Capitolul 7 · Viața și solulLecția 7.4
Solul ca resursă: eroziunea, celelalte forme de degradare și protecția solului
Dacă solul se formează singur, de ce este socotit o resursă care se poate termina?
Înainte să citești: tu ce crezi?
O ploaie puternică ia de pe un teren în pantă un strat de sol de 2 mm, prea subțire ca să fie observat. În cât timp crezi că se reface?
Vezi răspunsul
În aproximativ 200 de ani. Un centimetru de sol se formează, de obicei, în peste 1.000 de ani, deci un milimetru cere în jur de 100 de ani. De aceea solul pierdut nu mai este înlocuit pentru zeci de generații.
Pentru un singur centimetru de sol este nevoie de peste 1.000 de ani. Pe glob, o treime din soluri sunt deja degradate moderat sau puternic. În România, eroziunea prin apă afectează 6,3 milioane de hectare de teren agricol.
Solul nu se reface într-o viață de om
Solul se formează continuu, dar extrem de încet: de obicei, peste 1.000 de ani pentru un centimetru. De aceea, la scara unei vieți de om, solul este o resursă neregenerabilă: ce se pierde astăzi nu mai este înlocuit pentru zeci de generații.
Degradarea solului înseamnă pierderea, parțială sau totală, a capacității lui de a susține plantele. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) arată că 33% din solurile lumii sunt degradate moderat sau puternic.
Solul hrănește plantele din care vine cea mai mare parte a hranei oamenilor. Tot el filtrează și păstrează apa ploilor și adăpostește un număr uriaș de viețuitoare.
Pentru curioși
Multe antibiotice cunoscute, între care streptomicina, provin din microorganisme ale solului.
Eroziunea: solul luat de apă și de vânt
Eroziunea este îndepărtarea stratului de la suprafața solului, adică tocmai a stratului cu cel mai mult humus.
Eroziunea prin apă apare pe terenurile în pantă. Picăturile de ploaie desprind particulele, iar apa care se scurge le duce la vale. La început, apa spală solul pe toată suprafața, într-un strat subțire: este eroziunea de suprafață. Apoi se adună în șiroaie și sapă șanțuri tot mai adânci, numite rigole, ogașe și ravene: este eroziunea în adâncime. Pământul luat ajunge în râuri și în lacurile de acumulare, pe care le umple cu mâl. Eroziunea este mai puternică pe pantele mari, pe terenurile rămase fără vegetație și acolo unde se ară din deal în vale.
Eroziunea prin vânt (eoliană) apare în regiunile uscate și plane, cu soluri nisipoase sau prăfoase lipsite de vegetație. Vântul ridică particulele fine și le duce la distanțe mari.
Săruri, greutate, otrăvuri și beton
Salinizarea (sărăturarea) este acumularea de săruri în sol. Apare acolo unde apa freatică sărată se află aproape de suprafață sau unde se irigă cu apă nepotrivită: apa se evaporă, iar sărurile rămân în sol.
Compactarea (tasarea) este îndesarea solului sub greutatea utilajelor grele sau a turmelor. Porii se închid, apa nu se mai infiltrează, iar rădăcinile pătrund greu.
Poluarea aduce în sol substanțe dăunătoare: pesticide și îngrășăminte chimice folosite în exces, metale grele din jurul uzinelor și al minelor, petrol, deșeuri.
Betonarea, numită de specialiști impermeabilizare, este acoperirea solului cu clădiri, asfalt și beton. Solul acoperit nu mai primește apă și nu mai produce nimic.
Pentru curioși
Betonarea este una dintre principalele cauze ale degradării solului în Uniunea Europeană.
Fiecare formă de degradare are măsura ei
Împotriva eroziunii prin apă se ară de-a lungul curbelor de nivel, adică de-a curmezișul pantei; se cultivă în fâșii, se fac terase pe pantele mari, iar terenurile foarte înclinate se înierbează sau se împăduresc. Vegetația este cea mai bună apărare: frunzele opresc lovitura picăturilor, iar rădăcinile țin solul.
Împotriva vântului se plantează perdele forestiere de protecție, adică fâșii de arbori și arbuști la marginea câmpurilor. Ele reduc viteza vântului, țin zăpada pe câmp și micșorează evaporarea apei din sol.
Salinizarea se previne prin irigare cu apă de bună calitate, în cantități potrivite, și prin drenaj. Compactarea se evită prin mai puține treceri cu utilaje grele, mai ales pe sol ud. Rotația culturilor, numită asolament, și îngrășămintele organice refac humusul. Betonarea se limitează construind pe terenuri deja folosite, în locul celor agricole.
Exemplu rezolvat
Cât sol pierde un hectar și în cât timp se reface
Un teren în pantă, de un hectar, pierde prin eroziune de suprafață un strat de 2 mm.
Pasul 1. Transformă în metri: 1 ha = 10.000 m², iar 2 mm = 0,002 m.
Pasul 2. Volumul pierdut este suprafața înmulțită cu grosimea: 10.000 × 0,002 = 20 m³ de sol.
Pasul 3. Timpul de refacere: dacă presupui, numai pentru calcul, că un centimetru (10 mm) se formează în 1.000 de ani, cu viteză constantă, atunci 1 mm se formează în 100 de ani, iar 2 mm în 200 de ani.
Stratul pierdut este prea subțire ca să fie observat cu ochiul liber după o ploaie. Refacerea lui cere însă în jur de două secole, iar unde solul se formează mai încet, mult mai mult, de aceea prevenirea eroziunii este mult mai ieftină decât repararea ei.
În România
6,3 milioane de hectare erodate de apă
Aproximativ 12 milioane de hectare de teren agricol din România sunt afectate de una sau mai multe forme de degradare ori de limitare a producției. Cea mai întinsă este eroziunea prin apă: 6,3 milioane de hectare, mai ales pe dealurile și podișurile cultivate, cum sunt Podișul Bârladului, Piemontul Getic și Dobrogea. Alunecările de teren afectează 702.000 ha.
Eroziunea prin vânt se manifestă pe 378.000 ha, în regiunile nisipoase și secetoase. Cea mai întinsă regiune afectată este sudul Olteniei, cu 140.000 ha de nisipuri. Solurile sărăturate ocupă 614.000 ha, cu cele mai mari suprafețe în estul Câmpiei Române. Poluarea chimică afectează 900.000 ha.
Perdelele forestiere de protecție sunt reglementate prin Legea nr. 289/2002. Un studiu făcut pentru Ministerul Mediului arată că ar fi nevoie de peste 56.000 ha de perdele pentru a proteja 2–3 milioane de hectare agricole din Oltenia, Dobrogea, Câmpia Română și sud-estul Moldovei. În câmpurile apărate de perdele, evaporarea apei din sol este cu 25–30% mai mică.
Pe scurt
- Solul este o resursă neregenerabilă la scara vieții omului: un centimetru se formează în peste 1.000 de ani.
- Degradarea solului este pierderea capacității lui de a susține plantele; pe glob, 33% din soluri sunt degradate moderat sau puternic.
- Eroziunea prin apă apare pe pante și are două forme: de suprafață și în adâncime (rigole, ogașe, ravene). Eroziunea prin vânt apare în regiuni uscate, plane, cu soluri nisipoase.
- Alte forme de degradare: salinizarea (acumularea de săruri), compactarea (îndesarea solului), poluarea (substanțe dăunătoare) și betonarea (acoperirea cu construcții).
- Măsuri de protecție: arat pe curbele de nivel, terase, înierbare și împădurire, perdele forestiere de protecție, irigare corectă și drenaj, asolament.
- În România, eroziunea prin apă afectează 6,3 milioane ha, eroziunea prin vânt 378.000 ha, iar sărăturarea 614.000 ha.
Greșeli frecvente
GreșitSolul se reface singur, deci nu se poate termina.
CorectSe reface, dar cu peste 1.000 de ani pentru un centimetru. Eroziunea sau betonarea îl pot distruge în câțiva ani, de aceea este socotit resursă neregenerabilă.
GreșitUn sol de culoare închisă este sigur fertil și sănătos.
CorectCuloarea închisă arată de obicei prezența humusului, dar fertilitatea depinde și de substanțele hrănitoare, de apă, de aer și de lipsa sărurilor sau a poluanților. Un sol negru poate fi compactat sau poluat.
GreșitEroziunea este o problemă numai la munte, unde pantele sunt mari.
CorectCele mai mari pagube apar pe dealurile și podișurile cultivate, unde solul rămâne descoperit după arat. La câmpie, pe soluri nisipoase, acționează eroziunea prin vânt.
Verifică-te
6 întrebări. La primele 5 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
De ce este socotit solul o resursă neregenerabilă, deși se formează continuu?
Răspuns
b) Pentru că se formează extrem de încet. Viteza de formare este atât de mică, încât solul pierdut nu mai este înlocuit pe durata multor generații.
Un fermier irigă ani la rând, într-o regiune caldă, cu apă nepotrivită. Pe sol apare o crustă albă. Ce formă de degradare este?
Răspuns
c) Salinizare. Apa de irigație se evaporă și lasă în sol sărurile pe care le conținea. Crusta albă este sare.
Care măsură este potrivită împotriva eroziunii prin vânt într-o câmpie nisipoasă?
Răspuns
a) Perdele forestiere de protecție. Fâșiile de arbori reduc viteza vântului la nivelul solului. Drenajul se folosește împotriva sărăturării, iar aratul din deal în vale agravează eroziunea prin apă.
Care formă de degradare a solului afectează cea mai mare suprafață agricolă din România?
Răspuns
d) Eroziunea prin apă. Eroziunea prin apă afectează 6,3 milioane ha, față de 900.000 ha poluate chimic, 614.000 ha sărăturate și 378.000 ha erodate de vânt.
De pe un teren de 5 hectare, eroziunea ia un strat uniform de 1 mm. Ce volum de sol s-a pierdut, în metri cubi?
m³Răspuns
50 m³. 5 ha = 50.000 m²; 1 mm = 0,001 m; 50.000 × 0,001 = 50 m³.
Un deal cu pantă mare este arat în fiecare an din deal în vale și cultivat cu porumb. După ploile de vară, la baza lui se adună mâl, iar pe versant apar șanțuri. Explică ce se întâmplă și propune două măsuri.
Un răspuns bun
Este eroziune prin apă. Solul arat rămâne descoperit, iar brazdele trase din deal în vale conduc apa la vale; ea spală întâi stratul cu humus, apoi sapă rigole și ogașe. Măsuri: arat pe curbele de nivel și culturi în fâșii, iar pe porțiunea cea mai înclinată înierbare sau împădurire; pe pante mari se pot face terase.
Un răspuns complet numește eroziunea prin apă (de suprafață și în adâncime), leagă cauza de pantă, de lipsa vegetației și de direcția aratului, apoi dă două măsuri potrivite acestei forme de degradare.
Termeni
- resursă neregenerabilă
- Resursă care nu se reface sau se reface mult prea încet față de ritmul în care este consumată ori distrusă.
- degradarea solului
- Pierderea, parțială sau totală, a capacității solului de a susține creșterea plantelor.
- eroziune
- Îndepărtarea stratului de la suprafața solului de către apă sau vânt.
- salinizare
- Acumularea de săruri în sol, până la un nivel care împiedică creșterea plantelor; se mai numește sărăturare.
- compactare
- Îndesarea solului sub greutatea utilajelor sau a animalelor, cu închiderea porilor prin care circulă apa și aerul.
- perdea forestieră de protecție
- Fâșie de arbori și arbuști plantată la marginea câmpurilor pentru a reduce viteza vântului, a ține zăpada și a apăra solul.
- asolament
- Rotația culturilor pe același teren, de la un an la altul, pentru a păstra fertilitatea solului.
Surse și legătura cu programa
- Rutgers University – Waksman Museum: streptomycin – streptomicina, descoperită în 1943, produsă de bacteria Streptomyces griseus; rolul microorganismelor solului
- FAO – Cherishing the ground we walk on (2017) – peste 1.000 de ani pentru 1 cm de sol; solul ca resursă neregenerabilă; 33% din soluri degradate moderat sau puternic; antibioticele provenite din microorganisme ale solului
- Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor / INCDS „Marin Drăcea” – Studiu pentru elaborarea Strategiei naționale privind prevenirea și combaterea deșertificării și degradării terenurilor 2019–2030 – aproximativ 12 milioane ha agricole cu limitări; eroziune prin apă 6.300.000 ha; alunecări 702.000 ha; eroziune eoliană 378.000 ha; sărături 614.000 ha; poluare chimică 900.000 ha; nisipurile din sudul Olteniei (140.000 ha); regiunile afectate; peste 56.000 ha de perdele necesare; evaporare cu 25–30% mai mică
- Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecție – cadrul legal al perdelelor forestiere de protecție
- Agenția Europeană de Mediu – What is soil sealing and why is it important to monitor it? – impermeabilizarea (betonarea) solului, una dintre principalele cauze ale degradării solului în UE
Din programă: „Solurile - resursă esențială a vieții pe Terra” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 2.2, 4.2, 5.4.