Capitolul 1 · Hărți și coordonateLecția 1.3
Sistemele informaționale geografice (GIS): hărți construite din straturi de date
Cum se poate ști câte case dintr-un sat ar ajunge sub apă la o viitură mare, înainte ca viitura să vină?
Înainte să citești: tu ce crezi?
O viitură de felul celor care vin „o dată la 100 de ani” a lovit un sat anul trecut. Ce șansă are satul să pățească la fel anul acesta?
Vezi răspunsul
1%, la fel ca în orice alt an. 1%. Probabilitatea este aceeași în fiecare an. „Una la 100 de ani” este o medie pe termen lung, iar două asemenea viituri pot veni și în ani apropiați.
Pe portalul inundatii.ro al Administrației Naționale „Apele Române”, oricine poate căuta o localitate din România și poate vedea până unde ar ajunge apa la o viitură care are, în fiecare an, o șansă dintr-o sută să se producă. Harta aceasta a fost calculată din forma terenului, din măsurători făcute pe râuri și din alte date suprapuse pe calculator.
O hartă care răspunde la întrebări
În 1854, medicul John Snow a trecut pe o hartă a Londrei cazurile de holeră și a descoperit astfel că îmbolnăvirile porneau de la o singură sursă de apă. Harta a răspuns la o întrebare pe care lista bolnavilor nu o putea lămuri. La fel se află astăzi câte case ar ajunge sub apă la o viitură: datele despre case se așază, pe calculator, peste datele despre zona inundabilă.
Un sistem informațional geografic, prescurtat GIS (din engleză, Geographic Information System) sau SIG, este un ansamblu format din calculatoare, programe, date și oamenii care le folosesc. El culege, păstrează, analizează și afișează date legate de un loc de pe suprafața Pământului.
Pe o hartă tipărită, un râu este o linie albastră. Într-un GIS, același râu are coordonate și un tabel cu informații, iar harta de pe ecran se redesenează după întrebarea pusă.
Pentru curioși
Primul GIS pe calculator a fost început în 1963 de geograful Roger Tomlinson, pentru inventarul resurselor naturale ale Canadei.
Datele stau în straturi
Un strat tematic adună toate obiectele de același fel: un strat pentru râuri, altul pentru drumuri, altul pentru clădiri, altul pentru limitele comunelor. Toate straturile sunt aduse în același sistem de coordonate, așa că se pot așeza unul peste altul.
Straturile pot fi afișate sau ascunse pe rând și pot fi combinate. Harta de pe ecran este doar una dintre multele imagini care se pot obține din aceleași date.
Date vector și date raster
Datele vector descriu obiecte cu margini clare prin trei forme: puncte (o fântână, o stație meteo, un vârf), linii (un râu, o șosea, o cale ferată) și poligoane (un lac, o pădure, o comună).
Datele raster împart terenul într-o grilă de celule pătrate, numite pixeli. Fiecare celulă are o singură valoare: altitudinea, temperatura, adâncimea apei sau culoarea dintr-o imagine satelitară. Rasterul se potrivește fenomenelor care se schimbă treptat de la un loc la altul.
Mărimea celulei dă nivelul de detaliu. Într-un raster cu celule de 10 m, orice obiect mai mic de 10 m nu mai apare separat, pentru că celula are o singură valoare.
Pentru curioși
Aceeași localitate poate fi punct pe o hartă a țării și poligon pe un plan al județului.
Atributele: tabelul din spatele hărții
Fiecare obiect vector are atribute, adică informații trecute într-un tabel: pentru un râu, numele, lungimea și debitul; pentru o comună, numele, județul și numărul de locuitori. Un rând din tabel corespunde unui obiect de pe hartă.
Tabelul poate fi interogat. La cererea „arată comunele cu peste 5.000 de locuitori”, programul le selectează și le colorează pe hartă în câteva secunde.
Ce se poate afla prin suprapunere
Analiza cea mai folosită este suprapunerea straturilor: stratul clădirilor peste stratul zonelor inundabile arată ce clădiri sunt expuse. O altă analiză este zona-tampon (în engleză, buffer), adică suprafața aflată până la o anumită distanță de un obiect, de exemplu 500 m în jurul unei școli.
Fiecare rezultat are limite, care trebuie precizate odată cu el. Zona-tampon măsoară distanța în linie dreaptă; un râu fără pod sau o cale ferată pot lungi mult drumul real. Două straturi care se potrivesc pe hartă arată o legătură de loc, care trebuie apoi explicată; potrivirea singură nu dovedește că un fenomen îl produce pe celălalt.
Pentru curioși
Calitatea unui strat depinde de datele din care a fost făcut: contează cine le-a măsurat și când.
Exemplu rezolvat
Câte case ajung sub apă
Într-un exercițiu, un sat are două straturi. Primul este un raster cu adâncimea apei la o viitură, cu celule de 10 m × 10 m. Al doilea este un strat vector cu cele 420 de case ale satului, fiecare desenată ca punct.
Suprafața inundată: o celulă acoperă 10 × 10 = 100 m². În raster, 3.500 de celule au adâncimea mai mare decât zero. Suprafața inundată este 3.500 × 100 = 350.000 m², adică 35 de hectare.
Casele expuse: prin suprapunere, programul numără punctele care cad în celule inundate și găsește 63. Din 420 de case, 63 înseamnă 15%. Tabelul de atribute al acestor 63 de puncte dă apoi adresele, iar primăria știe pe cine să anunțe mai întâi.
În România
Hărțile de hazard la inundații, limitele comunelor și OpenStreetMap
Hărțile de hazard la inundații ale Administrației Naționale „Apele Române” arată zona care ar fi acoperită de apă în trei situații: o viitură cu probabilitate mică, de 0,1% pe an (în medie una la 1.000 de ani), una cu probabilitate medie, de 1% pe an (una la 100 de ani), și una cu probabilitate mare, de 10% pe an (una la 10 ani). Pentru ele au fost măsurate peste 33.000 de profile transversale pe râuri și au fost realizate modele digitale ale terenului pe mai mult de 28.000 km², prin scanare cu laser din avion.
Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) publică stratul cu limitele tuturor unităților administrativ-teritoriale din țară: comune, orașe și municipii. Fișierul poate fi descărcat gratuit și deschis în orice program GIS.
OpenStreetMap, proiect pornit în 2004 în Marea Britanie, este o hartă a lumii făcută de voluntari, cu date pe care oricine le poate folosi liber. Străzile, potecile și clădirile din România au fost desenate de oameni care au adăugat, fiecare, locurile pe care le cunosc.
Pe scurt
- Un sistem informațional geografic (GIS) este un ansamblu de calculatoare, programe, date și oameni care culege, păstrează, analizează și afișează date legate de un loc de pe Pământ.
- Datele sunt organizate în straturi tematice care folosesc același sistem de coordonate și pot fi suprapuse.
- Datele vector redau obiectele prin puncte, linii și poligoane; datele raster împart terenul în celule (pixeli), fiecare cu o valoare.
- Atributele sunt informațiile despre fiecare obiect, trecute într-un tabel care poate fi interogat.
- Suprapunerea straturilor și zona-tampon sunt analizele de bază; potrivirea a două straturi arată o legătură de loc și nu dovedește singură o cauză.
- În România, hărțile de hazard la inundații ale „Apelor Române”, limitele administrative publicate de ANCPI și OpenStreetMap sunt date folosite în GIS.
Greșeli frecvente
GreșitGIS înseamnă o hartă pe calculator, ca aceea din telefon.
CorectHarta este doar ce se vede. Un GIS cuprinde și datele din spatele ei, cu coordonate și atribute, și analizele care se pot face cu ele: suprapuneri, selecții, măsurători.
GreșitDacă două straturi se potrivesc pe hartă, unul este cauza celuilalt.
CorectPotrivirea arată doar că fenomenele apar în același loc. Pentru o cauză este nevoie de o explicație verificată și de eliminarea altor factori.
GreșitO viitură cu probabilitatea de 1% vine o dată la 100 de ani, deci după ea urmează 99 de ani fără inundații.
CorectProbabilitatea de 1% este aceeași în fiecare an. „Una la 100 de ani” este o medie pe termen lung; două asemenea viituri pot veni și în ani apropiați.
Verifică-te
6 întrebări. La primele 5 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Cum se reprezintă cel mai potrivit fântânile unui sat într-un strat vector?
Răspuns
c) Prin puncte. O fântână are o poziție, iar întinderea ei nu contează la scara unui sat, deci se redă ca punct.
Pentru ce fel de informație se potrivesc cel mai bine datele raster?
Răspuns
a) Altitudinea terenului. Altitudinea se schimbă treptat de la un loc la altul, deci se redă printr-o grilă de celule cu valori. Celelalte trei sunt obiecte cu margini clare, potrivite pentru vector.
Într-un raster cu celule de 20 m × 20 m, apa acoperă 250 de celule. Ce suprafață este inundată, în hectare? (Un hectar are 10.000 m².)
haRăspuns
10 ha. O celulă are 20 × 20 = 400 m². 250 × 400 = 100.000 m² = 10 ha. Se înmulțește cu suprafața celulei, nu cu latura ei.
Ce sunt atributele într-un GIS?
Răspuns
b) Informațiile despre fiecare obiect, trecute într-un tabel. Fiecărui obiect de pe hartă îi corespunde un rând de tabel cu informații despre el: nume, lungime, număr de locuitori.
Într-o zonă-tampon de 500 m desenată în jurul unei școli se află 300 de locuințe. Ce se poate spune sigur despre ele?
Răspuns
d) Sunt la cel mult 500 m de școală în linie dreaptă. Zona-tampon măsoară distanța geometrică. Drumul pe jos depinde de străzi, poduri și treceri și poate fi mult mai lung.
Pe o hartă făcută într-un GIS, cartierele cu cele mai multe farmacii sunt și cartierele cu cei mai mulți bolnavi înregistrați. Un coleg trage concluzia că farmaciile îmbolnăvesc oamenii. Ce îi răspunzi și ce strat ai mai adăuga?
Un răspuns bun
Cele două straturi se potrivesc ca loc, dar potrivirea nu dovedește o cauză. Explicația mai simplă este că ambele depind de numărul de locuitori: unde trăiesc mai mulți oameni sunt și mai mulți bolnavi, și mai multe farmacii. Aș adăuga stratul cu populația fiecărui cartier și aș compara numărul de bolnavi la 1.000 de locuitori.
Un răspuns complet desparte potrivirea pe hartă de cauză, propune un al treilea factor (populația sau vârsta locuitorilor) și cere o comparație raportată la numărul de locuitori.
Termeni
- sistem informațional geografic
- Ansamblu de calculatoare, programe, date și oameni care culege, păstrează, analizează și afișează date legate de un loc de pe Pământ; prescurtat GIS sau SIG.
- strat tematic
- Totalitatea obiectelor de același fel dintr-un GIS (de exemplu toate râurile), care poate fi suprapusă peste alte straturi.
- date vector
- Date care redau obiectele prin puncte, linii și poligoane, fiecare cu coordonate.
- date raster
- Date care împart terenul într-o grilă de celule (pixeli), fiecare cu o singură valoare.
- atribute
- Informațiile despre un obiect de pe hartă, trecute într-un tabel.
- zonă-tampon
- Suprafața aflată până la o distanță dată, în linie dreaptă, de un obiect; în engleză, buffer.
Surse și legătura cu programa
- National Geographic Education – GIS (Geographic Information System) – definiția GIS, date vector (puncte, linii, poligoane) și raster (grilă de celule), suprapunerea straturilor
- Esri – History of GIS – harta holerei a lui John Snow (1854); primul GIS, Roger Tomlinson, Canada, 1963
- Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – broșura „Noile hărți de hazard și de risc la inundații” – probabilitățile 0,1%, 1% și 10% și perioadele medii de 1.000, 100 și 10 ani; peste 33.000 de profile transversale; modele ale terenului pe peste 28.000 km² prin LIDAR; vizualizatorul de pe inundatii.ro
- Apele Române – inundatii.ro – portalul public cu hărțile de hazard și de risc la inundații
- data.gov.ro – ANCPI, setul „Unități Administrativ Teritoriale” – stratul cu limitele unităților administrativ-teritoriale, publicat de ANCPI ca date deschise
- OpenStreetMap Wiki – History of OpenStreetMap – proiect fondat în 2004 în Marea Britanie
- OpenStreetMap – Copyright and License – date deschise, folosite liber cu menționarea sursei
Din programă: „Sisteme informaționale geografice” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.5, 5.1.