Capitolul 5 · Atmosfera și climaLecția 5.1
Atmosfera terestră: din ce este făcut aerul și cum este așezat pe straturi
Dacă Pământul ar fi cât un glob de birou, cât de gros ar fi stratul de aer în care se petrece toată vremea?
Înainte să citești: tu ce crezi?
Urci pe Vârful Omu, la 2.504 m. Atmosfera se întinde deasupra ta pe sute de kilometri. Cât din tot aerul ei a rămas sub tine?
Vezi răspunsul
Mai mult de un sfert. 26%. La altitudinea Vârfului Omu, presiunea atmosferei standard este de 746 hPa, față de 1.013 hPa la nivelul mării, iar presiunea arată cât aer se află deasupra. Aerul are greutate și se îndeasă lângă sol: jumătate din toată atmosfera se află sub 5,6 km.
La nivelul mării, aerul apasă în medie cu 1.013 hectopascali (hPa). La 2.504 m, altitudinea Vârfului Omu, presiunea atmosferei standard este de numai 746 hPa. Mai mult de un sfert din aer a rămas sub vârf.
Aerul este un amestec de gaze
Pe un glob școlar cu diametrul de 30 cm, tot aerul în care se petrece vremea ar fi o peliculă de două zecimi de milimetru. Pelicula este partea de jos a atmosferei, învelișul de aer al Pământului, ținut în jurul planetei de gravitație.
Aerul uscat de lângă sol conține 78,08% azot, 20,95% oxigen și 0,93% argon. Restul, mai puțin de 0,05%, este format din dioxid de carbon, neon, heliu, metan, ozon și alte gaze. La acest amestec se adaugă vaporii de apă, a căror cantitate variază mult de la un loc la altul: aproape deloc în aerul deșertului, până la 4% în aerul cald și umed.
Dioxidul de carbon ocupă puțin loc, aproximativ 0,04% din aer, și contează mult. Împreună cu metanul și cu vaporii de apă, absoarbe căldura pe care o emite suprafața Pământului; de aceea se numesc gaze cu efect de seră. Azotul și oxigenul, care formează împreună 99% din aer, nu rețin această căldură.
În aer plutesc și aerosoli: particule foarte mici, solide sau lichide, de praf, sare marină, cenușă, polen sau fum. Vaporii de apă condensează în jurul lor, așa că fiecare picătură de nor are în mijloc o astfel de particulă.
Pentru curioși
La observatorul Mauna Loa din Hawaii, unde concentrația dioxidului de carbon se măsoară din martie 1958, media anului 2025 a fost de 427,35 părți pe milion (ppm).
Norul pe care îl vezi este alcătuit din picături de apă și din cristale de gheață; vaporii de apă sunt un gaz invizibil.
Cinci straturi, deosebite după felul în care se schimbă temperatura
Troposfera începe la sol și urcă până la 18–20 km deasupra Ecuatorului, 9 km la latitudinea de 50° și 6 km la poli. Conține cea mai mare parte a aerului și aproape toți vaporii de apă, deci aici se formează norii, ploaia și vântul. În troposferă temperatura scade cu înălțimea, în medie cu aproximativ 6,5 °C la fiecare 1.000 m: de la 15 °C la sol până la −56,5 °C la limita ei de sus (la 11 km), numită tropopauză, în atmosfera standard folosită de meteorologi.
Stratosfera se întinde de la tropopauză până la aproximativ 50 km. În stratosferă temperatura crește cu înălțimea, până la aproximativ −15 °C, deoarece aici se află stratul de ozon. Ozonul este concentrat între 15 și 40 km altitudine. El absoarbe cea mai mare parte a radiației ultraviolete a Soarelui și o transformă în căldură.
În mezosferă, între 50 și 85 km, temperatura scade din nou și ajunge, la limita de sus, la aproximativ −120 °C. Aici ard cei mai mulți meteori. În termosferă, între 85 și 600 km, temperatura urcă până la 2.000 °C; aici apar aurorele polare. Exosfera, de la 600 km până la aproximativ 10.000 km, este trecerea spre spațiul cosmic: de aici, atomii și moleculele scapă de pe planetă.
Pentru curioși
Ozonul este un gaz cu molecula formată din trei atomi de oxigen. Radiația ultravioletă pe care o oprește ar vătăma pielea, ochii și plantele.
În termosferă, aerul extrem de rar absoarbe razele X și radiația ultravioletă. Moleculele sunt însă atât de puține, încât un obiect aflat acolo nu s-ar încălzi de la ele.

| Nivel | Înălțime | 2 august 2025, ora 14:05 | 20 ianuarie 2025, ora 13:03 | ||
|---|---|---|---|---|---|
| Sol, Băneasa | 90 m | 29,8 °C | 1.003 hPa | 10,0 °C | 1.018 hPa |
| Stația meteo de pe Vârful Omu | 2.504 m | 6,9 °C | 756 hPa | 2,0 °C | 758 hPa |
| Jumătate din aer dedesubt | 5,8 km / 5,6 km | −10,3 °C | 502 hPa | −17,6 °C | 509 hPa |
| Înălțimea Everestului | 8.849 m | −32,7 °C | 330 hPa | −44,1 °C | 322 hPa |
| Avion de linie | 11 km | −42,3 °C | 241 hPa | −61,6 °C | 230 hPa |
| Tropopauza | 16,0 km / 12,0 km | −60,3 °C | 112 hPa | −66,1 °C | 196 hPa |
| Ultima măsurătoare | 31,5 km / 31,8 km | −39,3 °C | 10 hPa | −62,3 °C | 8 hPa |
Temperatura medie a planetei față de media anilor 1951–1980 (NASA GISTEMP): 1880: −0,18 °C; 1910: −0,43 °C; 1940: +0,12 °C; 1970: +0,03 °C; 2000: +0,39 °C; 2016: +1,01 °C; 2024: +1,28 °C; 2025: +1,19 °C.
Măsurători și calcul. Temperatura, presiunea, umiditatea și vântul sunt măsurătorile radiosondelor lansate de la București-Băneasa pe 2 august 2025 și 20 ianuarie 2025 (arhiva IGRA a NOAA); între nivelurile transmise, valorile sunt interpolate. Înălțimile dintre nivelurile standard, tropopauza, luminozitatea aerului (proporțională cu densitatea) și diametrul balonului (pornind de la 1,5 m la sol) sunt calculate din aceste măsurători. Balonul este desenat mărit, norul este un desen pus acolo unde umiditatea măsurată trece de 90%, iar stratul de ozon și înălțimile de reper sunt cele din lecție. Barele sunt abaterile anuale ale temperaturii globale din seria NASA GISTEMP, față de media 1951–1980.
Presiunea scade cu altitudinea
Aerul are greutate. Presiunea atmosferică este apăsarea coloanei de aer aflate deasupra unui loc. Se măsoară cu barometrul, în hectopascali (hPa) sau în milibari, două unități egale. La nivelul mării, presiunea normală este de 1.013 hPa.
Cu cât urci, cu atât rămâne mai puțin aer deasupra ta, deci presiunea scade. Jumătate din tot aerul atmosferei se află sub altitudinea de 5,6 km. Mai sus, atmosfera se rărește treptat și nu are o margine la care să se termine.
La munte, proporția oxigenului din aer rămâne de 21%, dar aerul este mai rar, așa că la fiecare respirație intră în plămâni mai puține molecule de oxigen. De aceea obosești mai repede pe o creastă înaltă decât la câmpie.
Ce face atmosfera pentru viața de pe Pământ
Atmosfera dă oxigenul pentru respirație și dioxidul de carbon din care plantele își fac hrana. Stratul de ozon absoarbe cea mai mare parte a radiației ultraviolete dăunătoare. Gazele cu efect de seră țin căldura lângă sol: fără efectul de seră natural, suprafața Pământului ar fi cu aproximativ 33 °C mai rece. Aerul în mișcare duce căldura și vaporii de apă dintr-o regiune în alta.
Pentru curioși
Din nori, apa se întoarce pe uscat. Aerul frânează și arde, de asemenea, cei mai mulți meteori înainte să atingă solul.
Exemplu rezolvat
Atmosfera pe un glob de birou
Raza medie a Pământului este de 6.371 km. Un glob școlar cu diametrul de 30 cm are raza de 15 cm. Grosimea unui strat pe glob se află cu regula de trei simplă: grosimea pe glob = 15 cm × grosimea reală ÷ 6.371 km.
Pentru troposfera de la latitudinea de 50°, groasă de 9 km: 15 cm × 9 ÷ 6.371 = 0,021 cm, adică 0,21 mm. Toată vremea planetei, cu nori, ploi și furtuni, ar încăpea într-o peliculă de două zecimi de milimetru.
Pentru limita de sus a termosferei, la 600 km: 15 cm × 600 ÷ 6.371 = 1,41 cm. Jumătate din aer s-ar afla însă în primii 0,13 mm de lângă glob, cât înseamnă la această scară 5,6 km.
În România
De la Sulina la Vârful Omu
Stația meteorologică de la Sulina se află la 3 m altitudine, pe țărmul Mării Negre. Stația de pe Vârful Omu, în Munții Bucegi, se află la 2.504 m și este cea mai înaltă din țară. În atmosfera standard, un model al atmosferei medii folosit în meteorologie și în aviație, presiunea este de 1.013 hPa la altitudinea Sulinei și de 746 hPa la altitudinea Vârfului Omu.
Diferența este de 267 hPa pentru 2.501 m de urcuș, adică aproximativ 11 hPa la fiecare 100 m. Presiunea este greutatea aerului de deasupra, deci raportul 746 ÷ 1.013 = 0,74 arată că deasupra vârfului rămân 74% din aer; restul de 26% se află mai jos de el.
Altitudinea se vede și în temperaturi. Pe Vârful Omu, media multianuală (1961–2024) a lunii februarie este de −10,2 °C, iar a lunii august, cea mai caldă, de numai 6,4 °C.
Pe scurt
- Atmosfera este învelișul de aer al Pământului; aerul uscat conține 78% azot, 21% oxigen, aproape 1% argon și cantități mici de alte gaze, între care dioxidul de carbon (aproximativ 0,04%).
- Vaporii de apă și aerosolii au cantități variabile; dioxidul de carbon, metanul și vaporii de apă sunt gaze cu efect de seră.
- Straturile atmosferei, de jos în sus: troposfera, stratosfera, mezosfera, termosfera și exosfera.
- În troposferă se află cea mai mare parte a aerului și se petrec fenomenele meteorologice; temperatura scade cu înălțimea până la tropopauză.
- În stratosferă se află stratul de ozon, care absoarbe radiația ultravioletă; de aceea aici temperatura crește cu înălțimea.
- Presiunea atmosferică este de 1.013 hPa la nivelul mării și scade cu altitudinea; jumătate din aer se află sub 5,6 km.
Greșeli frecvente
GreșitDioxidul de carbon este doar 0,04% din aer, deci nu are cum să influențeze temperatura planetei.
CorectEfectul unui gaz depinde atât de cantitate, cât și de ce face molecula lui. Dioxidul de carbon absoarbe căldura emisă de sol, pe când azotul și oxigenul, care formează 99% din aer, nu o rețin.
GreșitLa munte, aerul conține un procent mai mic de oxigen.
CorectProcentul rămâne de 21%. Aerul este mai rar, deci în același volum sunt mai puține molecule din toate gazele, inclusiv de oxigen.
GreșitGaura din stratul de ozon este cauza încălzirii globale.
CorectSunt două probleme diferite. Stratul de ozon absoarbe radiația ultravioletă; încălzirea globală vine din creșterea cantității de gaze cu efect de seră, în primul rând a dioxidului de carbon.
Verifică-te
6 întrebări. La primele 5 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Care gaz ocupă cea mai mare parte din aerul uscat?
Răspuns
b) Azotul. Azotul formează 78% din aerul uscat, oxigenul 21%, iar argonul aproape 1%.
În ce strat al atmosferei temperatura crește cu înălțimea pentru că ozonul absoarbe radiația ultravioletă?
Răspuns
c) În stratosferă. Stratul de ozon se află în stratosferă, între 15 și 40 km, și transformă radiația ultravioletă în căldură.
De ce obosești mai repede când urci pe un vârf de 2.500 m?
Răspuns
a) Aerul este mai rar, deci fiecare respirație aduce mai puțin oxigen. Compoziția aerului rămâne aceeași; scad presiunea și numărul de molecule dintr-un volum de aer.
Unde se formează norii, ploaia și vântul?
Răspuns
d) În troposferă. Troposfera conține cea mai mare parte a aerului și aproape toți vaporii de apă.
Pe un glob cu raza de 20 cm, cât de groasă ar fi troposfera de 9 km? Raza Pământului este de 6.371 km. Răspunsul, în milimetri.
mmRăspuns
0,28 mm. 20 cm × 9 ÷ 6.371 = 0,028 cm, adică 0,28 mm.
Un coleg spune: „Dacă azotul și oxigenul sunt 99% din aer, restul gazelor nu au nicio importanță”. Dă-i două exemple care arată contrariul.
Un răspuns bun
Dioxidul de carbon este aproximativ 0,04% din aer, dar absoarbe căldura emisă de sol; împreună cu celelalte gaze cu efect de seră ține suprafața Pământului cu aproximativ 33 °C mai caldă. Ozonul este și mai puțin, dar stratul de ozon din stratosferă oprește cea mai mare parte a radiației ultraviolete. Rolul unui gaz depinde atât de cantitate, cât și de ce face molecula lui.
Un răspuns complet numește două gaze aflate în cantitate mică (dioxidul de carbon, ozonul, vaporii de apă sau metanul) și spune ce rol are fiecare.
Termeni
- atmosferă
- Învelișul de aer al Pământului, ținut în jurul planetei de gravitație.
- troposferă
- Stratul de jos al atmosferei, gros de 6–20 km, în care temperatura scade cu înălțimea și se petrec fenomenele meteorologice.
- tropopauză
- Limita de sus a troposferei, unde temperatura încetează să mai scadă cu înălțimea.
- stratosferă
- Stratul dintre tropopauză și aproximativ 50 km, în care temperatura crește cu înălțimea.
- stratul de ozon
- Partea stratosferei, între 15 și 40 km, în care este concentrat ozonul; absoarbe radiația ultravioletă a Soarelui.
- presiune atmosferică
- Apăsarea coloanei de aer aflate deasupra unui loc; se măsoară în hectopascali (hPa) și scade cu altitudinea.
- gaze cu efect de seră
- Gaze care absorb căldura emisă de suprafața Pământului: vapori de apă, dioxid de carbon, metan.
Surse și legătura cu programa
- NOAA JetStream – The Atmosphere – compoziția aerului uscat (azot 78,084%, oxigen 20,946%, argon 0,934%) și vaporii de apă, până la 4%
- NOAA JetStream – Layers of the Atmosphere – limitele celor cinci straturi și temperaturile stratosferei, mezosferei și termosferei; arderea meteorilor în mezosferă
- NOAA JetStream – Air Pressure – presiunea normală la nivelul mării (1.013,2 mb) și jumătate din aer sub 5,6 km
- NOAA Global Monitoring Laboratory – Mauna Loa CO2 annual mean data – media anuală a dioxidului de carbon în 2025: 427,35 ppm; măsurători din martie 1958
- US EPA – Basic ozone layer science – stratul de ozon, la aproximativ 15–40 km, și absorbția radiației ultraviolete
- UCAR Center for Science Education – Layers of Earth's atmosphere – ozonul transformă radiația ultravioletă în căldură; aurorele apar în termosferă
- NOAA JetStream – How clouds form – vaporii de apă condensează în jurul particulelor din aer (nuclee de condensare)
- NASA – What is the greenhouse effect? – gazele cu efect de seră; aproximativ 33 °C datorate efectului de seră natural
- NASA – Earth Fact Sheet – raza medie a Pământului, 6.371 km
- NASA Glenn Research Center – Earth Atmosphere Model – atmosfera standard: temperatura scade cu 6,49 °C la 1.000 m, de la 15 °C la sol la −56,5 °C la 11 km; formula presiunii, din care rezultă 1.013 hPa la 3 m și 746 hPa la 2.504 m
- NOAA NCEI – GHCN-Daily, lista stațiilor – altitudinea stațiilor Sulina (3 m) și Vârful Omu (2.504 m)
- PressOne – Omu de pe Omu – stația de pe Vârful Omu, clădirea folosită tot anul aflată la cea mai mare înălțime din România
- ANM – Caracterizare climatologică multianuală 1961–2024, februarie – media lunii februarie pe Vârful Omu, −10,2 °C
- ANM – Caracterizare climatologică multianuală 1961–2024, august – media lunii august pe Vârful Omu, 6,4 °C
Din programă: „Atmosfera terestră – compoziție și structură” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.3, 2.3, 3.3.