Geografie IX EN

Glosar

Glosar de Geografie pentru clasa a IX-a: 304 termeni explicați

Fiecare termen are o definiție de o propoziție și trimitere la lecția în care este explicat.

A

adaptare
Pregătirea oamenilor, a orașelor și a agriculturii pentru efectele schimbărilor climatice care nu mai pot fi evitate. Lecția 5.4
afeliu
Punctul orbitei în care Pământul este cel mai departe de Soare (începutul lunii iulie, 152,1 milioane km). Lecția 2.4
agenți externi
Forțe care acționează la suprafața scoarței (apa, ghețarii, vântul, temperatura, viețuitoarele, omul) și modelează relieful. Lecția 4.2
agenți interni
Forțe care își iau energia din interiorul Pământului (mișcări tectonice, vulcanism, cutremure) și creează denivelările mari ale scoarței. Lecția 4.2
alizee
Vânturi permanente care bat de la 30° latitudine spre Ecuator, dinspre nord-est în emisfera nordică și dinspre sud-est în cea sudică. Lecția 5.2
alterare
Transformarea chimică a mineralelor din rocă sub acțiunea apei și a aerului. Lecția 4.2
altitudine
Înălțimea unui punct de pe uscat, măsurată față de nivelul mării. Lecția 4.1
altitudine relativă
Diferența de nivel dintre un loc și un reper apropiat, de obicei fundul văii sau râul. Lecția 4.4
alunecare de teren
Deplasarea pe pantă a unei mase de pământ, de obicei pe un strat de argilă îmbibat cu apă. Lecția 4.2
aluviuni
Mâl, nisip și pietriș transportate și depuse de o apă curgătoare. Lecția 6.6
amenințare
Într-o analiză a unui loc, lucru care strică biodiversitatea sau solul: gunoaie, betonare, eroziune, specii invazive. Lecția 7.6
amonte și aval
Amonte înseamnă spre izvor, în susul râului; aval înseamnă spre vărsare, în josul râului. Lecția 6.3
amplitudine termică anuală
Diferența dintre temperatura medie a lunii celei mai calde și cea a lunii celei mai reci. Lecția 5.3
an-lumină
Distanța pe care lumina o străbate într-un an, aproximativ 9.460 de miliarde de kilometri. Lecția 2.1
anomalie de temperatură
Diferența dintre temperatura unui an (sau a unei luni) și media unei perioade de referință. Lecția 5.4
anticiclon
Arie cu presiune atmosferică ridicată, în care aerul coboară și cerul este de obicei senin. Lecția 5.5
ariditate
Însușire permanentă a unei clime în care apa pierdută prin evaporare întrece cu mult precipitațiile. Lecția 8.6
arie protejată
Teritoriu delimitat prin lege, în care păstrarea naturii are prioritate față de alte folosințe. Lecția 7.5
asolament
Rotația culturilor pe același teren, de la un an la altul, pentru a păstra fertilitatea solului. Lecția 7.4
astenosferă
Strat al mantalei aflat sub litosferă, în care rocile sunt solide, dar se deformează lent. Lecția 3.1
atenuare
Reducerea cauzei schimbărilor climatice, adică a emisiilor de gaze cu efect de seră. Lecția 5.4
atmosferă
Învelișul de aer al Pământului, ținut în jurul planetei de gravitație. Lecția 5.1
atribute
Informațiile despre un obiect de pe hartă, trecute într-un tabel. Lecția 1.3
auroră polară
Lumină colorată din atmosfera înaltă a regiunilor polare, produsă de particulele vântului solar. Lecția 2.6

B

banchiză
Gheață plutitoare formată prin înghețarea apei mării. Lecția 8.4
bandă spectrală
Interval de lungimi de undă pe care senzorul unui satelit îl măsoară separat (de exemplu roșu sau infraroșu apropiat). Lecția 1.6
baraj
Construcție care închide o vale și strânge apa într-un lac de acumulare. Lecția 4.6
bazin hidrografic
Suprafața de pe care un râu și afluenții lui își adună apele. Lecția 6.2
bentonic
Care trăiește pe fundul mării sau al oceanului. Lecția 8.5
biocenoză
Totalitatea viețuitoarelor (plante, animale, microorganisme) care trăiesc în același biotop. Lecția 7.1
biodiversitate
Varietatea vieții dintr-un loc: diversitatea genetică, numărul de specii și varietatea ecosistemelor. Lecția 7.1
biosferă
Învelișul Pământului în care există viață, alcătuit din toate viețuitoarele și mediul în care trăiesc. Lecția 7.1
biotop
Partea fără viață a unui ecosistem: locul, cu roca, solul, apa, aerul, lumina și temperatura lui. Lecția 7.1

C

calotă glaciară
Masă de gheață foarte întinsă și groasă care acoperă uscatul în regiunile polare, ca în Antarctica și în Groenlanda. Lecția 8.4
carieră
Exploatare la suprafață, săpată în trepte, din care se scot roci de construcție sau minereu. Lecția 4.6
câmp magnetic
Regiunea din jurul Pământului în care acționează forțe magnetice; ia naștere în nucleul extern lichid. Lecția 2.2
câmpie abisală
Întindere aproape plană de pe fundul oceanului, aflată de obicei între 3.000 și 6.000 m adâncime. Lecția 4.1
cernoziom
Sol negru de stepă, cu orizont A gros și bogat în humus, foarte fertil. Lecția 7.3
ciclon
Arie cu presiune atmosferică scăzută (depresiune barică), cu nori, precipitații și vânt. Lecția 5.5
ciclon tropical
Furtună de sute de kilometri, formată deasupra oceanelor calde; se numește uragan sau taifun când vântul depășește 119 km/h. Lecția 5.6
circ glaciar
Căldare cu pereți abrupți și fundul adâncit, săpată de gheață la obârșia unui ghețar. Lecția 4.5
circuitul apei
Trecerea neîntreruptă a apei între ocean, atmosferă și uscat, prin schimbarea stării și a locului. Lecția 6.5
circuitul rocilor
Trecerea rocilor dintr-o grupă în alta prin eroziune și sedimentare, metamorfism sau topire, de-a lungul timpului geologic. Lecția 3.2
circulație termohalină
Circulația de adâncime a apei oceanelor, produsă de diferențele de temperatură și de salinitate, deci de densitate. Lecția 6.1
climă
Regimul multianual al vremii dintr-un loc, descris prin medii calculate pe cel puțin 30 de ani. Lecția 5.2
climă montană
Clima munților înalți, în care temperatura scade cu altitudinea, iar vegetația este așezată în etaje. Lecția 5.3
climă temperat-continentală
Clima din interiorul continentelor, cu veri calde, ierni geroase și precipitații puține, căzute mai ales vara. Lecția 5.3
climogramă
Grafic care arată temperaturile medii lunare (linie) și precipitațiile medii lunare (coloane) dintr-un loc. Lecția 5.3
cometă
Corp din gaze înghețate, rocă și praf, cu orbită alungită în jurul Soarelui, care capătă coadă când se apropie de Soare. Lecția 2.6
compactare
Îndesarea solului sub greutatea utilajelor sau a animalelor, cu închiderea porilor prin care circulă apa și aerul. Lecția 7.4
componente abiotice
Componentele fără viață ale mediului: rocile și relieful, aerul și clima, apele. Lecția 8.1
componente biotice
Componentele vii ale mediului: vegetația și fauna. Lecția 8.1
condensare
Trecerea vaporilor de apă în picături, prin răcire; așa se formează norii și ceața. Lecția 6.5
continentalism
Însușirea climei de a avea ploi mai puține și diferențe mai mari între vară și iarnă pe măsură ce crește depărtarea de ocean. Lecția 8.3
coordonate geografice
Latitudinea și longitudinea unui punct, care îi dau poziția pe Glob. Lecția 1.2
culori false
Afișarea pe ecran a unei imagini în care cel puțin un canal de culoare primește o bandă invizibilă pentru ochi. Lecția 1.6
cumpăna apelor
Linia, de obicei pe culmi, care desparte două bazine hidrografice vecine. Lecția 6.2
curbă de nivel
Linie de pe hartă care unește punctele cu aceeași altitudine. Lecția 1.1
curbă hipsografică
Grafic care arată cât din suprafața Pământului se află la fiecare altitudine și la fiecare adâncime. Lecția 4.1
curent oceanic
Deplasare a unei mase de apă pe distanțe mari, în același sens; poate fi cald sau rece. Lecția 6.1
curenți de convecție
Mișcări circulare foarte lente ale rocilor din manta: materialul cald urcă, iar cel răcit coboară. Lecția 3.3

D

date raster
Date care împart terenul într-o grilă de celule (pixeli), fiecare cu o singură valoare. Lecția 1.3
date vector
Date care redau obiectele prin puncte, linii și poligoane, fiecare cu coordonate. Lecția 1.3
debit
Volumul de apă care trece printr-o secțiune a unui râu într-o secundă, măsurat în m³/s. Lecția 6.2
debit maxim
Cea mai mare valoare a debitului atinsă în timpul unei viituri; vârful hidrografului. Lecția 6.4
degradarea mediului
Înrăutățirea însușirilor aerului, apei, solului, vegetației sau faunei până când mediul nu-și mai îndeplinește funcțiile. Lecția 8.6
degradarea solului
Pierderea, parțială sau totală, a capacității solului de a susține creșterea plantelor. Lecția 7.4
deltă
Formă de relief clădită din aluviuni la vărsarea unui râu într-o mare cu maree slabe. Lecția 4.3
densitate medie
Masa unui corp împărțită la volumul lui; pentru Pământ, 5,51 g/cm³. Lecția 2.2
descriere
Etapa în care geografia arată unde se află un loc sau un fenomen și cum arată el. Lecția 1.5
despădurire
Transformarea pădurii în alt fel de teren, cum ar fi pășune, ogor sau construcții. Lecția 8.6
deșertificare
Degradarea terenurilor din zonele aride, semiaride și subumed-uscate, produsă de variațiile climei și de activitățile omului. Lecția 8.6
dezagregare
Spargerea rocii în bucăți, fără schimbarea compoziției ei. Lecția 4.2
Directiva-cadru a apei
Legea europeană din 2000 (2000/60/CE) care cere gospodărirea apelor pe bazine hidrografice și atingerea unei stări bune a tuturor apelor. Lecția 6.3
discontinuitate
Suprafață din interiorul Pământului la care viteza undelor seismice se schimbă brusc, pentru că se schimbă materialul. Lecția 3.1
discontinuitatea Gutenberg
Limita dintre manta și nucleu, aflată la aproximativ 2.900 km adâncime. Lecția 3.1
discontinuitatea Mohorovičić
Limita dintre scoarță și manta, numită pe scurt Moho. Lecția 3.1
dolină
Adâncitură în formă de pâlnie, formată prin dizolvarea calcarului. Lecția 4.3
dorsală
Lanț de munți submarini format la o limită divergentă, unde se formează scoarță oceanică. Lecția 3.3

E

echidistanță
Diferența de altitudine dintre două curbe de nivel vecine, aceeași pe toată foaia de hartă. Lecția 1.1
echinocțiu
Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jur de 20 martie și 23 septembrie) în care Soarele se află la verticală pe Ecuator, iar ziua este aproape egală cu noaptea. Lecția 2.4
eclipsă de Lună
Trecerea Lunii prin umbra Pământului; se produce numai la Lună plină. Lecția 2.6
eclipsă de Soare
Acoperirea totală sau parțială a Soarelui de către Lună, văzută dintr-o regiune a Pământului; se produce numai la Lună nouă. Lecția 2.6
ecosistem
Unitate formată dintr-un loc (biotop) și viețuitoarele care trăiesc în el (biocenoză), legate între ele prin hrană și energie. Lecția 7.1
Ecuator
Cercul aflat la distanță egală de cei doi poli, care împarte Pământul în emisfera nordică și emisfera sudică; are latitudinea 0°. Lecția 1.2
efect de seră
Reținerea lângă sol a unei părți din căldura emisă de suprafața Pământului, de către vaporii de apă, dioxidul de carbon și metan. Lecția 5.4
elemente climatice
Mărimile prin care se descriu vremea și clima: temperatura, presiunea, vântul, umezeala, nebulozitatea, precipitațiile. Lecția 5.2
elipsoid de rotație
Corp geometric obținut prin rotirea unei elipse în jurul axei mici; descrie forma turtită la poli a Pământului. Lecția 2.2
energie de relief
Diferența de nivel dintre culme și fundul văii vecine; arată adâncimea fragmentării. Lecția 4.4
epicentru
Punctul de la suprafața Pământului aflat exact deasupra hipocentrului. Lecția 3.4
eră geologică
Diviziune mare a timpului geologic (Paleozoic, Mezozoic, Neozoic), alcătuită din mai multe perioade. Lecția 3.6
erg
Deșert de nisip, cu dune pe suprafețe mari. Lecția 4.5
eroziune
Desprinderea și îndepărtarea materialului de către apă, gheață, vânt sau valuri. Lecția 4.2
eroziune costieră
Retragerea țărmului, când valurile și curenții iau mai mult nisip decât se aduce la loc. Lecția 6.6
etajare altitudinală
Schimbarea vegetației în fâșii (etaje) de la poalele unui munte spre vârf, din cauza scăderii temperaturii cu altitudinea. Lecția 7.2
etajare verticală
Succesiunea mediilor de la poalele spre vârful unui munte, produsă de scăderea temperaturii cu altitudinea. Lecția 8.4
eutrofizare
Îmbogățirea unei ape cu nutrienți, care duce la înmulțirea explozivă a algelor și apoi la scăderea oxigenului. Lecția 6.6
evaporare
Trecerea apei din stare lichidă în vapori. Lecția 6.5
exploatare la zi
Exploatare în care stratul de deasupra zăcământului este îndepărtat în întregime, iar zăcământul este scos de la suprafață. Lecția 4.6
expoziție
Direcția spre care este îndreptat un versant. Lecția 4.4

F

factori abiotici
Condițiile de mediu fără viață care influențează viețuitoarele: lumina, temperatura, apa, solul, relieful. Lecția 7.1
factorii genetici ai climei
Cauzele care dau naștere climei: radiația solară, circulația generală a atmosferei, suprafața activă și activitatea omului. Lecția 5.2
faleză
Mal înalt și abrupt, creat de eroziunea valurilor (abraziune). Lecția 4.3
fazele Lunii
Aspectele succesive ale Lunii văzute de pe Pământ într-un ciclu de 29,5 zile: Lună nouă, primul pătrar, Lună plină, ultimul pătrar. Lecția 2.1
feedback
Efect care se întoarce asupra cauzei lui și o amplifică (feedback pozitiv) sau o frânează (feedback negativ). Lecția 8.1
fertilitate
Însușirea solului de a le asigura plantelor apa, aerul și substanțele hrănitoare de care au nevoie. Lecția 7.3
fiord
Golf lung, îngust și adânc, format prin pătrunderea mării într-o vale glaciară. Lecția 4.5
forța Coriolis
Forța aparentă, produsă de rotația Pământului, care abate corpurile în mișcare: spre dreapta în emisfera nordică, spre stânga în cea sudică. Lecția 2.3
fosă
Șanț lung și îngust de pe fundul oceanului, mai adânc de 6.000 m, aflat acolo unde o placă tectonică alunecă sub alta. Lecția 4.1
front atmosferic
Limita dintre două mase de aer cu temperaturi diferite; poate fi cald sau rece. Lecția 5.5
fus orar
Fâșie de 15° longitudine în interiorul căreia se folosește aceeași oră legală; globul are 24 de fusuri. Lecția 2.3

G

galaxie
Ansamblu uriaș de stele, gaz și praf ținute laolaltă de gravitație; galaxia Pământului este Calea Lactee. Lecția 2.1
Galileo
Sistemul de navigație prin satelit al Uniunii Europene, cu sateliți la 23.222 km altitudine. Lecția 1.4
gaze cu efect de seră
Gaze care absorb căldura emisă de suprafața Pământului: vapori de apă, dioxid de carbon, metan. Lecția 5.1
geografie
Știința care studiază suprafața Pământului, cu fenomenele naturale și omenești de pe ea și cu legăturile dintre ele. Lecția 1.5
geografie modernă
Geografia întemeiată în secolul al XIX-lea de Humboldt și Ritter, care compară și explică fenomenele, pe lângă descrierea lor. Lecția 1.5
geoid
Forma de referință a Pământului: suprafața nivelului mediu al oceanului, prelungită pe sub continente, de la care se măsoară altitudinile. Lecția 2.2
ghețar
Masă de gheață formată din zăpada adunată an de an, care curge încet la vale sub propria greutate. Lecția 4.5
GNSS
Sisteme globale de navigație prin satelit; denumirea comună pentru GPS, Galileo, GLONASS și BeiDou. Lecția 1.4
GPS
Sistemul de poziționare globală al Statelor Unite, cu sateliți aflați la aproximativ 20.200 km altitudine. Lecția 1.4
gradient termic vertical
Scăderea temperaturii aerului cu altitudinea, în medie de aproximativ 6,5 °C la 1.000 m. Lecția 5.2
gravitație
Forța cu care Pământul atrage corpurile spre centrul lui. Lecția 2.2

H

haldă
Depozit de steril în formă de deal artificial, lângă o mină sau o carieră. Lecția 3.5
hamadă
Podiș deșertic de piatră golașă, de pe care vântul a îndepărtat materialul mărunt. Lecția 4.5
hartă
Reprezentare micșorată, convențională și generalizată a suprafeței terestre sau a unei părți a ei, pe un plan. Lecția 1.1
hartă sinoptică
Hartă care arată starea atmosferei pe o regiune întinsă, la aceeași oră: presiune, fronturi, vânt, temperatură. Lecția 5.5
hazard biologic
Pericol produs de viețuitoare (virusuri, bacterii, insecte, plante) care provoacă îmbolnăviri sau pierderi de recolte și de animale. Lecția 7.5
hazard climatic
Fenomen al vremii sau al climei care poate produce victime și pagube. Lecția 5.6
hazard endogen
Fenomen natural periculos care își are originea în interiorul Pământului: cutremur, erupție vulcanică. Lecția 3.4
hidrograf
Graficul care arată cum se schimbă debitul unui râu în timp. Lecția 6.4
hipocentru
Locul din adânc în care începe ruperea rocilor la un cutremur; se mai numește focar. Lecția 3.4
hipoxie
Lipsă de oxigen dizolvat în apă, la un nivel la care multe viețuitoare nu mai pot trăi. Lecția 6.6
humus
Substanță organică de culoare închisă, rezultată din descompunerea resturilor de plante și de animale de către microorganisme. Lecția 7.3

I

iaz de decantare
Lac închis cu diguri, în care se depozitează noroiul și apele rămase de la prelucrarea minereului. Lecția 3.5
indicator
Mărime măsurabilă cu care urmărești starea unei componente a mediului, de exemplu hectare de pădure sau nivelul apei. Lecția 8.6
infiltrare
Pătrunderea apei de la suprafață în sol și în roci. Lecția 6.5
intensitate
Măsură a efectelor unui cutremur într-un anumit loc, exprimată în grade pe scara Mercalli (I–XII). Lecția 3.4
inundație
Acoperirea cu apă a unui teren care de obicei este uscat. Lecția 6.4
IPCC
Grupul interguvernamental de experți în schimbări climatice, organism al ONU care rezumă periodic cercetările despre climă. Lecția 5.4
irigații
Aducerea apei pe terenurile agricole, prin canale, conducte sau aspersoare. Lecția 6.3
izobară
Linie care unește pe hartă punctele cu aceeași presiune atmosferică. Lecția 5.5
izotermă
Linie de pe hartă care unește locurile cu aceeași temperatură medie. Lecția 1.5
izvor
Locul în care apa subterană iese la suprafață; și punctul din care pornește un râu. Lecția 6.2

Î

încălzire globală
Creșterea temperaturii medii a suprafeței Pământului, produsă de amplificarea efectului de seră. Lecția 5.4

J

jneapăn
Pin scund, cu tulpini târâtoare, care formează tufărișuri în etajul subalpin al Carpaților. Lecția 7.2

L

lac de acumulare
Lac artificial format în spatele unui baraj, în care se păstrează apa pentru energie, alimentare, irigații sau reținerea viiturilor. Lecția 6.3
lagună
Fost golf al mării, închis de un cordon litoral. Lecția 4.3
lanț cauzal
Șir de cauze și efecte prin care schimbarea unei componente a mediului se transmite celorlalte. Lecția 8.1
lanț trofic
Șir de viețuitoare în care fiecare este hrană pentru următoarea: producători, consumatori, descompunători. Lecția 7.1
latitudine
Distanța unui punct față de Ecuator, măsurată în grade (0°–90°), spre nord sau spre sud. Lecția 1.2
limita superioară a pădurii
Altitudinea deasupra căreia pădurea nu mai crește; în Retezat, în medie 1.800 m. Lecția 8.4
limită transformantă
Limită la care două plăci alunecă lateral una pe lângă alta, fără formare sau consum de scoarță. Lecția 3.3
linia de schimbare a datei
Linie convențională, aproximativ în lungul meridianului de 180°, care desparte două zile calendaristice. Lecția 2.3
litosferă
Învelișul rigid de la exteriorul Pământului, format din scoarță și din partea superioară a mantalei și împărțit în plăci. Lecția 3.1
longitudine
Distanța unui punct față de meridianul Greenwich, măsurată în grade (0°–180°), spre est sau spre vest. Lecția 1.2
luncă (albie majoră)
Suprafața netedă de pe fundul unei văi, pe care râul o acoperă la revărsări. Lecția 4.3

M

magmă
Rocă topită aflată în adâncul Pământului; ajunsă la suprafață se numește lavă. Lecția 3.2
magnetosferă
Învelișul format de câmpul magnetic al Pământului în spațiu, care apără planeta de vântul solar. Lecția 2.2
magnitudine
Măsură a energiei eliberate de un cutremur în focar; are o singură valoare pentru un cutremur. Lecția 3.4
maquis
Tufișuri dese, veșnic verzi, caracteristice mediului mediteraneean. Lecția 8.3
maree
Creșterea (flux) și scăderea (reflux) periodică a nivelului mării, produsă de atracția Lunii și a Soarelui. Lecția 2.1
mari descoperiri geografice
Călătoriile din secolele XV–XVII prin care europenii au ajuns pe mare în America, în India și în jurul Pământului. Lecția 1.5
meandru
Buclă făcută de un râu care curge încet, erodată pe malul din exterior și cu depuneri pe cel din interior. Lecția 4.3
mediu abisal
Mediul marilor adâncimi oceanice: întuneric, apă rece și presiune foarte mare. Lecția 8.5
mediu antropizat
Mediu puternic transformat de om, cum sunt terenurile agricole, pășunile și lacurile de acumulare. Lecția 8.1
mediu de șelf (neritic)
Apele puțin adânci și luminate de deasupra platformei continentale. Lecția 8.5
mediu geografic
Mediul natural împreună cu omul, așezările și activitățile lui. Lecția 8.1
mediu litoral
Fâșia de contact dintre uscat și mare, bătută de valuri și de maree. Lecția 8.5
mediu natural
Ansamblul componentelor care există fără intervenția omului: relief, aer, ape, vegetație, faună, soluri. Lecția 8.1
mediu pelagic
Masa de apă din largul oceanului, departe de țărm și de fund. Lecția 8.5
meridian
Semicerc care unește Polul Nord cu Polul Sud; toate punctele lui au aceeași longitudine. Lecția 1.2
meteor
Dâra de lumină produsă de un fragment de rocă sau de praf care arde la intrarea în atmosferă; popular, stea căzătoare. Lecția 2.6
meteorizare
Transformarea rocii la locul ei, prin dezagregare (fizică) și alterare (chimică). Lecția 4.2
microplastice
Bucăți de plastic mai mici de 5 mm, rezultate din ruperea obiectelor mai mari sau fabricate așa. Lecția 6.6
mineral
Substanță naturală solidă, cu o compoziție chimică precisă și structură cristalină (de exemplu cuarțul, calcitul, halitul). Lecția 3.2
minereu
Rocă din care se poate extrage un metal. Lecția 3.5
mișcare de revoluție
Deplasarea Pământului în jurul Soarelui, pe orbită, într-un an (365 de zile și aproape șase ore). Lecția 2.4
mișcare de rotație
Învârtirea Pământului în jurul axei sale, de la vest la est, în 23 de ore, 56 de minute și 4 secunde. Lecția 2.3
model numeric
Program de calcul care aplică legile fizicii pentru a afla starea viitoare a atmosferei. Lecția 5.5
morenă
Îngrămădire de bolovani, pietriș și nisip nesortate, depusă de un ghețar. Lecția 4.5
muson
Vânt periodic care bate vara dinspre ocean spre uscat, cu ploi bogate, iar iarna dinspre uscat spre ocean. Lecția 5.2

N

Natura 2000
Rețeaua de arii protejate a Uniunii Europene, creată pentru habitatele și speciile rare la nivel european. Lecția 7.5
nebulozitate
Gradul de acoperire a cerului cu nori. Lecția 5.2
nowcasting
Avertizare meteorologică de scurtă durată, pentru fenomene periculoase imediate, valabilă cel mult șase ore. Lecția 5.5
nucleu
Învelișul din centrul Pământului, alcătuit mai ales din fier și nichel, cu o parte externă lichidă și una internă solidă. Lecția 3.1
nutrienți
Substanțe hrănitoare pentru plante și alge, în primul rând compuși ai azotului și ai fosforului. Lecția 6.6

O

oază
Loc din deșert unde apa subterană ajunge la suprafață și permite vegetație, culturi și așezări. Lecția 8.2
Oceanul Planetar
Totalitatea oceanelor și a mărilor de pe Pământ, legate între ele. Lecția 6.1
Oceanul Tethys
Ocean dispărut, aflat între Laurasia și Gondwana; din închiderea lui s-au format munții orogenezei alpine. Lecția 3.6
oportunitate
Într-o analiză a unui loc, condiție care susține biodiversitatea și solul: un sit protejat, o luncă, un sol fertil. Lecția 7.6
oră locală
Ora dată de poziția Soarelui față de meridianul locului; este aceeași pentru toate punctele de pe un meridian. Lecția 2.3
orbită
Traseul pe care îl parcurge un corp în jurul altui corp, de exemplu un satelit în jurul Pământului. Lecția 2.5
orizont de sol
Strat al solului, aproape paralel cu suprafața, deosebit de celelalte prin culoare și alcătuire (O, A, B, C). Lecția 7.3
orizont local
Teritoriul din jurul unei localități, care poate fi cunoscut direct, prin observare și deplasare. Lecția 4.4
orogeneză
Formarea unui lanț muntos prin cutarea și înălțarea scoarței, de obicei la o limită convergentă. Lecția 3.3

P

paleogeografie
Reconstituirea repartiției uscatului, a mărilor și a munților din trecutul geologic. Lecția 3.6
Pangaea
Supercontinent care reunea aproape tot uscatul la sfârșitul Paleozoicului și care a început să se rupă acum aproximativ 200 de milioane de ani. Lecția 3.6
pantă
Înclinarea terenului; în procente, diferența de nivel împărțită la distanța orizontală și înmulțită cu 100. Lecția 4.4
paralelă
Cerc de pe Glob paralel cu Ecuatorul; toate punctele lui au aceeași latitudine. Lecția 1.2
parc natural
Arie protejată care apără peisaje în care oamenii trăiesc de multă vreme și în care activitățile tradiționale continuă. Lecția 7.5
parc național
Arie protejată întinsă, cu ecosisteme puțin schimbate de om, în care exploatarea resurselor este interzisă sau strict limitată, după zonă, iar turismul și cercetarea sunt permise. Lecția 7.5
pădure ecuatorială
Pădure veșnic verde, deasă și etajată, din regiunile calde cu ploi bogate în toate lunile. Lecția 8.2
pânză freatică
Primul strat acvifer de sub suprafața terenului, alimentat direct de ploi; suprafața ei de sus este nivelul freatic. Lecția 6.2
pedogeneză
Procesul de formare a solului din rocă, sub acțiunea climei, organismelor, reliefului, timpului și omului. Lecția 7.3
perdea forestieră de protecție
Fâșie de arbori și arbuști plantată la marginea câmpurilor pentru a reduce viteza vântului, a ține zăpada și a apăra solul. Lecția 7.4
periheliu
Punctul orbitei în care Pământul este cel mai aproape de Soare (începutul lunii ianuarie, 147,1 milioane km). Lecția 2.4
perioadă de revenire
Intervalul mediu, în ani, la care un debit este atins sau depășit; 100 de ani înseamnă o probabilitate de 1% pe an. Lecția 6.4
permafrost
Sol, sediment sau rocă a căror temperatură rămâne la 0 °C sau sub 0 °C cel puțin doi ani la rând. Lecția 8.4
placă tectonică
Bucată mare și rigidă de litosferă, care se mișcă lent pe astenosferă. Lecția 3.3
plan
Reprezentare la scară mare a unei suprafețe mici (localitate, cartier, clădire), cu multe detalii. Lecția 1.1
planetă
Corp ceresc fără lumină proprie, care se mișcă pe o orbită în jurul unei stele. Lecția 2.1
platformă continentală
Marginea scufundată a continentului, care coboară lin până la o adâncime medie de aproximativ 135 m; se mai numește șelf. Lecția 8.5
platformă continentală (șelf)
Prelungirea continentului sub ape puțin adânci, cu pantă foarte mică, până la aproximativ 200 m adâncime. Lecția 4.1
ploaie de meteori
Noapte sau șir de nopți cu mulți meteori, când Pământul traversează dâra de praf lăsată de o cometă. Lecția 2.6
podiș
Formă de relief cu suprafață întinsă, netedă sau ușor vălurită, aflată la înălțime și tăiată de văi adânci. Lecția 4.1
presiune atmosferică
Apăsarea coloanei de aer aflate deasupra unui loc; se măsoară în hectopascali (hPa) și scade cu altitudinea. Lecția 5.1
profil de sol
Succesiunea orizonturilor unui sol, de la suprafață până la rocă. Lecția 7.3
proiecție cartografică
Procedeu matematic prin care rețeaua de paralele și meridiane de pe glob este trecută pe un plan. Lecția 1.1
puncte cardinale
Cele patru direcții principale de orientare: nord, sud, est și vest. Lecția 1.2

R

radar
Senzor care trimite unde spre sol și măsoară ecoul lor; lucrează ziua și noaptea, pe orice vreme. Lecția 1.6
receptor
Aparatul (telefon, ceas, navigator) care primește semnalele sateliților și calculează poziția. Lecția 1.4
regim hidrologic
Felul în care debitul și nivelul unui râu se schimbă de-a lungul anului. Lecția 6.2
relief
Totalitatea formelor (ridicături, suprafețe netede, adâncituri) pe care le are suprafața scoarței terestre. Lecția 4.1
relief antropic
Totalitatea formelor de relief create sau schimbate de om. Lecția 4.6
resursă de apă regenerabilă
Apa dulce care se reface în fiecare an din precipitații, în râuri, lacuri și straturi subterane. Lecția 6.3
resursă neregenerabilă
Resursă care nu se reface sau se reface mult prea încet față de ritmul în care este consumată ori distrusă. Lecția 7.4
resurse minerale utile
Minerale și roci din scoarța terestră pe care oamenii le extrag și le folosesc ca surse de energie sau ca materii prime. Lecția 3.5
rezervație a biosferei
Arie recunoscută de UNESCO prin programul „Omul și biosfera”, cu zone strict protejate, zone-tampon și zone locuite. Lecția 7.5
rezoluție spațială
Latura porțiunii de teren cuprinse într-un pixel al imaginii. Lecția 1.6
rezoluție temporală
Intervalul după care satelitul revine deasupra aceluiași loc. Lecția 1.6
rift
Vale lungă, mărginită de falii, apărută acolo unde o placă începe să se rupă. Lecția 3.3
risc
Mărimea pierderilor posibile; depinde de tăria hazardului, de oamenii și bunurile aflate în calea lui și de pregătirea lor. Lecția 5.6
rocă
Asociație naturală de minerale, care alcătuiește scoarța terestră (de exemplu granitul, calcarul, marmura). Lecția 3.2
roci magmatice
Roci formate prin răcirea și întărirea magmei, în adânc (intrusive) sau la suprafață (efuzive). Lecția 3.2
roci metamorfice
Roci rezultate din transformarea altor roci în stare solidă, la temperaturi și presiuni mari. Lecția 3.2
roci sedimentare
Roci formate la suprafața Pământului din materiale depuse în straturi și apoi întărite. Lecția 3.2

S

Sahel
Fâșia semiaridă de la sudul Saharei, aflată între deșert și savană. Lecția 8.6
salinitate
Cantitatea de săruri dizolvate într-un kilogram de apă de mare, exprimată în părți la mie (‰). Lecția 6.1
salinizare
Acumularea de săruri în sol, până la un nivel care împiedică creșterea plantelor; se mai numește sărăturare. Lecția 7.4
satelit artificial
Aparat construit de om și pus pe orbită în jurul Pământului sau al altui corp ceresc. Lecția 2.5
satelit natural
Corp ceresc care se mișcă pe o orbită în jurul unei planete; satelitul natural al Pământului este Luna. Lecția 2.1
savană
Zonă din regiunile calde cu un anotimp ploios și unul secetos, cu ierburi înalte și arbori rari. Lecția 7.2
scara timpului geologic
Împărțirea istoriei Pământului în eoni, ere și perioade, cu limite datate în milioane de ani. Lecția 3.6
scară
Raportul dintre o distanță de pe hartă și distanța corespunzătoare din teren; poate fi numerică (fracție) sau grafică (segment gradat). Lecția 1.1
schimbări climatice
Modificarea de durată a climei: încălzirea globală și urmările ei asupra ploilor, gheții, nivelului mării și fenomenelor extreme. Lecția 5.4
scurgere
Curgerea apei la suprafața terenului, spre pâraie și râuri. Lecția 6.5
secetă
Lipsa îndelungată a precipitațiilor, care usucă solul și coboară nivelul râurilor. Lecția 5.6
secetă hidrologică
Perioadă lungă în care debitele râurilor și nivelul lacurilor și al apelor subterane sunt mult sub cele obișnuite. Lecția 6.4
semne convenționale
Simbolurile prin care harta redă obiectele din teren; sunt explicate în legendă. Lecția 1.1
sistem informațional geografic
Ansamblu de calculatoare, programe, date și oameni care culege, păstrează, analizează și afișează date legate de un loc de pe Pământ; prescurtat GIS sau SIG. Lecția 1.3
sol
Stratul afânat de la suprafața scoarței terestre, alcătuit din particule minerale, materie organică, apă, aer și viețuitoare, în care cresc plantele. Lecția 7.3
solstițiu
Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jur de 21 iunie și 21 decembrie) în care Soarele se află la verticală pe unul dintre tropice. Lecția 2.4
sondă spațială
Aparat fără echipaj trimis să cerceteze alte corpuri cerești sau spațiul dintre ele. Lecția 2.5
specie invazivă
Specie adusă de om în afara regiunii de origine, care se înmulțește necontrolat și dăunează speciilor locale, economiei sau sănătății. Lecția 7.5
stație de epurare
Instalație care curăță apa uzată înainte de a o întoarce în râu. Lecția 6.3
stație orbitală
Laborator locuit care rămâne timp îndelungat pe orbită în jurul Pământului. Lecția 2.5
stepă
Zonă de ierburi din interiorul continentelor temperate, unde ploile nu ajung pentru pădure; în America de Nord se numește prerie. Lecția 7.2
steril
Roca fără valoare scoasă din mină sau din carieră odată cu minereul ori cu cărbunele. Lecția 3.5
strat activ
Stratul de sol de deasupra permafrostului, care se dezgheață vara și îngheață la loc iarna. Lecția 8.4
strat acvifer
Strat de rocă permeabilă ai cărei pori și crăpături sunt plini cu apă. Lecția 6.2
strat tematic
Totalitatea obiectelor de același fel dintr-un GIS (de exemplu toate râurile), care poate fi suprapusă peste alte straturi. Lecția 1.3
stratosferă
Stratul dintre tropopauză și aproximativ 50 km, în care temperatura crește cu înălțimea. Lecția 5.1
stratul de ozon
Partea stratosferei, între 15 și 40 km, în care este concentrat ozonul; absoarbe radiația ultravioletă a Soarelui. Lecția 5.1
subducție
Coborârea unei plăci cu scoarță oceanică pe sub altă placă, în manta. Lecția 3.3
suprafață de probă
Porțiune mică de teren, de mărime fixă, pe care se numără sau se măsoară ceva pentru a compara locuri diferite. Lecția 7.6

T

taiga
Pădurea de conifere din nordul Europei, al Asiei și al Americii de Nord, cu ierni lungi și geroase. Lecția 7.2
teledetecție
Obținerea de informații despre suprafața Pământului de la distanță, prin măsurarea radiației reflectate sau emise. Lecția 1.6
telescop
Instrument care adună lumina sau alte radiații venite de la corpuri cerești îndepărtate. Lecția 2.5
terasament
Umplutură de pământ pe care se așază un drum sau o cale ferată; în sens larg, toate săpăturile și umpluturile unei astfel de lucrări. Lecția 4.6
terasă
Treaptă netedă pe marginea unei văi, fostă luncă rămasă mai sus după adâncirea râului. Lecția 4.3
terasă agricolă
Treaptă orizontală tăiată pe un versant pentru culturi, care micșorează panta și eroziunea. Lecția 4.6
textura solului
Proporția dintre particulele de nisip, praf și argilă dintr-un sol. Lecția 7.6
timp de staționare
Durata medie pe care o moleculă de apă o petrece într-un rezervor: cantitatea de apă din rezervor împărțită la cantitatea care trece prin el în unitatea de timp. Lecția 6.5
tip de climă
Climă cu un anumit regim al temperaturii și al precipitațiilor, de exemplu ecuatorială, mediteraneeană sau temperat-continentală. Lecția 5.3
tornadă
Coloană îngustă de aer care se rotește violent și coboară dintr-un nor de furtună până la sol. Lecția 5.6
transpirație
Eliminarea apei sub formă de vapori de către plante, prin frunze. Lecția 6.5
trilaterație
Metoda de aflare a poziției unui punct din distanțele lui până la mai multe puncte cunoscute. Lecția 1.4
tropopauză
Limita de sus a troposferei, unde temperatura încetează să mai scadă cu înălțimea. Lecția 5.1
troposferă
Stratul de jos al atmosferei, gros de 6–20 km, în care temperatura scade cu înălțimea și se petrec fenomenele meteorologice. Lecția 5.1
tsunami
Valuri uriașe produse de deplasarea bruscă a fundului mării, de obicei la un cutremur. Lecția 3.4
tundră
Zonă fără arbori de la marginea Oceanului Arctic, cu mușchi, licheni și arbuști pitici, pe sol înghețat în adânc. Lecția 7.2

U

ued
Vale seacă din deșert, prin care apa curge doar după ploi. Lecția 4.5
unde seismice
Vibrații produse de cutremure, care se propagă prin interiorul Pământului (undele P și S) și la suprafața lui. Lecția 3.1
unitate astronomică
Distanța medie dintre Pământ și Soare, 149,6 milioane km, folosită ca etalon în Sistemul Solar. Lecția 2.1

V

val
Mișcare ondulatorie a apei de la suprafață, produsă mai ales de vânt, prin care se transmite energie. Lecția 6.1
val de căldură
Șir de zile și de nopți cu temperaturi mult peste cele obișnuite pentru locul respectiv. Lecția 5.6
vale glaciară
Vale modelată de un ghețar, cu fundul lat și versanții abrupți, în formă de U. Lecția 4.5
vânturile de vest
Vânturi permanente ale latitudinilor temperate, care bat dinspre vest și aduc aer oceanic umed pe țărmurile vestice ale continentelor. Lecția 8.3
vârstă absolută
Vârsta unei roci exprimată în ani, aflată din elementele radioactive pe care le conține. Lecția 3.6
vârstă relativă
Ordinea în care s-au format rocile, stabilită din poziția straturilor și din fosile, fără un număr de ani. Lecția 3.6
viitură
Creștere rapidă și puternică a debitului și a nivelului unui râu, urmată de o scădere mai lentă. Lecția 6.4
viitură rapidă
Viitură care se formează în câteva ore pe un râu mic, după ploi torențiale. Lecția 6.4
viscol
Ninsoare însoțită de vânt puternic, care spulberă zăpada și o strânge în troiene. Lecția 5.6
vulcan
Loc prin care magma ajunge la suprafață, alcătuit din rezervor de magmă, coș, crater și con. Lecția 3.4

X

xerofite
Plante adaptate la uscăciune prin rădăcini adânci, frunze mici sau tulpini care păstrează apa. Lecția 8.2

Z

zăcământ
Acumulare naturală de substanțe minerale utile, destul de mare ca să poată fi exploatată. Lecția 3.5
zi polară
Perioada în care, dincolo de cercul polar, Soarele nu apune timp de cel puțin 24 de ore. Lecția 2.4
zi solară
Intervalul dintre două amiezi succesive ale aceluiași loc, care durează în medie 24 de ore. Lecția 2.3
zonalitate latitudinală
Așezarea mediilor naturale în fâșii paralele cu Ecuatorul, care se succed de la Ecuator spre poli. Lecția 8.2
zonă biogeografică
Fâșie întinsă de uscat cu aceeași climă, aceeași vegetație și aceeași faună. Lecția 7.2
zonă climatică
Fâșie a planetei care primește aproximativ aceeași cantitate de radiație solară: caldă, temperată sau rece. Lecția 5.3
zonă locuibilă
Intervalul de distanțe față de o stea în care apa poate fi lichidă la suprafața unei planete. Lecția 2.2
zonă-tampon
Suprafața aflată până la o distanță dată, în linie dreaptă, de un obiect; în engleză, buffer. Lecția 1.3
zone de căldură
Cele cinci fâșii ale planetei despărțite de tropice și de cercurile polare: una caldă, două temperate, două reci. Lecția 2.4

Localitatea ta

Alege orașul, comuna sau satul tău, iar lecțiile îți vor arăta și exemplul de acasă: cât ține ziua, la ce oră e amiaza adevărată, cât de departe e Vrancea. Alegerea rămâne pe acest dispozitiv.