F0 Titlul cronicii p. 231
Ediția din 1847
ISTORIA
TIEREI ROMANESCI
de cândŭ aŭ descălicatŭ Românii.
Română de azi
ISTORIA ȚĂRII ROMÂNEȘTI de când au descălecat românii.
Letopisețe · Descălecarea
Cum începe Țara Românească
Descălecarea povestită de Letopisețul Cantacuzinesc — șase popasuri de la Făgăraș la Argeș, textul integral în ortografia din 1847 și în româna de azi — și Pribegia: trei valuri de pribegie peste munți, cu hărți în relief.
Pornește pe drum ↓Sari la Pribegia
Un cuvânt de lămurire. Anul 1290 și Radu Negru țin de tradiția cronicii; istoricii de azi nu le socotesc fapte stabilite.
Sursa: Magazinu istoricu pentru Dacia, tomul IV, București, 1847, pp. 231–233, 311–316, 345–351 · tomul V, pp. 8–18 · imaginile paginilor (PDF)
Coborârea, în șase popasuri
Cronica povestește întemeierea ca pe un drum: plecarea, pogorârea, cele două orașe, răspândirea noroadelor și închinarea. Derulează: harta zboară din popas în popas, iar fiecare popas își arată citatul din cronică.
Înainte de 1290 Românii trec Dunărea și se așază la Turnul Severinului și pe Olt, Mureș și Tisa, până la Maramureș. Pun în fruntea lor neamul Basarabilor, ca mari bani, cu scaune la Severin, Strehaia și Craiova. (F1–F3)
Trasee orientative pe relief ETOPO 2022 (NOAA) și râuri Natural Earth, prin Atlasul istoriei României.
1 Popasul 1 din 6 · Plecarea Făgăraș · anul 6798 (1290)
„Iar când a fost la cursul anilor de la Adam 6798 (1290), fiind în Țara Ungurească un voievod căruia îi zicea RADU NEGRU VOIEVOD, mare herțeg peste Almaș și peste Făgăraș, s-a ridicat de acolo cu toată casa lui și cu mulțime de noroade.”
Din fragmentul F4 · Anul 6798, Radu Negru
Popasul 1 din 6
2 Popasul 2 din 6 · Câmpulung pe apa Dâmboviței
„…pogorându-se pe apa Dâmboviței, au început a face țară nouă. Mai întâi au făcut orașul căruia îi zic Câmpulung.”
Din fragmentul F5 · Câmpulung și biserica
Popasul 2 din 6
3 Popasul 3 din 6 · Argeș scaunul de domnie
„De acolo au descălecat la Argeș și iar au făcut oraș mare și și-au pus scaunul de domnie, făcând curți de piatră și case domnești și biserică mare și frumoasă.”
Din fragmentul F6 · Scaunul de domnie la Argeș
Popasul 3 din 6
4 Popasul 4 din 6 · Răspândirea Siret, Brăila, Dunăre, Olt
„…unii s-au întins pe sub munți, ajungând până la apa Siretului și până la Brăila; iar alții s-au întins în jos, peste tot locul, de au făcut orașe și sate până în marginea Dunării și până în Olt.”
Din fragmentul F7 · Noroadele se întind
Popasul 4 din 6
5 Popasul 5 din 6 · Închinarea Basarabii de peste Olt
„…să fie sub porunca lui și numai el să fie domn peste toți. De atunci s-a numit țara căreia îi zic Țara Românească.”
Din fragmentul F8 · Închinarea Basarabilor
Popasul 5 din 6
6 Popasul 6 din 6 · Pacea 24 de ani de domnie
„Și în același chip și-a tocmit Radu Vodă țara cu bună pace, că încă nu era de turci împresurată, și a domnit până la moarte, îngropându-l la biserica lui din Argeș. Și a domnit ani 24.”
Din fragmentul F11 · Pace și 24 de ani de domnie
Popasul 6 din 6
Cronica, cuvânt cu cuvânt
Treisprezece fragmente, de la titlu până la trecerea spre alți domni. Alege versiunea textului: ediția din 1847 sau româna de azi.
F1 Românii trec Dunărea p. 231
Ediția din 1847
Insă d'ântâiŭ s'au coprinsŭ de Românii carii au purcesŭ de la Romanĭ si aŭ venitŭ spre miéză-nópte. Decĭ trecândŭ apa Dunării, aŭ descălicatŭ la turnulŭ Severinului, alții in țéra unguréscă pre apa Oltului, si pre apa Moresiului, si pre apa Tisei, ajungândŭ si pînă la Marămuresiŭ.
Română de azi
Însă mai întâi s-a cuprins de românii care au pornit de la romani și au venit spre miazănoapte. Deci, trecând apa Dunării, au descălecat la Turnul Severinului, alții în Țara Ungurească, pe apa Oltului și pe apa Mureșului și pe apa Tisei, ajungând și până la Maramureș.
F2 Întinderea până la Nicopole p. 231
Ediția din 1847
Ear' cei ce au descălicatŭ la turnulŭ Severinului, s'aŭ tinsŭ pre suptŭ pólele muntelui pînă în apa Oltui, alții s'aŭ pogorîtŭ pre Dunăre în josŭ, si asià împlându-se totŭ loculŭ de ei, au venitŭ pînă în marginea Nicopoiĭ.
Română de azi
Iar cei ce au descălecat la Turnul Severinului s-au întins pe sub poalele muntelui până la apa Oltului; alții s-au pogorât pe Dunăre în jos și, așa umplându-se tot locul de ei, au ajuns până în marginea Nicopolei.
F3 Banovețul Basarab p. 231
Ediția din 1847
Atunce s'au alesŭ dintr'însii boiarii carii aŭ fostŭ de némŭ mare, si puseră Banovețŭ un némŭ ce le zicea Basarabĭ, să le fie lorŭ capŭ, adecă marĭ banĭ. Si asiezară ântâiŭ să fie scaunulŭ la turnulŭ Severinului, alŭ doilé scaunŭ s'au pogorîtŭ la Strechaia, alŭ treilé scaunŭ s'au pogorîtŭ la Craiova.
Română de azi
Atunci s-au ales dintre ei boierii care fuseseră de neam mare și au pus banoveț un neam căruia îi zicea Basarabi, să le fie lor cap, adică mari bani. Și au așezat: mai întâi să fie scaunul la Turnul Severinului, al doilea scaun s-a pogorât la Strehaia, al treilea scaun s-a pogorât la Craiova.
F4 Anul 6798, Radu Negru p. 231
Ediția din 1847
Si asià fiindŭ, multă vreme au trecutŭ, totŭ ei oblăduindŭ acea parte de locŭ. Ear' cândŭ au fostŭ la cursulŭ anilorŭ de la Adam 6798 (1290), fiindŭ în țéra unguréscă un Voevodŭ ce l'aŭ chematŭ RADULU NEGRU VOEVODU mare herțegŭ pre Almasiŭ si pre Făgărasiŭ, redicatu-s'au de acolo cu tótă casa lui, si cu mulțime de noróde,
Română de azi
Și așa fiind, multă vreme a trecut, tot ei oblăduind acea parte de loc. Iar când a fost la cursul anilor de la Adam 6798 (1290), fiind în Țara Ungurească un voievod căruia îi zicea RADU NEGRU VOIEVOD, mare herțeg peste Almaș și peste Făgăraș, s-a ridicat de acolo cu toată casa lui și cu mulțime de noroade:
F5 Câmpulung și biserica p. 232
Ediția din 1847
Românĭ, Papistasĭ, Sasĭ, de totŭ feliulŭ de ómenĭ, pogorându-se pre apa Dâmboviții, început'aŭ a face țéră nóuă. Antâiŭ au facutŭ orasiulŭ ce-ĭ zicŭ Câmpulungŭ, acolo au făcutŭ si o bisérică mare si frumósă si înaltă.
Română de azi
români, papistași, sași, de tot felul de oameni, pogorându-se pe apa Dâmboviței, au început a face țară nouă. Mai întâi au făcut orașul căruia îi zic Câmpulung; acolo au făcut și o biserică mare și frumoasă și înaltă.
F6 Scaunul de domnie la Argeș p. 232
Ediția din 1847
De acolo au descălicatŭ la Argesiŭ, si ear' au făcutŭ orasiŭ mare si si-aŭ pusŭ scaunulŭ de domnie, făcândŭ curtĭ de piétră si case domnescĭ, si bisérică mare si frumósă.
Română de azi
De acolo au descălecat la Argeș și iar au făcut oraș mare și și-au pus scaunul de domnie, făcând curți de piatră și case domnești și biserică mare și frumoasă.
F7 Noroadele se întind p. 232
Ediția din 1847
Eer' noródele ce pogorâse cu dînsulŭ, uniĭ s'aŭ tinsŭ pre suptŭ munțĭ, ajungândŭ pînă în apa Siretului, si pînă la Brăilă; ear' alții s'aŭ tinsŭ în josŭ preste totŭ loculŭ de au făcutŭ orasie si sate pînă în marginea Dunării si pînă în Oltŭ.
Română de azi
Iar noroadele ce se pogorâseră cu dânsul, unii s-au întins pe sub munți, ajungând până la apa Siretului și până la Brăila; iar alții s-au întins în jos, peste tot locul, de au făcut orașe și sate până în marginea Dunării și până în Olt.
F8 Închinarea Basarabilor p. 232
Ediția din 1847
Atunce si Băsărăbesciĭ cu tótă boierimea ce era mai înainte preste Oltŭ, s'au sculatŭ cu toții de au venitŭ la Radulŭ Vodă Negru inchinându-se; să fie suptŭ porunca lui, si numai elŭ să fie Domnŭ preste toțĭ. De atunce s'aŭ numitŭ țéra de 'ĭ zicŭ Tiéra Românéscă.
Română de azi
Atunci și Basarabii, cu toată boierimea ce era mai înainte peste Olt, s-au sculat cu toții de au venit la Radu Vodă Negru, închinându-i-se: să fie sub porunca lui și numai el să fie domn peste toți. De atunci s-a numit țara căreia îi zic Țara Românească.
F9 Titlușul domnului p. 232
Ediția din 1847
Ear' titlusiulŭ Domnului s'aŭ făcutŭ precumŭ arată mai josŭ; «Intru Christos Dumnezeu celŭ bunŭ-credinciosŭ si celŭ bunŭ-de-cinste, si celŭ iubitoriŭ de Christos, si singurŭ biruitoriŭ Iõ Radulŭ Negru Voevodŭ, cu mila lui Dumnezeu, Domnŭ a tótă țéra Românéscă, si Herțegŭ alŭ Almasiuluĭ si allŭ Făgărasiului.»
Română de azi
Iar titlușul domnului s-a făcut precum arată mai jos: «Întru Hristos Dumnezeu, cel bun-credincios și cel bun de cinste, și cel iubitor de Hristos, și singur biruitor, Io Radu Negru Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn a toată Țara Românească, și herțeg al Almașului și al Făgărașului.»
F10 Titlușul din hrisoave p. 232
Ediția din 1847
Acesta este titlusiulŭ Domnilorŭ de atunce începându-se pîn'acumŭ, precumŭ adeveratŭ se vede că este scrisŭ la tóte chrisóvele țereĭ.
Română de azi
Acesta este titlușul domnilor, începându-se de atunci până acum, precum adevărat se vede că este scris la toate hrisoavele țării.
F11 Pace și 24 de ani de domnie p. 232
Ediția din 1847
Si în acestasĭ chipŭ tocmitu-si-au Radulŭ Vodă țéra cu bună pace, că încă nu era de turcĭ împresurată, si au domnitŭ pînă la mórte, îngropându-lŭ la biserica lui din Argesiŭ. Si au domnitŭ anĭ 24.
Română de azi
Și în același chip și-a tocmit Radu Vodă țara cu bună pace, că încă nu era de turci împresurată, și a domnit până la moarte, îngropându-l la biserica lui din Argeș. Și a domnit ani 24.
F12 Trecerea la alți domni p. 233
Ediția din 1847
De aice se începe povestea altorŭ Domnĭ carii au venitŭ pre urma Negrului Vodă, precumŭ arată mai josŭ.
Română de azi
De aici se începe povestea altor domni care au venit pe urma Negrului Vodă, precum arată mai jos.
Paginile-sursă: Descălecarea
Pribegia: trei valuri peste munți
La trei veacuri după Descălecare, boierii munteni pribegesc în Ardeal în 1629–1632, în 1658–1659 și în 1673–1677. Cronica îi urmărește pas cu pas — locurile, zilele, numele. Derulează: harta zboară din val în val, apoi povestea întreagă mai jos.
Trasee orientative pe relief ETOPO 2022 (NOAA) și râuri Natural Earth, prin Atlasul istoriei României.
1 Valul 1 din 3 · Vulcan–Hațeg 1629–1632 · Leon Tomșa
„…s-au sculat toți și au pribegit în Țara Ungurească, trecând pe plaiul Vulcanului la Hațeg.”
Din fragmentul P1 · Fuga din octombrie 7138
Valul 1 din 3
2 Valul 2 din 3 · Brașov și Moldova 1658–1659 · Mihnea III
„…au scăpat în cetatea Brașovului cu jupânese, cu coconi, cu toți.”
Din fragmentul P4 · Pană Filipescu scapă la Brașov
Valul 2 din 3
3 Valul 3 din 3 · Sibiu și Brașov 1673–1677 · Duca Vodă
„…a trecut la Brașov, unde erau și ceilalți frați ai lui.”
Din fragmentul P6 · Cantacuzinii trec la Brașov
Valul 3 din 3
Valul 1 — Vulcan–Hațeg 1629–1632
Sub Leon Tomșa, birurile grele sparg județele de peste Olt. La 17 octombrie 7138 (1629), Matei Aga din Brâncoveni împreună cu Aslan Vornicul și alți boieri trec plaiul Vulcanului la Hațeg, unde îi primește Gheorghe Rákóczi, principele Transilvaniei (P1). Leon trimite patru solii să-i cheme înapoi; necrezându-l, pribegii se întorc cu oaste în august 7139 (1631): straja lor îl bate la Ungureni pe Mihul spătarul, dar Leon iese cu toate oștile până la Prisiceni, se trage sub mănăstirea lui Mihai Vodă și acolo, la vii, îi biruiește, iar Matei se închide zece zile la Tismana. Soarta domniei se hotărăște însă la Nicopole: pașa Mehmed Abaza îl îmbracă pe Matei cu caftan, iar la 21 iulie 7140 (1632) Poarta îl mazilește pe Leon, după „doi ani și jumătate fără 8 zile" (P2). Matei intră în scaun la București la 20 septembrie 1632.
De știut. Ediția critică din 1960 scrie „17 octombrie 1630"; socoteala strictă a anului bizantin, început la 1 septembrie, dă octombrie 1629. Diferența nu schimbă șirul faptelor.
Valul 2 — Brașov și Moldova 1658–1659
La 5 ianuarie 7166 (1658), Constantin Șerban află că Poarta l-a mazilit și trece muntele în Ardeal cu toată casa (P3); în locul lui vine Mihnea al III-lea cu 30.000 de turci. La 16 august 7166 (1658), într-o marți dimineața — spune cronica — oamenii lui Mihnea lovesc fără veste casa lui Constantin Cantacuzino Postelnicul și a ginerelui său Pană Filipescu, de pe Prahova: goniți două zile și două nopți prin munți, boierii scapă în cetatea Brașovului, apoi trec cu totul în Moldova, unde li se alătură și Șerban, fugit de la tabăra lui Mihnea de la Sibiu (P4).
De știut. 16 august 1658 cade lunea în calendarul iulian al vremii; manuscrisele șovăie — unul dă ziua de 17, altul omite „marți" — nepotrivire de condei, nu de fond. Un martor din afară al răscoalei lui Mihnea este Evlia Celebi, care povestește toamna lui 1659 în paginile sale de călătorie.
Valul 3 — Sibiu și Brașov 1673–1677
Când vine vestea că Duca Vodă ia domnia, în decembrie 7182 (1673), Băleanul, ginerele său Hrizea și Neagoe Săcuianul fug spre Pitești, apoi trec muntele la Sibiu; Duca intră în scaun la 6 decembrie (P5). Patru ani mai târziu, în „al patrulea an" al domniei (P7) — anul campaniei Cehrinului, 1677 — prigoana lovește casa Cantacuzinilor: Iordache și cumnatul său Barbu Fărcășanu trec la Brașov, Matei Aga trece pe Teleajen în Țara Ungurească, iar Mihai Spătarul scapă și el la Brașov, „unde erau și ceilalți frați ai lui" (P6).
De știut. Un manuscris scrie aici „Țara Ungurească" în loc de Sibiu — altă vorbă, aceeași fugă. Casele de la Mărgineni și Drăgănești, unde îi prinde noaptea cea lungă pe Cantacuzini, se văd și azi între conace, iar curtea lui Pană Filipescu de la Filipeștii de Târg e din 1650, cu opt ani înainte să fugă.
P1 Fuga din octombrie 7138 IV, p. 311
Ediția din 1847
Ear' cându au fostu la Octomvrie 17, an. 7138, vezîndu acei boiari că nu mai potu birui, se sculară toți de pribegiră în țéra Unguréscă, trecând pre plaiulu Vulcanului la Hațagu; însă boiarii anume: Matei Aga din Brâncovéni, si Aslanu Vorniculu, si Gorganu Spătariulu, si Barbulu Paharniculu Brădesculu, si Michaiu Spătariulu, si Dumitru Slugiariulu si Filisianulu, si Mitrea Vistiariulu, si alți mulți boiari, si toți locuiră la un locu, avându mare cinste si socotință dela Racoți Georgie Craiulu, si dela Grofulu, si dela Zolomi David, si dela toți némisii.
Română de azi
Iar când a fost la octombrie 17, anul 7138, văzând acei boieri că nu mai pot birui, s-au sculat toți și au pribegit în Țara Ungurească, trecând pe plaiul Vulcanului la Hațeg; iar boierii anume: Matei Aga din Brâncoveni, și Aslan Vornicul, și Gorgan Spătarul, și Barbu Paharnicul Brădescu, și Mihai Spătarul, și Dumitru Slugiarul și Filisianul, și Mitrea Vistierul, și alți mulți boieri, și toți au locuit la un loc, având mare cinste și socotință de la Gheorghe Rákóczi, craiul, și de la groful, și de la Zolomi David, și de la toți nemeșii.
P2 Mazilirea lui Leon IV, p. 314
Ediția din 1847
Ear' cându au fostu la Julie 21, an. 7140, venit'au dela pórtă, de au luat domnia lui Leon Vodă, si în dată au purcesu de s'au dusu la Țarigradu. Si au domnit (Leon Vodă) ani doi si jumetate fără 8 zile.
Română de azi
Iar când a fost la iulie 21, anul 7140, au venit de la Poartă de au luat domnia lui Leon Vodă, și îndată au purces de s-au dus la Țarigrad. Și au domnit (Leon Vodă) doi ani și jumătate fără 8 zile.
P3 Constantin Șerban trece în Ardeal IV, p. 345
Ediția din 1847
Cându au fostu Genarie 5, an. 7166, trimis'au împeratulu Sultanŭ Mechmet si Vezirazemulŭ Kiupriuliulu Mechmet pasia de au mazilitu pre Costandinŭ Vodă, si au trimisŭ pre altŭ Domnŭ ce-i zicea Michnea, încă cu osti Turcesci, cu 30000; ear' Costandinŭ Vodă déca prinse de veste au trecutŭ muntele la Ardealŭ, cu tótă casa lui întrégă, si cu toți boiarii țerei. Si au domnitŭ Costandinŭ Vodă 4 ani fără 3 luni, an. 7166.
Română de azi
Când a fost ianuarie 5, anul 7166, au trimis împăratul, sultanul Mehmed, și marele vizir, Köprülü Mehmed pașa, de l-au mazilit pe Constantin Vodă, și au trimis alt domn căruia îi zicea Mihnea, încă și cu oști turcești, cu 30.000; iar Constantin Vodă, de cum a prins de veste, a trecut muntele în Ardeal, cu toată casa lui întreagă și cu toți boierii țării. Și a domnit Constantin Vodă 4 ani fără 3 luni, anul 7166.
P4 Pană Filipescu scapă la Brașov IV, pp. 349–350
Ediția din 1847
Atuncé pre acea vréme, era si Costandinŭ Cantacuzino Postelniculŭ cu tótă casa lui si cu ginere-seŭ Pană Filipesculŭ bivŭ vel-Spătariŭ, ear' cu casa lui la satele lorŭ dela munte, prè apa Praovei, den porunca Michnii lăsați cu voia lui, si cu carte iscălită cu mâna lui, ca să siéză acolo să se odihnéscă cu bună pace, nebântuiți de nimine, numai au pohtitŭ pre 2 coconi ai lui Costandinŭ Postelnicu, anume, Drăghiciŭ Logofetulŭ si Serbanŭ Postelniculŭ ca să se afle lângă dînsulŭ cu slusbă dréptă, precumu s'au si aflatŭ. [...] lovitu-i-au fără véste, Marți diminéța, Avgustŭ 16, an. 7166. Gonitu-i-au pre toți munții Praovei, dóue zile si dóue nopți, pînă le-au deschisŭ Dumnezeu calea, si au scăpatŭ în cetatea Brasiovului cu jupânése, cu coconi, cu toți, si nici pre unulŭ n'au prinsŭ. Văzîndŭ acesti boiari atâta nebunie a Michnii Vodă pornită asupra lorŭ, socotiră că nu vorŭ puté trăi în zilele lui, ci au trecutŭ în țéra Moldovei cu totulu, si au datŭ véste si fiiu-seŭ lui Serbanŭ, de au fugitŭ dela Michnea, cândŭ era tabăra la Sibiiŭ, si s'au curtenitŭ la Ghica Vodă.
Română de azi
Atunci, pe acea vreme, era și Constantin Cantacuzino Postelnicul cu toată casa lui și cu ginerele său Pană Filipescu, fost mare spătar, iar cu casa lui la satele lor de la munte, pe apa Prahovei, din porunca lui Mihnea lăsați cu voia lui și cu carte iscălită cu mâna lui, ca să șadă acolo să se odihnească cu bună pace, nebântuiți de nimeni; numai a pohtit pe 2 feciori ai lui Constantin Postelnicul, anume Drăghici Logofătul și Șerban Postelnicul, ca să se afle lângă dânsul cu slujbă dreaptă, precum s-au și aflat. [...] I-au lovit fără veste, marți dimineața, august 16, anul 7166. I-au gonit prin toți munții Prahovei, două zile și două nopți, până le-a deschis Dumnezeu calea, și au scăpat în cetatea Brașovului cu jupânese, cu coconi, cu toți, și nici pe unul nu l-au prins. Văzând acești boieri atâta nebunie a lui Mihnea Vodă pornită asupra lor, au socotit că nu vor putea trăi în zilele lui, ci au trecut în Moldova cu totul, și au dat de veste și fiului său lui Șerban, de a fugit de la Mihnea, când era tabăra la Sibiu, și s-au curtenit la Ghica Vodă.
P5 Băleanu trece la Sibiu V, p. 13
Ediția din 1847
Ear' Băleanulŭ si cu ginere-seŭ Chrizea, si cu Negoe Vorniculŭ Săcuianulŭ, si cu Radulŭ Banulŭ Năsturelŭ, si cu Staico Paharniculŭ Bucsanulŭ numai de câtŭ prinseră pre Costandinŭ Slugiarulŭ si-lŭ puseră în butuci [...], ear' apoi simțindŭ că adeveratŭ vine Duca Vodă Domnŭ, ei începură a fugi în susŭ, cătră Pitesti, luândŭ cu dînsii si pre Costandinŭ Slugiarulŭ, ducându-lŭ pînă la monăstirea din Argesiu, ear' Băleanulŭ si cu ginere-seŭ si cu Negoe Vorniculŭ aŭ trecutŭ muntele la Sibiiŭ; ear' Radulŭ Năsturelŭ si cu Staico aŭ fugitŭ la munte. Decĭ sosindŭ si Duca Vodă la scaunŭ în zioa de svântulŭ Nicolae, Dechemvrie 6, an. 7182, [...]
Română de azi
Iar Băleanul și cu ginerele său Hrizea, și cu Neagoe Vornicul Săcuianul, și cu Radu Banul Năsturel, și cu Staico Paharnicul Bucșanul numaidecât l-au prins pe Constantin Slugiarul și l-au pus în butuci [...], iar apoi simțind că adevărat vine Duca Vodă domn, ei au început a fugi în sus, către Pitești, luând cu dânșii și pe Constantin Slugiarul, ducându-l până la mănăstirea din Argeș, iar Băleanul și cu ginerele său și cu Neagoe Vornicul au trecut muntele la Sibiu; iar Radu Năsturel și cu Staico au fugit la munte. Deci sosind și Duca Vodă la scaun în ziua de Sfântul Nicolae, decembrie 6, anul 7182, [...]
P6 Cantacuzinii trec la Brașov V, pp. 15–16
Ediția din 1847
ear' frate-seŭ Jordache cu cumnatu-său Barbulŭ Fărcășianulŭ Vistiariulŭ scăpară den ochii lorŭ, si trecură la Brasiovŭ. [...] Atuncé si Mateiŭ Aga [...] si îndată se învârteji si trecù pre Teléjină în țéra Unguréscă. [...] Ear' Michaiŭ Spătariulŭ scăpândŭ trecut-aŭ la Brasiovŭ, unde era și ceilalți frațĭ aĭ luĭ.
Română de azi
iar fratele său Iordache cu cumnatul său Barbu Fărcășanu Vistierul au scăpat din ochii lor și au trecut la Brașov. [...] Atunci și Matei Aga [...] și îndată s-a învârtejit și a trecut pe Teleajen în Țara Ungurească. [...] Iar Mihai Spătarul, scăpând, a trecut la Brașov, unde erau și ceilalți frați ai lui.
P7 Al patrulea an: Cehrinul V, p. 17
Ediția din 1847
Ear' după aceea, cându fu alu patrulea anu din domnia Ducăi Vodă, sculatu-s-au Mechmet pașia Veziriulŭ cu tótă puterea împerătéscă de s'aŭ dusŭ la țéra Căzăcéscă, la o cetate ce se chiamă Cechrinŭ, aprópe de apa Niprului, [...]
Română de azi
Iar după aceea, când fu al patrulea an din domnia Ducăi Vodă, s-a sculat Mehmed pașa Vizirul cu toată puterea împărătească de s-au dus la Țara Căzăcească, la o cetate ce se cheamă Cehrin, aproape de apa Niprului, [...]
Paginile-sursă: valul 1
Paginile-sursă: valul 2
Paginile-sursă: valul 3
Temeiuri
De unde vine textul de mai sus și ce spun izvoarele de azi despre lumea lui.
Ce ediție citim
Textul urmează ediția princeps a cronicii, tipărită de Nicolae Bălcescu în Magazinu istoricu pentru Dacia, tomul IV, București, 1847, paginile 231–233, după un manuscris din vremea lui Ștefan Cantacuzino. Tipăritura din 1847 se află în domeniul public, iar transcrierea păstrează ortografia ei de tranziție, cu formele notate întocmai.
Redacția lui Bălcescu diferă pe alocuri de ediția critică din 1960: în prima apare formularea „s-au coprins de români”, acolo unde ediția critică are „izvodindu-se”, iar titlușul domnului este redat în română, în locul versiunii slavone din ediția critică. Diferențele provin din manuscrisele diferite folosite pentru cele două ediții.
Ce ediție citim la Pribegia
Episoadele vin din aceeași ediție Bălcescu: tomul IV (pp. 311–316, 345–351) și tomul V (pp. 8–18), după manuscrisul din vremea lui Ștefan Cantacuzino, azi la Cluj, fond Blaj nr. 112. Ediția critică din 1960 urmează alt manuscris de bază: acolo ginerele lui Băleanu trece „în Țara Ungurească", nu „la Sibiu", iar Grigorie al II-lea domnește „un an și opt luni", nu „un an și jumătate, luni două" ca în 1847. Anii cronicii sunt bizantini, cu începutul la 1 septembrie; socotelile creștine de pe pagină urmează această regulă.
Hărțile desenează trasee orientative, nu drumuri măsurate: punctele sunt localități de azi, iar liniile unesc locurile numite de cronică pe formele de relief. Hotarele de azi lipsesc cu rost: harta arată pământul, nu stăpânirea.
Ce spun izvoarele de azi
Slăbirea Hoardei de Aur după moartea hanului Öz Beg, în 1341, și înaintarea Ungariei și a Poloniei spre stepă în anii 1340 alcătuiesc cadrul istoric documentat al întemeierii Moldovei, de la Dragoș la Bogdan. Pentru Țara Românească, lucrurile stau altfel: în 1330, când Carol Robert pornește împotriva lui Basarab, Hoarda se află încă la apogeu, iar neatârnarea se câștigă față de Ungaria, la Posada, nu față de tătari.
Regii Ungariei au folosit într-adevăr formațiuni de graniță dincolo de munți. Moldova lui Dragoș apare în documente ca o provincie de graniță, organizată ca feud militar regal pentru apărarea trecătorilor Carpaților Orientali. La sud de Carpați, Banatul de Severin era condus de bani numiți de regii Ungariei. Țara Românească își dobândește însă independența față de coroana ungară prin victoria de la Posada, din 1330.
Întrebări
Șase răspunsuri scurte, toate luate din pagina de mai sus.
De ce anul 1290 nu e fapt stabilit?
Pentru că ține de tradiția cronicii: așa povestește Letopisețul Cantacuzinesc, iar istoricii de azi nu-l socotesc fapt stabilit.
Ce ediție citește pagina?
Ediția princeps a cronicii, tipărită de Nicolae Bălcescu în Magazinu istoricu pentru Dacia, tomul IV, București, 1847, după un manuscris din vremea lui Ștefan Cantacuzino.
Ce este Pribegia?
Trei valuri de fugă ale boierilor munteni peste munți, în Ardeal: în 1629–1632, în 1658–1659 și în 1673–1677, povestite tot de cronică.
Unde se află manuscrisul?
La Cluj, în fondul Blaj, nr. 112: manuscrisul după care s-a tipărit ediția din 1847.
Cât a domnit Radu Negru, după cronică?
24 de ani. Cronica spune că l-au îngropat în biserica lui de la Argeș.
Ce sunt anii 7138 sau 7166?
Ani bizantini, numărați de la Adam, cu începutul la 1 septembrie: octombrie 7138 înseamnă octombrie 1629, iar august 7166 înseamnă august 1658.