Capitolul 6 · ApeleLecția 6.6Profil umanist
Omul și hidrosfera: cum ajung îngrășămintele, plasticul și barajele de pe uscat să schimbe marea
Cum au putut îngrășămintele puse pe câmpuri din Germania, Ungaria sau România să sufoce viața de pe fundul Mării Negre?
Înainte să citești: tu ce crezi?
Presupune că fiecare litru din apa Dunării conține doar 2 miligrame de azot. Cât azot ar duce fluviul în mare într-o singură zi?
Vezi răspunsul
Aproximativ 1.100 de tone. La intrarea în Deltă, Dunărea duce 6.437.000 de litri de apă în fiecare secundă. O concentrație care pare neînsemnată devine, la debitul unui fluviu, o cantitate uriașă.
În vara anului 1973, cercetătorii au găsit în nord-vestul Mării Negre o întindere de 3.500 de kilometri pătrați în care apa de lângă fund rămăsese fără oxigen. Cinci ani mai târziu, în 1978, zona moartă ajunsese la 30.000 de kilometri pătrați. Până în 1989 au murit acolo mii de tone de scoici și de alte viețuitoare de fund. Cauza se afla pe uscat, uneori la peste o mie de kilometri de țărm.
Râul duce în mare tot ce primește de pe uscat
Ce se aruncă într-un pârâu din Munții Pădurea Neagră sau din Carpați poate ajunge în Marea Neagră. Un râu adună apa de pe tot bazinul lui hidrografic și, odată cu ea, tot ce apa spală sau primește pe drum: sol, săruri, îngrășăminte, ape uzate, gunoaie. De aceea starea unei mări se hotărăște în mare parte pe uscat.
Pentru curioși
Bazinul Dunării are 801.463 de kilometri pătrați, pe teritoriul a 19 țări.
Prea multă hrană: eutrofizarea
Pe câmp, îngrășămintele hrănesc culturile. Spălate de ploi în râuri, hrănesc algele. Azotul și fosforul sunt nutrienți: hrana plantelor. Ajung în râuri din îngrășămintele spălate de ploi de pe câmpuri, din apele uzate ale orașelor și ale fermelor și din detergenți. În cantități mici întrețin viața apei. În cantități mari produc eutrofizare: algele microscopice se înmulțesc exploziv și apa se face verde și tulbure.
Algele trăiesc puțin. Când mor, cad la fund, unde bacteriile le descompun și consumă oxigenul din apă. Vara, apa caldă de la suprafață stă deasupra celei reci și nu se amestecă cu ea, deci oxigenul nu mai ajunge jos. Lipsa de oxigen se numește hipoxie. Viețuitoarele care nu pot fugi, cum sunt scoicile, mor, iar locul devine o zonă moartă.
Pentru curioși
Între 1960 și 1990, cantitatea de azot ajunsă din activitățile omului în apele bazinului Dunării a crescut de la aproximativ 444.000 la 844.000 de tone pe an, iar cea de fosfor de la 50.000 la 113.000 de tone pe an.
Plasticul nu se descompune pe drum
Plasticul aruncat pe maluri sau scăpat din fabrici plutește la vale și se rupe în bucăți tot mai mici, numite microplastice. Într-un studiu făcut pe Dunăre, în Austria, în anii 2010 și 2012, plasele au prins în medie mai multe bucăți de plastic decât larve de pești. Pornind de la aceste probe, autorii au estimat că fluviul ar duce în Marea Neagră 4,2 tone de plastic pe zi.
Pentru curioși
Pe an, estimarea înseamnă peste 1.500 de tone de plastic. Valoarea este o extrapolare din probele luate în Austria, nemăsurată la vărsare.
Barajele opresc aluviunile, iar plajele rămân fără nisip
Un fluviu duce spre mare și aluviuni: mâl, nisip, pietriș. Din ele se formează deltele și plajele. Într-un lac de acumulare apa încetinește și aluviunile se depun pe fundul lacului. Înaintea marilor baraje și a îndiguirilor, Dunărea aducea în Deltă aproximativ 60 de milioane de tone de aluviuni în suspensie pe an și ducea în mare aproximativ 40 de milioane. Astăzi ajung în Deltă în jur de 20 de milioane de tone, iar în mare 15 milioane.
Valurile și curenții iau în continuare nisip de pe țărm, dar fluviul pune la loc mai puțin. Țărmul se retrage: procesul se numește eroziune costieră.
Exemplu rezolvat
Din concentrație în tone pe zi
Concentrația arată câtă substanță este într-un litru de apă. Încărcarea arată câtă substanță duce râul într-o secundă și se află înmulțind debitul cu concentrația.
Dunărea are la intrarea în Deltă un debit mediu de 6.437 de m³/s, adică 6.437.000 de litri pe secundă. La o concentrație de 2 miligrame de azot pe litru (valoare aleasă pentru calcul), încărcarea este 6.437.000 × 2 = 12.874.000 de miligrame pe secundă, adică aproape 12,9 kg de azot în fiecare secundă.
Într-o zi, cu 86.400 de secunde, rezultă 12,9 × 86.400 ≈ 1.110.000 kg, adică aproximativ 1.100 de tone de azot. O concentrație care pare neînsemnată devine, la debitul unui fluviu, o cantitate uriașă.
În România
Zona moartă din fața Deltei și plajele care se îngustează
Nord-vestul Mării Negre, din fața gurilor Dunării, Nistrului și Niprului, este o platformă puțin adâncă de aproximativ 50.000 de kilometri pătrați. Aici a apărut zona moartă din anii 1970 și 1980. Tot atunci a dispărut aproape cu totul un câmp de alge roșii de 11.000 de kilometri pătrați, care adăpostea peste o sută de specii de nevertebrate. După 1990, agricultura și industria din regiune au folosit mult mai puține îngrășăminte, iar apele mării au început să se refacă. Refacerea este parțială: hipoxia apare și acum în unele veri, fiindcă materia organică adunată în mâlul de pe fund consumă oxigen încă mulți ani.
După construirea barajelor Porțile de Fier I și II, cantitatea de aluviuni adusă de Dunăre în mare s-a redus cam la jumătate. Plajele din sudul litoralului românesc s-au îngustat; o altă cauză sunt porturile, care opresc nisipul purtat de curenți de-a lungul țărmului. Administrația Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral le reface adăugând nisip și întărind falezele.
Pe scurt
- Un râu duce în mare tot ce primește din bazinul lui hidrografic, deci starea mării depinde de ce se întâmplă pe uscat.
- Eutrofizarea este îmbogățirea apei cu nutrienți (azot și fosfor), urmată de înmulțirea explozivă a algelor.
- Descompunerea algelor moarte consumă oxigenul de lângă fund; lipsa de oxigen se numește hipoxie și produce zone moarte.
- Zona moartă din nord-vestul Mării Negre a crescut de la 3.500 de kilometri pătrați în 1973 la 30.000 în 1978; după 1990 marea s-a refăcut parțial.
- Barajele rețin aluviunile: Dunărea duce în mare în jur de 15 milioane de tone pe an, față de aproximativ 40 de milioane înainte, iar plajele se erodează.
- Plasticul ajunge în mare prin râuri: pentru Dunăre, o estimare din 2014 dă 4,2 tone pe zi.
Greșeli frecvente
GreșitApa fără oxigen din adâncul Mării Negre este urmarea poluării.
CorectStratul fără oxigen de sub 100–200 m este natural și vechi de mii de ani: vine din faptul că apele mării nu se amestecă. Poluarea cu nutrienți a produs altceva, hipoxia de vară de pe platforma puțin adâncă din nord-vest.
GreșitNutrienții sunt otrăvuri.
CorectAzotul și fosforul sunt hrana plantelor și sunt necesari vieții. Dăunează excesul, care duce la eutrofizare.
GreșitO concentrație mică înseamnă o cantitate mică de poluant.
CorectCantitatea transportată este debitul înmulțit cu concentrația. La debitul Dunării, 2 mg pe litru înseamnă peste o mie de tone pe zi.
Verifică-te
6 întrebări. La primele 5 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce este eutrofizarea?
Răspuns
c) Îmbogățirea apei cu nutrienți și înmulțirea explozivă a algelor. Eutrofizarea pornește de la prea mult azot și fosfor. Nutrienții sunt hrană pentru alge.
De ce dispare oxigenul de lângă fund într-o apă eutrofizată?
Răspuns
a) Pentru că bacteriile care descompun algele moarte îl consumă. Algele vii produc oxigen, la suprafață. Consumul are loc la fund, prin descompunerea algelor moarte, iar apa stratificată nu aduce oxigen de sus.
Ce suprafață avea zona moartă din nord-vestul Mării Negre în 1978?
Răspuns
d) 30.000 de kilometri pătrați. 3.500 de kilometri pătrați avea în 1973, la prima apariție. 50.000 de kilometri pătrați este toată platforma din nord-vest, iar 11.000 era câmpul de alge roșii.
De ce se erodează plajele după construirea barajelor de pe un fluviu?
Răspuns
b) Pentru că aluviunile rămân în lacurile de acumulare. Marea ia nisip de pe țărm ca înainte, dar fluviul pune la loc mai puțin, fiindcă aluviunile s-au depus în lacuri.
Un râu are debitul de 10 m³/s și apa lui conține 2 mg de azot pe litru. Câte grame de azot duce râul în fiecare secundă?
g/sRăspuns
20 g/s. 10 m³/s înseamnă 10.000 de litri pe secundă. 10.000 × 2 mg = 20.000 mg = 20 g în fiecare secundă.
Un lac de câmpie, înconjurat de terenuri agricole și de un sat fără canalizare, se face verde în fiecare vară, iar în august apar pești morți. Explică lanțul de cauze și propune două măsuri.
Un răspuns bun
Ploile spală îngrășămintele de pe câmpuri, iar apele uzate din sat ajung în lac: apa primește prea mult azot și fosfor. Algele se înmulțesc exploziv și apa se face verde, adică lacul este eutrofizat. Algele moarte sunt descompuse de bacterii, care consumă oxigenul; vara, în apa caldă și liniștită, apare hipoxia și peștii mor. Măsuri: canalizare și stație de epurare pentru sat; mai puține îngrășăminte și o fâșie de iarbă sau de stuf lăsată între câmp și lac, care reține nutrienții.
Un răspuns complet urmează lanțul nutrienți – alge – descompunere – lipsă de oxigen și propune măsuri care opresc nutrienții la sursă.
Termeni
- nutrienți
- Substanțe hrănitoare pentru plante și alge, în primul rând compuși ai azotului și ai fosforului.
- eutrofizare
- Îmbogățirea unei ape cu nutrienți, care duce la înmulțirea explozivă a algelor și apoi la scăderea oxigenului.
- hipoxie
- Lipsă de oxigen dizolvat în apă, la un nivel la care multe viețuitoare nu mai pot trăi.
- aluviuni
- Mâl, nisip și pietriș transportate și depuse de o apă curgătoare.
- eroziune costieră
- Retragerea țărmului, când valurile și curenții iau mai mult nisip decât se aduce la loc.
- microplastice
- Bucăți de plastic mai mici de 5 mm, rezultate din ruperea obiectelor mai mari sau fabricate așa.
Surse și legătura cu programa
- Mee, Friedrich, Gomoiu (2005) – Restoring the Black Sea in times of uncertainty, Oceanography 18(2) – zona moartă: 3.500 km² în 1973, 30.000 km² în 1978; platforma de nord-vest, circa 50.000 km²; câmpul de alge roșii Phyllophora, 11.000 km², cu circa 118 specii de nevertebrate; emisiile de azot (444 → 844 kt/an) și de fosfor (50 → 113 kt/an) din bazinul Dunării, 1960 și 1990; scăderea aporturilor după 1990 și semnele de refacere
- Capet, Beckers, Grégoire (2013) – Drivers, mechanisms and long-term variability of seasonal hypoxia on the Black Sea northwestern shelf, Biogeosciences 10 – hipoxia sezonieră persistă; refacerea de după 1995 a fost supraestimată; materia organică din sedimente întârzie refacerea (aproximativ 9 ani)
- ICPDR – Danube River Basin (pagină arhivată la IW:LEARN) – bazinul Dunării: 801.463 km², 19 țări; Dunărea, principala sursă de nutrienți a Mării Negre
- Lechner ș.a. (2014) – The Danube so colourful: a potpourri of plastic litter outnumbers fish larvae in Europe's second largest river, Environmental Pollution 188 (rezumat în FAO AGRIS) – mai mult plastic decât larve de pești în probele din Dunărea austriacă (2010, 2012); estimarea de 4,2 tone de plastic pe zi spre Marea Neagră
- NOAA – What are microplastics? – microplastice: bucăți de plastic mai mici de 5 mm
- Haimann ș.a. (2022) – Sediment and its management: transnational tasks (proiectul DanubeSediment), Danube News 45 – aluviuni în suspensie: istoric circa 60 mil. t/an spre Deltă și 40 mil. t/an spre mare, astăzi circa 20 și 15 mil. t/an (scădere de până la 60%)
- Geo-Eco-Marina, supliment 2008 – studiu despre eroziunea litoralului românesc, sectorul Midia – Vama Veche – după barajele Porțile de Fier I și II, cantitatea de sedimente adusă de Dunăre în mare s-a redus la jumătate, iar eroziunea plajelor s-a accentuat
- Banca Europeană de Investiții – Ce este eroziunea costieră și cum o rezolvă România – erodarea plajelor din sudul litoralului românesc din cauza porturilor și a barajelor de pe Dunăre; lucrările Administrației Bazinale de Apă Dobrogea-Litoral: adăugare de nisip, protejarea falezelor
- Administrația Națională „Apele Române” – Planul de management al riscului la inundații, ciclul II, fluviul Dunărea – debitul mediu al Dunării la Ceatal Izmail, 6.437 m³/s, folosit în exemplul de calcul
Din programă: „Relația hidrosferei cu celelalte geosfere” (curriculum de specialitate, profil umanist). Competențe specifice urmărite: 1.4, 2.3, 4.5, 5.3.