Cum a așteptat imnul nostru 142 de ani?

Capitolul

1848

Cuvintele

Andrei Mureșanu, 1816–1863

Melodia

Anton Pann, mort în 1854

Prima oară

Brașov, iunie 1848

La Brașov, în mai–iunie 1848, Andrei Mureșanu scria «Un răsunet», răspunsul în versuri la «Către Români» a lui Vasile Alecsandri. Originalul curgea în chirilică românească, iar titlul de azi avea să vină mai târziu.

Pentru versuri îi trebuia o melodie. I-a cerut-o lui Gheorghe Ucenescu, cântărețul bisericii din Șchei, care i-a cântat mai multe melodii lumești. Mureșanu a ales-o pe cea a lui Anton Pann, «Din sânul maicii mele», scrisă după o poezie de Grigore Alexandrescu și tipărită în «Spitalul amorului» din 1852.

După relatarea cea mai răspândită, la sfârșit de iunie 1848, cântecul s-a auzit prima oară pe străzile Șcheilor Brașovului. Grupul lui Bălcescu, Magheru, Brătianu și Bolliac l-a cântat la Brașov; apoi a răsunat în Munții Apuseni. Bălcescu l-a numit «Marseilleza română».

Ziua exactă când s-a născut «Un răsunet» nu se știe: undeva între Adunarea de la Blaj (3–5 mai) și prima cântare, la sfârșit de iunie. Ce se știe e că în câteva săptămâni a devenit imnul nescris al revoluției.

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte!

Andrei Mureșanu, «Un răsunet», 1848

Între timp: cu o lună înainte, Adunarea Națională de la Blaj (3–5 mai 1848) dăduse imboldul întregii povești.

Capitolul

1848–1947

Statut

imn nescris, niciodată imn de stat

1877

București, 9 mai

1919

hotărârea Consiliului Dirigent

«Deșteaptă-te, române!» n-a fost niciodată imn de stat al României: între 1884 și 1948, timp de 64 de ani, coroana a avut «Trăiască Regele». Cântecul din 1848 a rămas al mulțimii, cântat la zile mari, fără statut oficial.

La 9 mai 1877 s-a cântat la București, odată cu independența. La 21 noiembrie 1917 a răsunat la Chișinău, la deschiderea Sfatului Țării; în 1917–1918 a slujit la solemnități în Republica Democratică Moldovenească. În 1919, Consiliul Dirigent l-a făcut imn național al Transilvaniei.

Între timp apăruse și rivala: «Hora Unirii» a lui Alecsandri, pe muzica lui Flechtenmacher, cântată la Unirea din 1859. Hora era bucuria; «Deșteaptă-te» era jurământul.

În 1910, corul «Ion Vidu» din Lugoj îi făcea prima înregistrare corală, pe disc Pathé. Cântecul intra în veacul XX pe două căi: pe buze și pe ceară.

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine!

Andrei Mureșanu, strofa a doua

Între timp: în 1881 România devenea regat, iar imnul coroanei rămânea «Trăiască Regele».

Capitolul

1948–1989

1948

scos în afara legii

1967

tolerat, fără statut

1987

Brașov, 15 noiembrie

La București, la 30 decembrie 1947, regele Mihai semna abdicarea sub amenințarea armelor, iar monarhia se prăbușea: odată cu ea, «Deșteaptă-te, române!» era scos în afara legii. În locul lui au venit, pe rând, «Zdrobite cătușe», «Te slăvim», «E scris pe tricolor Unire» și «Trei culori».

Interdicția n-a ținut o veșnicie. Din 1967, propaganda l-a tolerat în scopuri naționaliste, iar regimul lui Ceaușescu l-a lăsat să se cânte în public, fără să-i dea însă recunoașterea de stat. Era îngăduit, nu era imn: capcana perfectă.

La Brașov, în 15 noiembrie 1987, cântecul a răsunat în plină revoltă muncitorească. Represiunea revoltei a fost cruntă: vreo 300 de arestați, pedepse între 6 luni și 3 ani, deportări în alte orașe.

În decembrie 1989, «Deșteaptă-te» s-a cântat din nou în stradă, de data asta fără întoarcere. Revoluția îi dădea înapoi ceea ce decretele îi luaseră: glasul mulțimii.

Interzis de regimurile totalitare, timp de aproape o jumătate de secol.

Ministerul Afacerilor Externe, comunicat de Ziua Imnului

Între timp: din octombrie 1977 imn era «Trei culori», tot pe muzica lui Porumbescu.

Capitolul

1990–azi

Adoptat

24 ianuarie 1990

Legea

75/1994: strofele 1, 2, 4, 11

Ziua Imnului

29 iulie (Legea 99/1998)

La București, la 24 ianuarie 1990, la o lună după ce mulțimea îl cântase în stradă în decembrie 1989, «Deșteaptă-te, române!» devenea imn național, după 142 de ani de așteptare. Constituția din 1991 l-a consacrat; Legea 75/1994 i-a fixat textul: 11 strofe, din care se cântă strofele 1, 2, 4 și 11.

Peste Prut, același cântec trăia o viață paralelă: la solemnități în 1917–1918, apoi imn al Moldovei între 1991 și 1994, până la «Limba noastră».

Din 1998, ziua de 29 iulie e Ziua Imnului Național. În fiecare an, la București, cântecul din 1848 se cântă la ceremonii oficiale, de față cu statul care l-a așteptat 142 de ani.

De la «Un răsunet» la imn de stat: 142 de ani, șase imnuri oficiale, două interdicții și o alegorie vieneză din 1864 care-l închipuia deja biruitor. Melodia lui Pann și versurile lui Mureșanu au ajuns, neschimbate în esență, din Șcheii Brașovului în Constituție.

Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte!

Andrei Mureșanu, strofa întâi

Între timp: în 1994 Moldova renunța la el pentru «Limba noastră».