Marius Comper EN

Sadu, lângă Sibiu · din decembrie 1896

Hidrocentrala Sadu I: câte case poate lumina apa care cade 30 de metri

În decembrie 1896, apa râului Sadu a început să învârtă două turbine la 18 km de Sibiu, iar curentul a ajuns pe o linie aeriană în oraș. Centrala merge și azi. Din înălțimea căderii și din debitul fiecărei turbine se poate calcula ce putere dădea; scrie mai jos consumul lunar de pe factura ta și vezi câte case cu același consum lumina.

Secțiune prin hidrocentrala Sadu I, noaptea: stăvilarul de pe râul Sadu, canalul, conducta care coboară 30 de metri, sala cu două turbine și coșul mașinii cu abur, apoi linia până la ferestrele Sibiului. 30 m MDCCCXCVI stăvilarcanal de 2,5 km conductăsala mașinilor 18 km până la SibiuSibiu râul Saduapa în plus trece peste stăvilar

1.910 case

Apa aduce 883 kW. Cele două turbine din 1896 folosesc împreună cel mult 2 m³/s, la care dau 400 kW la tablou. Restul de 1,00 m³/s trece peste stăvilar.

Azi: inventarul apelor din 2012 îi trece 5,7 GWh pe an, consumul a 3.100 de case la media națională.

Trage spre stânga, ca într-o lună secetoasă.

kWh

În 2024, o gospodărie din România a consumat în medie 153 kWh pe lună.

Câtă putere electrică dă apa care cade 30 de metri?

Puterea apei care cade se calculează înmulțind densitatea apei (1.000 kg/m³), accelerația gravitației (9,81 m/s²), debitul și înălțimea căderii. Oskar von Miller, inginerul care a proiectat centrala, a descris-o în 1898 în revista vieneză Zeitschrift für Elektrotechnik: un canal de beton de 2,5 km aducea apa deasupra sălii mașinilor, cu o cădere utilă „de circa 30 m”, iar fiecare turbină folosea 1 m³ de apă pe secundă.

1.000 × 9,81 × 1 × 30 ≈ 294 kW pentru o turbină

Generatorul cuplat la fiecare turbină putea da, după Miller, 200 kW la tabloul centralei. Raportul dintre cei 200 kW de putere electrică și cei 294 kW ai apei dă un randament de 0,68. Este randamentul de la apă la tablou și singurul număr de calibrare al paginii; desenul îl folosește la orice debit. Puterile date pentru turbine se potrivesc între ele: desenul lui Miller scrie 275 CP pentru fiecare grup, iar inginerul Constantin Morțun, care a scris despre istoria centralei în revista Energetica în 1978, leagă debitul de 2,7 m³/s de „o putere de circa 750 CP”. Amândouă dau, de la apă la axul turbinelor, un randament de 0,687 și, respectiv, 0,694. Sunt puteri nominale rotunjite, așa că diferența până la 0,68 nu arată cât pierdea generatorul. La debite mici, randamentul real scade, așa că numărul de case afișat este o limită superioară.

Numărul de case se estimează împărțind energia produsă într-o lună la consumul lunar al unei case; energia este puterea centralei înmulțită cu 730 de ore, durata medie a unei luni. În 2024, o gospodărie din România a consumat în medie 153 kWh pe lună (13.907 GWh la 7,57 milioane de gospodării, după Eurostat); cu atât, cei 400 kW ai celor două turbine, mergând o lună întreagă la putere maximă, ar acoperi consumul a 1.910 de case. Numărul nu arată câte case ar putea porni toate aparatele în același minut.

Ce era în sala mașinilor în decembrie 1896?

Sala a fost construită pentru trei turbine, dar la început au fost montate doar două, de tip Girard, cu ax vertical, făcute de Ganz & Co la Budapesta. Din cele două mașini cu abur de rezervă prevăzute în proiect, a fost montată una, de la Prima fabrică de mașini din Brno. Hidroelectrica, care exploatează azi centrala, scrie că ea „era echipată inițial cu 3 turbine și două mașini cu aburi”; Miller, proiectantul, arată că acestea erau numerele proiectului complet și că la început s-au montat două turbine și o mașină cu abur.

Turbinele și mașina cu abur învârteau direct generatoare de curent alternativ monofazat, la 250 și, respectiv, 167 de rotații pe minut. Miller dă „5000 de alternanțe pe minut”, adică 41,7 Hz, frecvența pe care istoricii o rotunjesc la 42 Hz. Tensiunea la tablou era de 4.500 V. Liniile aeriene, pe stâlpi de stejar înalți de 12–15 m, duceau curentul la Sibiu și la Cisnădie (Transelectrica vorbește de două linii). Acolo, transformatoarele, aproape toate montate pe stradă, coborau tensiunea la 105 V pentru case.

Societatea pe acțiuni care a construit centrala s-a înființat pe 18 mai 1895. Peste 500 de muncitori au lucrat pe șantier, iar contractul fixa termenul de 1 ianuarie 1897. Hidroelectrica dă ca dată a punerii în funcțiune 16 decembrie 1896. Miller scrie că întreaga instalație era gata pe 19 decembrie, o sâmbătă, iar Morțun dă aceeași zi. Ziarul Tribuna din 22 decembrie 1896 povestea că „cu seara de Sâmbătă, felinarele cu petroleu și-au terminat misiunea lor în Sibiiu”.

Pornită
16 decembrie 1896; gata pe 19
Cădere
circa 30 m
Apă
1 m³/s pentru fiecare turbină
Turbine în 1896
2 din 3 prevăzute
Generatoare
2 × 200 kW, 41,7 Hz, 4.500 V
Rezervă
1 grup cu abur, 230 kW
Azi
1,68 MW (ANRE, 2023)
Desen tehnic din 1898: secțiune prin clădirea centralei Sadu I, cu două turbine verticale în puțuri, generatoarele deasupra lor, mașinile cu abur, cazanele și coșul.
Sala mașinilor în secțiune, desenată pentru articolul lui Oskar von Miller din 1898: în stânga, tabloul și cele două grupuri turbină-generator („Turbinen-Dynamos von je 275 PS”), cu turbinele în puțuri sub podea; în dreapta, spațiul pentru grupurile cu abur, cazanele și coșul. Zeitschrift für Elektrotechnik, 1898, p. 187, prin Internet Archive; domeniu public.

Ce lumina curentul de la Sadu în 1897?

La 31 decembrie 1897, după primul an, Miller număra în Sibiu și Cisnădie, două orașe cu 29.000 de locuitori: 5.749 de becuri cu filament de câte 16 lumânări, 30 de lămpi cu arc, 39 de motoare cu 93 CP în total și 75 de aparate de încălzit. În tabelul lui, toate aparatele legate la rețea însumau echivalentul a 429 kW, față de 360 kW cât se estimase înainte de construcție.

Dacă ar fi mers toate deodată, ar fi trecut de cei 400 kW pe care îi puteau da cele două turbine. Miller punea creșterea mai ales pe seama tarifului: curentul ieftin de la apă permitea un abonament fix, mic, și nu unul după contor, așa că oamenii aveau mai puține motive să-l economisească. Tot el scria că se lucra deja la o extindere de circa 400 CP și că rezultatele primului an au permis un dividend de 5%.

De ce avea o hidrocentrală o mașină cu abur?

Debitul râului Sadu variază cu anotimpurile. În calculul paginii, până la debitul maxim al turbinelor, puterea este proporțională cu apa: la jumătate din debit, jumătate din case. Miller a pus în bazinul de decantare de la capătul canalului un plutitor legat la o sonerie, care îl anunța pe paznicul ecluzei când scădea apa, ca să ridice stavila sau să ceară prin telefon pregătirea mașinii cu abur.

Grupul cu abur dădea 230 kW la tablou, mai mult decât oricare dintre turbine: cât consumă aproximativ 1.100 de gospodării de azi. Apasă butonul de lângă desen și trage debitul spre zero, ca să vezi ce rămâne aprins.

De ce au fost schimbate turbinele în 1902 și 1905?

Cele două turbine foloseau împreună cel mult 2 m³/s. Apa pentru a treia turbină, prevăzută doar în proiect, ar fi trecut peste stăvilar. Trage debitul peste acest prag și numărul de case nu mai crește.

După Hidroelectrica, turbinele Girard „s-au dovedit însă a fi prea mici” și au fost înlocuite pe rând, în 1902 și în 1905, cu turbine Francis de 350 CP, cu generatoare monofazate tot de la Ganz & Co. În 1925–1926, generatoarele grupurilor 1 și 2 au fost rebobinate pentru curent trifazat, iar Sibiul a trecut treptat de la 42 Hz la 50 Hz. Între timp, în 1907, intrase în funcțiune a doua centrală, Sadu II, la 5 km în amonte.

Cine a făcut-o: Carl Wolff a susținut-o, Oskar von Miller a proiectat-o

Carl Wolff, economist și om politic, șeful Casei Generale de Economii din Sibiu, a împins proiectul. În 1891, trei sibieni au fost trimiși la Expoziția electrotehnică internațională de la Frankfurt pe Main. Acolo l-au cunoscut pe Miller, care a venit apoi să studieze locul. În articolul din 1898, el scrie că Sibiul, un oraș de garnizoană de vreo 24.000 de locuitori, departe de capitală și prost legat de calea ferată, avea nevoie de curent în primul rând pentru meșteșugari, iar Cisnădia, cu țesătoriile ei de lână în declin, la fel.

Miller (1855–1934) transmisese curent, împreună cu Marcel Deprez, pe o linie de aproximativ 60 km de la Miesbach la München, în 1882. El scrie că au trecut patru ani până când o societate pe acțiuni i-a preluat proiectul pentru Sadu. În 1903, Miller a fondat Deutsches Museum din München. Numele lui este legat și de primul troleibuz din Sibiu (1904), de tramvaiul electric (1905) și de centrala Sadu II (1907).

Mai funcționează hidrocentrala Sadu I?

Da. Hidroelectrica o numește „cea mai veche centrală aflată în operare din România”, iar pagina muzeului, arhivată în 2023, scrie că cele trei grupuri vechi sunt încă în exploatare. Registrul ANRE din 2023 îi trece 1,68 MW. Inventarul Sistemului de Gospodărire a Apelor Sibiu din 2012 trece patru turbine Francis, de 0,26, 0,26, 0,36 și 0,80 MW, o cădere de 35 m și o producție de 5,70 GWh pe an: consumul a aproximativ 3.100 de gospodării de azi, la media națională. Un studiu maghiar din 2023 datează grupul suedez ASEA din 1925–1926 și pe cel de la Reșița din 1987.

Pe lângă stăvilarul și canalul din 1896, barajul de la Sadu II și amenajările mai noi de pe vale reglează azi apa. În 1996, la o sută de ani, clădirea a devenit și Muzeul Energetic Sadu I. Centrala apare și pe harta microhidrocentralelor României, făcută după registrul ANRE din 2023.

Fațada galbenă a hidrocentralei Sadu I, luminată pe întuneric, cu inscripția „Uzina Electrică din Sibiu MDCCCXCVI”.
Uzina Electrică din Sibiu, MDCCCXCVI: fațada luminată a centralei Sadu I, 13 octombrie 2008. Foto: Țetcu Mircea Rareș, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.

Ce nu se știe sigur

Puterea turbinelor în cai putere. Marcel Stancu dă 260 CP pentru fiecare turbină, iar desenul lui Miller de mai sus scrie 275 PS pentru fiecare grup turbină-generator. Pagina folosește doar cei 200 kW pe care Miller îi dă pentru tablou.

Mașina cu abur. Miller scrie 350 CP pentru mașinile cu abur prevăzute și 300 PS pe desen pentru grupurile cu abur, iar alte surse dau 260 sau 270 CP pentru mașina montată în 1896. Pagina folosește cei 230 kW la tablou din textul lui Miller.

Debitul total. Miller dă 1 m³/s pentru fiecare turbină; Morțun dă 2,7 m³/s. Un studiu maghiar din 2023 scrie „aproximativ 1 m³/s”, fără să spună pentru ce; pentru toată centrala ar însemna cel mult 294 kW, prea puțin pentru două generatoare de 200 kW.

Producția de azi. Inventarul apelor din 2012 dă 5,70 GWh pe an; un studiu al Consiliului Județean Sibiu din 2024 dă pentru „Sadu I” 2,9 MW și 4,8 GWh, cu grupuri din 1986–1987, date care nu se potrivesc cu nicio altă sursă despre centrala din 1896.

Recordul. „Cea mai veche centrală aflată în operare din România” este formula Hidroelectrica, operatorul centralei.

Trimite mai departe

Linkul deschide pagina cu consumul pe care l-ai scris.

Surse

Numerele vin din publicațiile de mai jos, în primul rând din articolul lui Oskar von Miller din 1898. Unde sursele nu se potrivesc, secțiunea „Ce nu se știe sigur” spune ce variantă urmează pagina și de ce.

  1. Oskar von Miller, „Elektricitätswerk Hermannstadt in Siebenbürgen”, Zeitschrift für Elektrotechnik (Viena), XVI, nr. 16, 1898, pp. 185–189.
  2. Hidroelectrica, „Muzeul Energetic Sadu I” (pagină arhivată în iunie 2023).
  3. Constantin Morțun, în Energetica (1978), citat de Daniel Guță, „Savantul care a creat cea mai veche hidrocentrală din România, încă funcțională”, Adevărul, 23 februarie 2026.
  4. Tribuna (Sibiu), 22 decembrie 1896, citată de Alin Bratu, „129 de ani de când s-a făcut lumină pe străzile Sibiului”, Turnul Sfatului, 18 decembrie 2025.
  5. Sistemul de Gospodărire a Apelor Sibiu, „Situația folosințelor de tip CHE, CHEmp și MHC din Bazinul Hidrografic Olt” (2012), rândul CHEmp Sadu I.
  6. Adrian Istrate-Paul, George-Cătălin Butoeru, Iulia Maria Axentea, Răzvan C. Pop, „Transportul public sibian. De la origini până la declanșarea celui de al Doilea Război Mondial”, Transilvania 8/2022, pp. 74–81, după Marcel Stancu, Sibiul și electrificarea României (Honterus, 2014).
  7. Transelectrica, „1895: Uzina Electrică din Sibiu și hidrocentrala de la Sadu I” și „1907: punerea în funcțiune a hidrocentralei Sadu 2”.
  8. Marcel Stancu, Stelian Gal, „Oameni cărora sibienii le sunt datori: Oskar von Miller”, Tribuna, 10 aprilie 2009.
  9. Kádár Péter, „Városi vízerőművek Erdélyben” (Hidrocentrale orășenești în Transilvania), EMT, Enelko–SzámOkt 2023, pp. 14–20.
  10. ANRE, Situația puterilor instalate în capacități de producere la 24.04.2023, rândul Sadu 1.
  11. Eurostat, consumul de energie al gospodăriilor (nrg_d_hhq), electricitate, România, 2024; numărul gospodăriilor (lfst_hhnhtych), 2024.