunci că a fost reușita întregii expediții. Câțiva ani mai târziu, Tenzing a povestit că Hillary a pus primul piciorul pe vârf. 1

Treapta Hillary

Un perete de 12 metri, până în 2015

Treapta era un perete aproape vertical, de 12 m, la 8.790 m: pasajul cel mai greu, tehnic, al rutei din Nepal și ultima piedică înainte de vârf. Hillary l-a urcat primul, printr-o fisură dintre stâncă și zăpadă. Pagina Wikipedia a treptei scrie că peretele a fost distrus de cutremurul din Nepal din aprilie 2015; articolul despre munte notează că s-a discutat mult cât anume s-a schimbat. 111

Creasta de sub vârful Everestului, cu doi alpiniști pe Treapta Hillary
Treapta Hillary, cu doi alpiniști pe ea, pe 17 mai 2010. Fotografie de Debasish biswas kolkata, CC BY-SA 4.0. 22Debasish biswas kolkata · 17 May 2010 · CC BY-SA 4.0
Edmund Hillary și Tenzing Norgay, zâmbind, cu echipamentul de altitudine pe ei
Edmund Hillary și Tenzing Norgay după prima ascensiune, pe 29 mai 1953. Credit: Jamling Tenzing Norgay (permisiune înregistrată la Wikimedia, OTRS 2010082410001625), CC BY-SA 3.0. 23Jamling Tenzing Norgay · 29 May 1953 · CC BY-SA 3.0

2,2 kmUltimul kilometru

Zona morții: ce se întâmplă deasupra Șeii Sudice

De la Șaua Sudică, la circa 7.900 m, până pe vârf mai e aproape un kilometru pe verticală. Alpiniștii pornesc din Tabăra IV pe la miezul nopții și speră să ajungă sus în 10–12 ore. De aici în jos, linia terenului din desene vine dintr-un model al reliefului măsurat din satelit. 1152930

Presiunea aerului pe vârf: 253 mmHg. La nivelul mării: 760. 13

~7.900 m

Pragul

Șaua Sudică e la pragul a ceea ce alpiniștii numesc zona morții: altitudinile de peste 8.000 m. Cine urcă spre vârf rezistă la înălțimea șeii, de regulă, cel mult 2–3 zile. Dacă în zilele acelea vremea nu e senină și vântul slab, coboară, mulți până în Tabăra de Bază. 1

253 mmHg

O treime din aer

Pe vârf, presiunea atmosferică e de circa 253 mmHg, o treime din cea de la nivelul mării, potrivit unei prezentări a laboratorului de fiziologie West de la Universitatea California din San Diego. Presiunea oxigenului din aerul inspirat scade de la 149 la 43 mmHg. Concluzia aceleiași prezentări: alpiniștii de pe vârf sunt foarte aproape de limita supraviețuirii. 13

10–12 ore

O noapte și o dimineață

Primul popas după Tabăra IV e „Balconul”, o platformă mică la 8.400 m. De la Vârful Sudic încolo, creasta e o muchie de zăpadă: în stânga, Fața de Sud-Vest cade 2.400 m, iar în dreapta, Fața Kangshung, 3.050 m. 1

1978 · 1980

Fără oxigen, apoi iarna

În 1978, Reinhold Messner și Peter Habeler au urcat primii fără oxigen suplimentar. Pe 17 februarie 1980, polonezii Leszek Cichy și Krzysztof Wielicki au făcut prima ascensiune de iarnă, într-o expediție condusă de Andrzej Zawada. Tabăra lor de pe Șaua Sudică era la 7.906 m. La 14:40, Zawada i-a auzit prin radio, din tabăra de bază, anunțând că sunt pe vârf. 1

Mare de nori sub un cer de amurg, văzută de pe Șaua Sudică
Marea de nori văzută din Tabăra IV, de pe Șaua Sudică (~7.900 m), pe 19 mai 2026. Fotografie de AngeliSherpa, CC BY-SA 4.0. 25AngeliSherpa · 19 May 2026 · CC BY-SA 4.0

15 kmRuta din Nepal

Câți oameni urcă pe Everest: 492 de permise până la 8 mai 2026

Ruta obișnuită din Nepal are, pe hartă, aproape 14 km de la Tabăra de Bază până pe vârf și urcă aproape 3,5 km. Desenul o arată fără nicio exagerare pe verticală. Fiecare punct de deasupra ei e un permis de urcare consemnat în bilanțul din 8 mai 2026. 30115

Bilanțul de la 8 mai cuprinde 492 de permise; cu ghizii nepalezi, aceasta înseamnă vreo o mie de oameni care pornesc spre același vârf în câteva săptămâni. 15

5.380 m

Tabăra de Bază și cascada de gheață

Urcușul începe din Tabăra de Bază, la 5.380 m, unde se ajunge după șase–opt zile de mers pe jos. Deasupra ei e Cascada de Gheață Khumbu, una dintre cele mai periculoase porțiuni ale rutei: alpiniștii o traversează înainte de răsărit, când gerul ține blocurile de gheață pe loc. Tabăra I e deasupra cascadei, la 6.065 m. 1

492

Un bilanț intermediar al primăverii 2026

Un raport AFP, care îl cita pe purtătorul de cuvânt al Departamentului de Turism, Himal Gautam, consemna 492 de permise eliberate până la 8 mai 2026. După încheierea sezonului, Radio Nepal, citând Departamentul de Turism, a raportat 495 de titulari de permis pentru Everest. AP a relatat separat despre 494 de alpiniști străini cu permis. Recordul anterior era de 478 în 2023. Numerele se referă la date și categorii diferite; graficul arată numărul de permise raportat de AFP până la 8 mai, nu bilanțul final. 15

2019

Coada de sub vârf

În 2019, o coadă uriașă a ținut echipele ore întregi în ger, aproape de vârf, cu riscul ca oxigenul să li se împuțineze. Din cele 11 morți de pe Everest din acel an, cel puțin patru au fost puse pe seama aglomerației. 1516

15.000 $

Taxa de primăvară a crescut la 15.000 de dolari

Din 1 septembrie 2025, taxa guvernamentală pentru un alpinist străin pe ruta normală a Everestului este 15.000 de dolari primăvara, 7.500 toamna și 3.750 vara sau iarna. În 2024, taxa de primăvară era 11.000 de dolari. Acestea sunt redevențele pentru permisul de ascensiune; ghizii, transportul, echipamentul și celelalte costuri ale expediției se plătesc separat. 15

Piramida întunecată a Everestului, în spatele unei creste înzăpezite
Everestul, Nepal, pe 19 octombrie 2009. Fotografie de Vyacheslav Argenberg, CC BY 4.0. 24Vyacheslav Argenberg · 19 Oct 2009 · CC BY 4.0
Ghețarul rupt în blocuri al Cascadei Khumbu, cu munți deasupra
Cascada de Gheață Khumbu, pe 25 aprilie 2007. Fotografie de McKay Savage, CC BY 2.0. 26McKay Savage · 25 Apr 2007 · CC BY 2.0

40 kmCelălalt versant

Versantul nordic: drumul din Tibet

Dinspre Tibet, drumul e aproape de două ori mai lung: vreo 25 km de la tabăra de bază de pe valea Rongbuk până pe vârf, față de 14 km din Nepal. Desenate cap la cap, la aceeași scară, cele două rute au împreună 39 km, pentru mai puțin de 4 km de urcat pe verticală de fiecare parte. 30112

De la o tabără de bază la cealaltă, peste vârf: 39 km. 30

5.200 m

Valea Rongbuk și Șaua Nordică

Tabăra de bază din Tibet e la 5.200 m, pe un șes de pietriș de sub ghețarul Rongbuk. De acolo, ruta urcă pe morena ghețarului Rongbuk de Est până sub Șaua Nordică, la care se ajunge pe corzi fixe, la 7.010 m. Din 2019, turiștii fără permis de alpinism se opresc mai jos, la mănăstirea Rongbuk, pe la 5.000 m. 112

25 mai 1960

Prima urcare pe aici

Wang Fuzhou, Gonpo și Qu Yinhua, dintr-o echipă chineză de alpiniști, au făcut pe 25 mai 1960 prima ascensiune raportată pe Creasta Nordică. 1

1975 · 2005 · 2020

Versantul topografilor

De la întemeierea Republicii Populare, în 1949, topografii chinezi au făcut pe munte șapte campanii de măsurători și cercetare, potrivit agenției Xinhua. Echipa din 2020 a avut peste 70 de membri de bază și a lucrat pe teren 111 zile, din 2 martie. Prima ei încercare de a urca, pe 16 mai, a fost oprită de vremea rea; a doua, șase zile mai târziu, de riscul de avalanșe. 34

Fața nordică a Everestului, albă, la capătul unei văi de pietriș
Fața nordică, văzută de pe drumul spre tabăra de bază, în valea Rongbuk din Tibet, pe 18 august 2006. Fotografie de Luca Galuzzi, CC BY-SA 2.5. 20Luca Galuzzi · 18 Aug 2006 · CC BY-SA 2.5

40 kmUn vârf, două țări

De ce are Everestul mai multe nume

Granița dintre Nepal și China trece chiar prin vârf. Muntele are un nume nepalez, unul tibetan, transcris și în chineză, și unul englezesc. 12

În 1857, George Everest însuși spunea că numele lui nu poate fi nici scris în hindi, nici pronunțat de localnici. 19

1856–1865

De la Vârful XV la Everest

Topografii britanici îl notaseră „Vârful XV”. În 1856, Andrew Waugh a propus să poarte numele predecesorului său, Sir George Everest, cu argumentul că existau multe nume locale și ar fi fost greu de ales unul. Everest s-a opus. Societatea Regală de Geografie din Londra a adoptat totuși numele în 1865. 19

Sagarmatha · Chomolungma

Numele de pe cele două versante

În nepaleză, muntele se numește Sagarmatha (सगरमाथा), literal „capul din cer”. Numele tibetan, Chomolungma (ཇོ་མོ་གླང་མ), înseamnă „mama sfântă” și a fost consemnat prima dată, în transcriere chineză, într-un atlas din 1721, din vremea împăratului Kangxi. Transcrierea chineză oficială de azi este 珠穆朗玛峰, pe scurt 珠峰; în textele chinezești în engleză apare ca Qomolangma. 1317

Granița

Vârful e punct de frontieră

Pe o hartă la scara 1:50.000 anexată documentelor primei inspecții comune a frontierei dintre Nepal și China, din 1979–1980, linia de graniță trece prin curba de nivel a vârfului. În scrisoarea din 2020, Xi Jinping numea muntele vârf de frontieră și „Vârful prieteniei dintre China și Nepal”. Pe OpenStreetMap, același punct poartă toate numele deodată: 珠穆朗玛峰, ཇོ་མོ་གླང་མ, सगरमाथा și, ca nume internațional, Everest. 1217

Fotografie aeriană alb-negru din 1935: vârfuri înzăpezite deasupra norilor
Everestul fotografiat din avion în 1935. Autor necunoscut, domeniu public (PD-100). 21Unknown artist · 1935 · Public domain

194 kmO sută de kilometri în jur

De ce crește Everestul: râul Arun

Everestul se ridică cu vreo 2 mm pe an, arată măsurătorile GPS. E mai mult decât ritmul lui pe termen lung, de circa 1 mm pe an, dedus din datarea rocilor. Un studiu publicat în septembrie 2024 în revista Nature Geoscience, de cercetători de la Universitatea de Geoștiințe a Chinei și de la University College London (UCL), caută diferența într-un râu. 2810

După acest studiu, muntele se înalță și pentru că, la zeci de kilometri de el, un râu cară pământ la vale. 28

Arun

Râul care ocolește muntele

Arunul adună apele de la nord de Everest, din Tibet, unde se numește Bum Chu, apoi cotește spre sud și taie Himalaya printr-un defileu adânc. Comunicatul UCL vorbește despre o rețea de râuri aflată la vreo 75 km de Everest, care sapă un defileu adânc. Pe hartă, cercul marchează distanța aceasta. 281030

acum 89.000 de ani

Captura

După modelul autorilor, acum vreo 89.000 de ani Arunul s-a unit cu rețeaua râului Kosi, proces numit captare de râu; alte variante ale aceluiași model dau între 50.000 și 100.000 de ani. Cu mai multă apă, râul a săpat mai repede și a cărat mai mult material. Scoarța, ușurată, s-a ridicat pe o suprafață întinsă, așa cum o barcă descărcată iese mai mult din apă. Partea din înălțimea Everestului pusă pe seama acestui proces: între 15 și 50 m. 2810

0,16–0,53 mm pe an

Cât din creștere vine de la râu

Comunicatul universității spune că eroziunea face muntele să urce „cu până la 2 milimetri pe an”. Articolul e mai precis: cei circa 2 mm sunt ridicarea totală măsurată prin GPS, iar partea râului e estimată prin model la 0,16–0,53 mm pe an; autorii o socotesc la aproximativ 10–50% din ridicarea măsurată. În iulie 2026, aceeași revistă a publicat o critică a studiului și răspunsul autorilor, „Reply to: Himalaya rivers reflect rainfall patterns, not river piracy” (critica susține că râurile Himalayei reflectă tiparul ploilor, nu o captare). 2810

Himalaya văzută din orbită, cu lanțul de vârfuri înzăpezite și podișul Tibetului
Himalaya fotografiată de pe Stația Spațială Internațională pe 28 ianuarie 2004, privind spre sud de deasupra Podișului Tibet: Makalu în stânga, Everestul și Lhotse la mijloc. NASA, domeniu public. 19NASA · 2004 · Public domain

267 kmDouă arii protejate

Cât de mari sunt parcurile din jurul Everestului

Pe ambele versante, muntele e arie protejată, la scări foarte diferite. Pătratele din desen au aceeași suprafață ca parcurile; dreptunghiul punctat e harta din capitolul dinainte. 1412

Rezervația din Tibet e de aproape 30 de ori mai mare decât parcul din Nepal. 1214

1976

Parcul Național Sagarmatha

Nepalul a înființat parcul pe 19 iulie 1976: 1.148 km², de la 2.845 m, la Monjo, până pe vârf. În 1979 a intrat în patrimoniul mondial UNESCO (situl nr. 120, criteriul vii), primul parc național al țării înscris ca sit natural. Se învecinează la nord cu rezervația Qomolangma și la est cu Parcul Național Makalu-Barun. 14

1988

Rezervația Qomolangma

Rezervația naturală națională din Tibet, înființată în 1988, are circa 33.800 km² și se întinde de la puțin peste 1.400 m altitudine până pe vârf. Zona ei centrală, de 10.312 km², e aproape o treime din total. 123

2019

Zona centrală, fără turiști

La începutul lui 2019, rezervația a interzis accesul turiștilor obișnuiți în zona centrală. Pentru ei urma să fie amenajată o nouă tabără de corturi, la aproape 2 km de cea veche, iar numărul celor care stau în tabăra de bază urma să fie ținut sub 300. Interdicția pentru turiști nu îi privea pe cei cu permis de alpinism. Cu un an înainte, trei campanii de curățenie strânseseră peste opt tone de gunoaie de la 5.200 m în sus. 12

Masivul Everestului văzut din avion, deasupra unui strat de nori
Everestul văzut din avion, dinspre sud-vest, în septembrie 2005. Fotografie de Philipp Roelli, CC BY-SA 3.0. 27Philipp Roelli · 2005 · CC BY-SA 3.0

900 kmPână la mare

De unde se măsoară înălțimea unui munte

8.848,86 m „deasupra nivelului mării”. Cea mai apropiată mare, Golful Bengal, e la aproape 700 km de vârf. La scara la care încape și ea în desen, Everestul e triunghiul mic din dreapta. 1

Capătul de jos al măsurătorii, nivelul mării de sub munte, nu e un loc. Se calculează. 6

~700 km

Marea e departe

Cine ar vrea să urce muntele de la nivelul mării ar trebui să pornească de pe țărmul Golfului Bengal. Așa a urcat, în 1990, o echipă condusă de Tim Macartney-Snape. Alpiniștii obișnuiți urcă doar o parte din munte: Tabăra de Bază din Nepal e deja la 5.380 m. 1

Două mări

China măsura de la Marea Galbenă, Nepalul de la Oceanul Indian

Până în 2020, cele două țări nici nu numărau metrii de la același nivel: China își raporta înălțimea la Marea Galbenă, Nepalul la Oceanul Indian. Pentru înălțimea comună n-au ales niciuna dintre ele. Au folosit, cum scrie în scrisoarea lui Xi Jinping, Sistemul Internațional de Referință a Înălțimilor. 32

Geoidul

Nivelul mării, continuat pe sub munte

Înălțimea e distanța de la vârf la geoid, un model al nivelului mediu al mării. Geoidul nu se poate măsura direct: sub Everest a fost calculat din măsurători de gravitație, nivelment, relief și poziționare prin satelit. În 2020, topografii au vizat vârful din șase puncte de la poalele muntelui, iar un receptor de pe vârf a primit date mai ales de la sateliții chinezi BeiDou. Rezultatul are două zecimale și o dată: 8 decembrie 2020. Dacă ritmul de 2 mm pe an s-a păstrat, vârful e de atunci cu vreun centimetru mai sus. 628

Surse și metodă

Cum au fost alese numerele

Desenele
Toate cele nouă desene sunt la scară, fără exagerare pe verticală. Fiecare e mai larg decât cel dinainte, al cărui cadru apare ca dreptunghi punctat; lățimea e scrisă lângă titlul capitolului. În spatele rutelor, mai deschis, e relieful aflat la 2 km de o parte și de alta. Omul de pe vârf e desenat de 1,70 m. În ultimul desen, nivelul mării e curbat cu raza Pământului. 29
Linia terenului
Până la 8.738 m, linia terenului vine din modelul Copernicus GLO-30, cu ochiuri de 30 m, citit de-a lungul rutelor cartate în OpenStreetMap. Modelul netezește piramida vârfului: cea mai înaltă celulă a lui e cu peste 100 m sub înălțimea măsurată. De aceea, pe ultimii 500 m de drum, linia a fost ridicată ca să se termine la 8.848,86 m, iar mai sus de 8.738 m creasta și calota sunt desenate de mână. Nicio înălțime tipărită nu e luată din model. 2930
Înălțimile taberelor
Sursele dau valori ușor diferite. Tabăra de Bază din Nepal: 5.380 m (Wikipedia), 5.364 m (eticheta din OpenStreetMap). Tabăra din Tibet: 5.200 m (Xinhua), 5.180 m (Wikipedia). Șaua Nordică: 7.010 m (Wikipedia), 7.042 m (OpenStreetMap). Șaua Sudică: 7.906 m (AFP, Wikipedia), aici circa 7.900 m. Cascada Khumbu: eticheta din OpenStreetMap o descrie între 5.486 și ~6.000 m. Textul și desenele folosesc prima valoare din fiecare pereche. 1121517
Treapta Hillary
Pagina Wikipedia a treptei dă 8.790 m și, în același paragraf, „vreo 30 m” sub vârf, două valori care nu se potrivesc între ele. Desenul folosește 8.790 m. Coordonatele din aceeași pagină: 27.9871066, 86.9256306. 11
Cele cinci înălțimi
Sunt cinci dintre măsurătorile publicate, nu toate: lipsește, de pildă, cea făcută cu GPS de o expediție americană în 1999. 29.002 picioare fac 8.839,81 m, deci de la prima la ultima sunt 9,05 m. Wikipedia rotunjește prima înălțime la 8.840 m; un articol China Daily scrie 8.840,07 m. 13
Creșterea
Comunicatul UCL atribuie râului „până la 2 mm pe an”. Articolul din Nature Geoscience dă 0,16–0,53 mm pe an pentru râu și circa 2 mm pe an pentru ridicarea totală măsurată prin GPS. Textul urmează articolul. Cei 15–50 m sunt valoarea din rezumatul articolului; în text, autorii dau 13–41 m. 2810
Punctele și rutele
Vârful, șeile, taberele și cascada sunt puncte din OpenStreetMap, citite pe 7 octombrie 2026: nodurile 164979149 (vârful: 27.9880614, 86.9252100), 2540248530, 576713400, 5225912921, 11956009447, 4880806687 și 2681946526. Rutele sunt relațiile 17822898 și 17675930, trasate de cartografi voluntari după urme GPS; cursul Arunului vine tot de acolo. Lungimile de 14, 25 și 39 km sunt măsurate pe aceste linii, prelungite în linie dreaptă până la punctele taberelor de bază. 1730

Desenele sunt la scară; forma vârfului și creasta de deasupra de 8.738 m sunt desenate de mână. Fotografiile sunt micșorate față de original; licențele sunt cele notate la fiecare.

Surse

  1. Mount Everest: măsurătorile, numele, ascensiunile, rutele, zona morții Wikipedia în englezăen.wikipedia.org/wiki/Mount_Everest
  2. Xinhua, pe site-ul Biroului de Informare al Consiliului de Stat al Chinei: scrisorile celor doi președinți, 8 decembrie 2020 agenție de presăenglish.scio.gov.cn/topnews/2020-12/09/content_76993991.htm
  3. China Daily, „How Qomolangma rose to new heights”, 24 decembrie 2020 reportajenglish.scio.gov.cn/m/in-depth/2020-12/24/content_77046507.htm
  4. Xinhua, „China, Nepal announce new height of Mount Qomolangma”, 8 decembrie 2020 agenție de presăenglish.anhuinews.com/newscenter/sci/202012/t20201209_5005158…
  5. Xinhua, „Measuring a mountain”: cum s-a măsurat în 2020 și ce e geoidul agenție de presăenglish.www.gov.cn/news/videos/202012/10/content_WS5fd17893c6…
  6. Associated Press: anunțul din 8 decembrie 2020 și explicația celor două înălțimi agenție de presăphys.org/news/2020-12-china-nepal-everest-bit-higher.html · phys.org/news/2020-12-mount-everest-height.html
  7. George Everest: cum a primit muntele numele lui Wikipedia în englezăen.wikipedia.org/wiki/George_Everest
  8. University College London, comunicat despre studiul din 2024: „A river is pushing up Mount Everest's peak” comunicat de presăphys.org/news/2024-09-river-mount-everest-peak.html · scitechdaily.com/mount-everest-ascending-scientists-discover-… · earth.com/earth-science/what-is-making-mount-everest-grow-taller
  9. Hillary Step: înălțimea, peretele de 12 m, cutremurul din 2015 Wikipedia în englezăen.wikipedia.org/wiki/Hillary_Step
  10. Xinhua: rezervația Qomolangma, regulamentul din 2018 și interdicția pentru turiști din 2019 agenție de presăenglish.scio.gov.cn/m/chinavoices/2019-02/15/content_74467694… · english.scio.gov.cn/chinavoices/2019-01/10/content_74358617.htm
  11. Laboratorul West, Universitatea California din San Diego: presiunea și oxigenul pe vârf prezentarepulmonary.ucsd.edu/research/labs-centers/west/_files/extreme-…
  12. Sagarmatha National Park: suprafața, altitudinile, UNESCO Wikipedia în englezăen.wikipedia.org/wiki/Sagarmatha_National_Park
  13. Taxe de ascensiune și numărul permiselor Everest în 2026 (cu datele raportării) Departamentul de Turism al Nepalului, AFP, AP și Radio Nepalenglish.himalayatimes.com.np/2026/05/98108 · tourismdepartment.gov.np/pages/mountaineering-fee · apnews.com/article/4402a8782162e31a27d0b51dfec4276f · radionepalonline.com/en/2026/06/10/431063.html
  14. AFP, „Nepal court orders limit on Everest climbing permits”, 3 mai 2024 agenție de presăphys.org/news/2024-05-nepal-court-limit-everest-climbing.html
  15. OpenStreetMap: vârful, șeile, taberele de bază și cascada de gheață; © contribuitorii OpenStreetMap date cartografice, ODbLnode 164979149 · node 2540248530 · node 576713400 · node 5225912921 · node 11956009447 · node 4880806687 · node 2681946526
  16. Everestul dintr-un avion Drukair, 2006 (versiunea din 2012) Wikimedia Commonscommons.wikimedia.org/wiki/File:Mount_Everest_as_seen_from_Dr…
  17. Himalaya de pe Stația Spațială Internațională, 2004 Wikimedia Commonscommons.wikimedia.org/wiki/File:Himalayas.jpg
  18. Fața nordică din valea Rongbuk, 2006 Wikimedia Commonscommons.wikimedia.org/wiki/File:Everest_North_Face_toward_Bas…
  19. Everestul din avion, 1935 Wikimedia Commonscommons.wikimedia.org/wiki/File:Aerial_photograph_of_Mount_Ev…
  20. Treapta Hillary, 2010 Wikimedia Commonscommons.wikimedia.org/wiki/File:Hillary_Step_near_Everest_top…
  21. Hillary și Tenzing, 29 mai 1953 Wikimedia Commonscommons.wikimedia.org/wiki/File:Edmund_Hillary_and_Tenzing_No…
  22. Everestul, Nepal, 2009 Wikimedia Commonscommons.wikimedia.org/wiki/File:Mount_Everest%2C_Nepal%2C_Him…
  23. Marea de nori din Tabăra IV, 2026 Wikimedia Commonscommons.wikimedia.org/wiki/File:Cloud_inversion_viewed_from_E…
  24. Cascada de Gheață Khumbu, 2007 Wikimedia Commonscommons.wikimedia.org/wiki/File:Nepal_-_Sagamartha_Trek_-_182…
  25. Everestul din avion, dinspre sud-vest, 2005 Wikimedia Commonscommons.wikimedia.org/wiki/File:Mt_Everest_aerial_2005.jpg
  26. Han, Dai, Smith și colab., „Recent uplift of Chomolungma enhanced by river drainage piracy”, Nature Geoscience, 30 septembrie 2024 articol științific, acces libernature.com/articles/s41561-024-01535-w
  27. Copernicus DEM GLO-30: © DLR e.V. 2010–2014 și © Airbus Defence and Space GmbH 2014–2018, furnizat în cadrul COPERNICUS de Uniunea Europeană și ESA; toate drepturile rezervate model digital al suprafeței, 30 mregistry.opendata.aws/copernicus-dem
  28. OpenStreetMap: rutele „Everest South Col” și „Everest North Col” și cursul râului Arun (Bum Chu); © contribuitorii OpenStreetMap date cartografice, ODbLrelation 17822898 · relation 17675930 · way 148020876 · way 26300447