Ce-a cerut răscoala lui Horea?

Capitolul

31 octombrie – 3 noiembrie 1784

Jurământul

31 octombrie, Mesteacăn, 500–600 de țărani

Noaptea

Curechiu, husarii respinși

Întoarcerea

3 noiembrie, Crișcior

La 31 ianuarie 1784 Iosif al II-lea a poruncit liste de voluntari pentru regimentele grănicerești ale Transilvaniei: arme, fără slujbe iobăgești, pământurile din folosință devenind ale lor. În iunie o proclamație răstălmăcită la târgul din Alba Iulia a pornit năvala – până în august, iobagi din vreo 80 de sate se înscriseseră și mulți nu mai făceau clacă – până când guvernatorul Samuel von Brukenthal, presat de nobilimea maghiară, a anulat toată conscripția.

La 28 octombrie Crișan a venit la târgul săptămânal din Brad cu vestea că Horea adusese porunci noi de la împărat, de citit duminica următoare la biserica din Mesteacăn. La 31 octombrie 500–600 de țărani iobagi s-au strâns; Crișan le-a arătat o cruce aurită, împuternicirea lui Horea de la împărat, iar ei s-au hotărât să meargă la Alba Iulia și să intre în slujba împărătească.

Au trecut muntele pe lângă Brad în timpul nopții și au dormit la Curechiu, unde i-au atacat husarii – și au fost bătuți și dezarmați. Atacul a schimbat planul: răsculații s-au întors spre Brad, iar la 3 noiembrie au lovit curtea Kristyory din Crișcior. O coloană a urcat spre Abrud prin Mihăileni; cealaltă a luat Bradul, Baia de Criș, Ribița, Hălmagiul și valea Crișului.

Între timp Între timp, la Viena, nimeni nu știa încă: curtea avea să afle de răscoală abia la 12 noiembrie.

Capitolul

4 – 29 noiembrie 1784

Împingerea

4 noiembrie, Brănișca arde

Ultimatumul

11 noiembrie, Deva

Victoriile

Bradul 27, Lupșa și Râmeț 29

La 4 noiembrie țăranii au ars pe Mureș castelul baronului Anton Iosika din Brănișca, iar în următoarele două zile toate curțile nobililor din comunele de pe vale – Sulighet, Bretea, Ilia, Sârbi, Gurasada, Tătărești, Leșnic, Dobra, Roșcani, Geoagiu. La 5 noiembrie răscoala a ajuns la marginea Devei, fără să cucerească orașul – iar acolo nobilii, cu husari, au zdrobit mișcarea locală și au executat sumar 56 de prinși.

La 11 noiembrie Horea a adresat nobilimii adăpostite în Deva un ultimatum care punea în scris programul răscoalei: nobilul comitat și toți stăpânii de moșii să jure pe cruce; nobili să nu mai fie, fiecare să trăiască dintr-o slujbă pe care și-o poate găsi; stăpânii să părăsească odată pentru totdeauna moșiile; nobilii să plătească dare ca poporul de rând; pace în schimb, pecetluită cu steaguri albe pe cetate. Programul adăuga eliberarea țăranilor arestați.

Răscoala s-a întins spre Arad și Sibiu, iar țărani sași și maghiari i s-au alăturat. Ca să câștige timp, autoritățile au semnat armistiții la Tibru, Valea Bradului și Sălciua – iar la Brad, la 27 noiembrie, la Lupșa și Râmeț, la 29 noiembrie, răsculații au bătut în lupte grele trupele imperiale.

Nobili să nu mai fie – și ei să plătească dare ca poporul de rând. Iar în semnul păcii să ridice pe cetate steaguri albe, pe prăjini cât mai înalte.

Ultimatumul către nobilimea din Deva, 11 noiembrie 1784

Între timp Între timp, la Viena, între 12 și 19 noiembrie, Iosif al II-lea a pus două regimente pe picior de alarmă, a pus 300 de ducați pe capetele căpeteniilor și l-a trimis pe Jankovics să cerceteze.

Capitolul

decembrie 1784 – ianuarie 1785

Înfrângerea

7 decembrie, Mihăileni

Prinderea

27 decembrie, pădurea Scorușetului

Temnița

30 ianuarie 1785, Alba Iulia

La 7 decembrie Kray i-a risipit la Blăjeni pe oamenii lui Crișan – înfrângerea pe care cronicile o numesc Mihăileni – iar peste patru zile artileria lui Schultz a împrăștiat răsculații Zlatnei. Cam la o săptămână după aceea, Horea și-a chemat oamenii acasă de iarnă. La 14 decembrie, la Câmpeni, a pus capăt răscoalei.

Poruncile împăratului din 13 decembrie puseseră deja capătul în mișcare: generalul Fabris a luat comanda, iar două coloane de câte 750–800 de oameni au strâns munții – a lui Kray pe Valea Căianului, a lui Schultz pe Valea Ompoiului spre Abrud și Câmpeni.

Viena pusese 300 de ducați pe capetele căpeteniilor, trecătorile spre Țara Românească și Moldova erau păzite, iar Constantinopolul fusese rugat să nu dea azil răsculaților. La 27 decembrie, prin pădurarul Anton Melzer și șapte țărani, Horea și Cloșca au fost prinși în pădurea Scorușetului; la 30 ianuarie 1785 Crișan, vândut de nouă țărani din Cărpeniș, i-a urmat în temnița din Alba Iulia și în mâinile comisiei baronului Anton Iankovic.

Horea scoase o mînă de hîrtii din sîn și le aruncă în flăcări.

David Prodan, Răscoala lui Horea, vol. II (1984), p. 143, despre prinderea din 27 decembrie 1784

Între timp Între timp, la Viena, la 10 ianuarie 1785, împăratul poruncea ca execuția să fie o pildă pe care iobagii s-o țină minte – voia lui, nu a Guberniului.

Capitolul

28 februarie – 2 august 1785

Roata

28 februarie, Dealul Furcilor

Răsplățile

600 de galbeni și libertatea

Patenta

2 august, dezlegați de glie

Crișan s-a spânzurat în temniță. La 28 februarie, ora 9:00, a pornit procesiunea: Horea și Cloșca în două care separate, cu preotul Rațiu alături până la capăt, un escadron de cavalerie de Toscana și circa 300 de pedeștri și husari împrejur, plus 2.500–3.000 de iobagi aduși cu forța din peste 400 de sate. Cloșca a murit cel dintâi, sub 20 de lovituri, cu Horea privind în picioare; apoi Horea a luat 4 lovituri în picioare, călăul Grancea Rakoczi din Alba Iulia i-a zdrobit pieptul, iar după alte 8–9 lovituri și-a dat sufletul. Amândouă trupurile au fost sfârtecate și trase în țeapă prin Alba și Hunedoara, iar trupul lui Crișan a fost tratat la fel.

Răsplățile împăratului, socotite de Prodan, au venit pe loc: cei șapte moți 600 de galbeni și libertatea din iobăgie, pădurarul 100 de galbeni, trădătorii lui Crișan 30, medalie de aur pentru protopopul Iosif Adamovici, 70 de galbeni pentru prinzătorii lui Crișan și 1.000 de florini pentru episcopul Ghedeon Nichitici – împărțite cu solemnitatea cuvenită, în zile de târg, înaintea mulțimii obișnuite.

Sute de moți au fost strămutați cu vite și unelte în Banat și Bucovina. Cei rămași au păstrat libertatea pășunatului, scutirea de cărăușie, căsătoria fără voia nobilului și învățătura – iar la 2 august 1785 Iosif al II-lea a declarat iobagii dezlegați de glie, reluând decretul din 16 iulie 1783. Reforma dijmei a eșuat; singura schimbare adevărată a fost că iobagii au devenit liberi să se miște. Europa a păstrat imaginile: foile volante, porecla «Rex Daciae», scrisoarea interzisă a lui Brissot – iar în 1791 Supplex Libellus Valachorum a dus cererile înapoi pe hârtie, la Cluj.

Între timp Între timp, la Paris, scrisoarea deschisă a lui Brissot către Iosif al II-lea apăra dreptul supușilor la revoltă – iar Franța a interzis-o.