De la creasta Carpaților până la gura Siretului, 159,0 de kilometri de hotar au despărțit Moldova de Țara Românească. Prin Focșani hotarul trecea prin mijlocul orașului, pe un canal. Linia de aici e citită de pe harta austriacă din 1855 și 1856, pas cu pas: caută-ți orașul și vezi de ce parte a căzut.
Linia măsoară 159,0 de kilometri, în 72 de repere citite de pe hartă.
Socoteala rulează local, în browser, pe cele 72 de repere ale liniei.
Milcovul la ape mici: firicelul de apă și prundișul lat. Foto: Constantzeanu, domeniu public, via Wikimedia Commons.
Timp de aproape patru sute de ani, Milcovul a fost hotarul dintre Moldova și Țara Românească. După victoria lui Ștefan cel Mare asupra lui Radu cel Frumos, hotarele Moldovei s-au întins până la Milcov, iar granița a ținut valea, apoi un canal tras din râu, apoi Siretul până la Dunăre.
Linia e citită reper cu reper de pe ridicarea austriacă a Valahiei din 1855–1856. Cele 72 de repere urmăresc marginea cartografiată, râurile și banda roșie de hotar; fiecare are cadrul, pixelul și reperul descris: margine, curs de apă, bandă, canal ori plan al orașului. Bugetul de eroare tipărit este ±1,0 km la șes și ±1,5 km la munte.
De la pintenul Transilvaniei până la gura Siretului, linia măsoară 159,0 de kilometri. Urcă pe Milcov de la izvoare până la Focșani, ia canalul pe la Pățești, trece pe muchia de nord a orașului, coboară pe la Mândrești și Răstoaca, ține apa pe la Hângulești, Râmniceni și Bolboaca, apoi Siretul până la Dunăre, la nord-est de Brăila.
Cursurile de azi diferă de cele din 1856. Milcovul și-a mutat cursul și a lăsat Focșanii spre nord încă din secolul al XVIII-lea; azi ocolul lui de jos trece la sud de linie, iar Putna modernă taie vechiul hotar.
Calculul dă câte un verdict pentru 71 de înregistrări de căutare și 68 de locuri distincte: 10 pe linie, 6 la limită, 30 clare, 22 în afara bătăii, trei atribuite documentar. Răstoaca rămâne cazul aparte: comuna figurează în Putna, satul este la sud de apă.
Prin mijlocul Focșanilor curgea un rîuleț, scria Paul din Alep pe la 1650: era ultimul punct al Moldovei, iar dincolo de apă începea Țara Românească. Stătuse 31 de zile în oraș și văzuse hotarul cu ochii lui. În 1687, del Monte găsea jumătate de oraș supusă Munteniei și jumătate Moldovei.
Canalul care despărțea orașul era tras din Milcov, spunea Fotino despre Focșanii muntenești: o gârlă din Milcov ce face hotar între Moldova și Țara Muntenească. De la Pățești în jos, canalul era chiar șanțul lui Ștefan cel Mare, despărțit, zice Ureche, din Milcovul-cel-Mare, ca să vină pe lângă Odobești și să cadă în apa Putnei.
Așa au rămas Focșanii împărțiți până în 1859, când Milcovul a încetat să mai fie hotar între cele două principate — iar urma vechii împărțiri se citea încă în numele a două piețe: piața Moldova și piața Munteni. Dicționarul lui Lahovari consemnează aceste nume în 1900.
Convenția de la Paris așeza la Focșani Comisia Centrală a Principatelor — «Comisia Centrală își va avea sediul la Focșani» — iar Comisia a lucrat aici de la 10 mai 1859 până la 12 februarie 1862, când s-a încheiat desăvârșirea unirii instituțiilor. Între proiectele ei a fost și unul pentru unificarea autorităților orașului; dacă s-a și înfăptuit, actele deschise aici nu spun.
Așadar sfârșitul despărțirii are două date, și pagina le ține pe amândouă: 1859, când hotarul a încetat ca hotar, și 1862, când instituțiile comune și-au încheiat lucrul la Focșani. Actul exact prin care s-au contopit cele două administrații ale orașului n-a fost găsit; cine îl deschide e rugat să-l aducă.
Oraș: —
Apasă un punct de pe hartă: își spune verdictul.
Rândul din acte
«La S., jud. R.-Sărat, de care se desparte prin rîul Milcovul, de la obîrșia lui pană la Focșani și de aci prin canalul tras din Milcovul de Ștefan-cel-Mare, ca linie de demarcare între Muntenia și Moldova.»
Lahovari, Marele dicționar geografic, vol. 5: județul Putna.
Rândul din acte
«Şindrilari-de-Jos, cătun, în jud. Putna, … așezat pe cursul Milcovului, de la Odobești spre Monteorul.»
Lahovari, vol. 5: Șindrilari-de-Jos. Verdict calculat: pe linie, la 0,45 km.
Rândul din acte
«Au despărțit din Milcovul-cel-Mare o parte de pîrîu, ce vine pre lîngă Odobești și trece de dă în apa Putnei și acela pană astăzi este hotar…»
Ureche, Letopiseț, via Lahovari, vol. 2: Căcaina.
Rândul din acte
«Trece pe lîngă Pățești, udă marginea de N. a orașului Focșani, tăind șoseaua Odobeștilor și șoseaua Tecucilor și trecînd pe la Ocol și cazarma Vînătorilor.»
Lahovari, vol. 2: Căcaina, p. 241–242 (scan verificat).
Rândul din acte
«Hîngulești, com. rur., în jud. R.-Sărat, … la hotarul jud. către districtul Putna, pe pîrîul Leica.»
Lahovari, vol. 3: Hângulești (înainte de 1864: Țuguiați). Verdict calculat: Muntenia, 3,16 km.
Rândul din acte
«Și dă în Șiretul la satul Blehani, după ce a făcut în tot drumul său o mulțime de cotituri.»
Lahovari, vol. 5: județul Putna (șirul canalului).
Rândul din acte
«De la comuna Vîrteșcoi, și-a schimbat cursul; unde pană în sec. al XVIII-lea curgea prin orașul Focșani, acum îl lasă spre N.»
Lahovari, vol. 4: Milcovul. Numerele: Ujvari 1972 (deschise); cadastrul via alții (nedeschis).
Rândul din acte
«Focșanii rămaseră ast-fel împărțiți pană în anul 1859, cînd Milcovul încetă de a mai forma hotarul între cele 2 țări surori.»
Lahovari, vol. 3: Focșani.
Rândul din acte
«15000 hect. sau 160 kil. pătr.» — bazinul pe județ, cu socoteala stricată chiar în sursă.
Lahovari, vol. 4: Milcovul (doar partea din Râmnicu-Sărat; 15.000 ha fac 150, nu 160).
Rândul din acte
«Încă azi nu s'a șters cu totul urma vecheî împărțiri a orașului.»
Lahovari, vol. 3: Focșani (1900).
Harta statică a liniei din 1856 cu râurile de azi și orașele-verdict; mai jos, lista lor.
Toate distanțele se recalculează în browser din aceleași repere.
Fiecare oprire desenează o bucată de hotar și pune alături rândul din acte care o numește.
Linia
De la pintenul muntelui până la Dunăre, hotarul desparte două județe care erau două țări: Putna la nord și est, Râmnicu-Sărat la sud și vest. Județul Putna se desparte de Râmnicu-Sărat prin râul Milcov, de la obârșie până la Focșani, și de acolo prin canalul lui Ștefan — hotarul de sud al județului.
În jos: munții.
Munții
Hotarul intră pe muchia ridicării, trece pe la izvoarele Milcovului și ține râul spre nord, apoi spre est, pe la Șindrilari și pe la Mera, rămasă la 1,34 km nord de apă, în Moldova. Reghiu stă la 2,23 km de cot; Broșteni stă chiar pe râu. La munte eroarea e mai mare, ±1,5 km, și e tipărită odată cu fiecare verdict.
În jos: valea.
Valea
Înainte de cotul spre est, Milcovul face un ocol pe la Andreiașu — iar satul, în Râmnicu-Sărat după acte, stă chiar pe apa-hotar, la 0,34 km de linie. Mai jos, Ureche spune povestea despărțirii: din Milcovul-cel-Mare s-a rupt o parte de pârâu, ca să vină pe lângă Odobești și să cadă în Putna. Odobeștii, oraș în Putna, stau la 0,75 km de ramură, pe partea Moldovei.
În jos: orașul.
Orașul
De la Pățești în jos începe canalul vechi: trece pe lângă Pățești — pe linie, la 0,00 km — udă marginea de nord a orașului, taie șoseaua Odobeștilor și șoseaua Tecucilor, trece pe la Ocol și pe la cazarma Vânătorilor, apoi iese din Focșani și cade în balta Mândrești. Dovada că linia stă bine: taie Mândreștii exact pe numele cartierelor — Mândrești-Moldova la 0,48 km spre Moldova, Mândrești-Munteni la 0,48 km spre Muntenia.
În jos: apa de jos.
Apa de jos
De la Răstoaca spre Siret, apa-hotar ține satele înșirate de dicționar: Gologanu, Hângulești, Malurile, Râmniceni, Bolboaca. Toate cad pe partea Munteniei. Iar Răstoaca iese paradox: comună în Putna, pe malul stâng al Milcovului — dar casele, și cele din 1856, și cele de azi, stau la sud de apă, la 1,29 km de linie.
În jos: Siretul.
Siretul
Apa de jos dă în Siret la satul Blehani — dicționarul menționează două așezări cu acest nume: una în Putna, pe Siret la est de Nămoloasa, alta în Râmnicu-Sărat, cătun al Corbului, în partea lui de răsărit. Căutarea Nominatim nu întoarce niciuna sub numele din dicționar; harta arată confluența, nu poziția unui sat. De acolo hotarul ține Siretul spre sud, până la gura lui de la Dunăre, la nord-est de Brăila — capătul trasat al liniei.
În jos: apa fuge.
Apa fuge
Pe la Vârteșcoi și-a schimbat cursul — ocolul de jos trece la sud de linie. La Golești, debitul mediu e 1,16 m³/s (1952–1967); mineralizarea, 2.860 mg/l la ape mici — valoare pe râu, fără stație ori perioadă. La lungime, sursele nu se împacă: Ujvari dă 73,5 km și 458 km²; cadastrul, citat de alții, 79 km și 444 km²; măsurătoarea pe OpenStreetMap, 79,4 km.
În jos: orașul tău.
Orașul tău
Scrie orașul sus, în câmpul de sub titlu: socoteala măsoară distanța până la cel mai apropiat punct al liniei din 1856 și spune partea, distanța și banda — pe linie sub 1 km, la limită sub 2 km, limpede dincolo, în afara bătăii peste 25 de km sau dincolo de capete. Fiecare verdict își arată eroarea: ±1,0 km la șes, ±1,5 km la munte. Iar Focșaniului nu i se calculează o parte: i se spun amândouă.
În jos: metoda.
Metoda
72 de repere documentate pe harta austriacă. Treisprezece sate de control: abatere medie 0,4 km; buget ±1,0 km la șes, ±1,5 km la munte. Verificări: Mândrești după nume; satele canalului după mal; gura Milcovului iese la 11 metri de coordonata ei din Wikipedia EN (reper de coordonată); capătul liniei la 16 m de gura Siretului din OSM. Dicționarul confirmă 12 localități; cazul Răstoaca e documentat. Diferențele 1473 cu 1475, 1859/1862 și 1874/Sturdza rămân deschise.
În jos: azi.
Azi
Milcovul a încetat să fie hotar în 1859. Comisia Centrală a lucrat la Focșani până în februarie 1862. În 1900, dicționarul lui Lahovari consemna piețele Moldova și Munteni; cartierele Mândrești-Moldova și Mândrești-Munteni păstrează numele celor două părți.
În jos: azi, pe scurt.
Două lucruri care au rămas vizibile.
Mândrești-Moldova și Mândrești-Munteni păstrează numele celor două părți ale orașului; ambele sunt la mai puțin de jumătate de kilometru de linia din 1856.
Caută localitatea, citește distanța și marja de eroare; dacă rezultatul e la limită, păstrează avertismentul când îl trimiți mai departe.
Râul și-a schimbat cursul, iar linia din 1856 rămâne pe hartă și în numele cartierelor Mândrești-Moldova și Mândrești-Munteni.
Citatele păstrează grafia veche a sursei (s'a, vecheî, jud.); omisiunile se marchează cu ….
Vezi și: mariuscomper.uk.