01O imagine de dinainte
Ce arată vederea de la c.1700?
O panoramă nu este un recensământ al străzilor
Un perete lung de plăci pictate arată Lisabona de la distanță. Nu documentează fiecare stradă în ajunul cutremurului. V10 V11
Panorama cunoscută drept Grande Panorama de Lisboa este datată în jurul anului 1700. Muzeul atribuie lucrarea, cu rezerve, lui Gabriel del Barco. Fotografia de aici a fost făcută mult mai târziu: sunt două date și două istorii distincte. V10 V11
O vedere largă ajută la imaginarea orașului, dar nu localizează fiecare clădire și nu poate arăta ce urma să se întâmple în 1755. V10
021 noiembrie 1755
Cum s-au succedat loviturile?
Cutremur, tsunami, apoi incendii
În dimineața Zilei Tuturor Sfinților, orașul a fost lovit de cutremur; apoi au urmat tsunamiul și incendiile. Ordinea este mai sigură decât un minut universal pentru val sau o durată unică a focului. V03 V01
O gravură realizată de Jacques Philippe Le Bas în 1757 arată ruinele bisericii São Nicolau. Este imaginea unui loc și a unui anume moment de după dezastru, nu o hartă a pagubelor din tot orașul. V03 V12
În modelul numeric al studiului din 2019, tsunamiul ajunge în aria delimitată a centrului după aproximativ 60 de minute. Acesta este rezultatul acelui model pentru acea arie, nu un timp universal pentru Lisabona. V01
03Două teritorii studiate
Ce înseamnă „pagube inegale”?
Aceeași catastrofă, tipare locale diferite
Nu există aici o hartă completă a ruinelor. Două cercetări documentează experiențe diferite în arii delimitate, cu metode și întrebări diferite. V01 V02
În zona centrală cercetată în 2019, autorii concluzionează că seismul nu a avariat semnificativ majoritatea ariei lor; focul a provocat cele mai multe pagube materiale, iar modelul tsunamiului arată efecte în sectoare centrale și vestice. Concluzia privește teritoriul studiat, nu fiecare cartier din Lisabona. V01
Studiul din 2022 urmărește Santo Estêvão, o parte din Alfama. Documentele, cercetarea de teren și modelarea arată efecte locale importante. Scăderea numărului de gospodării ori de locuitori descrie schimbarea populației; nu este un procent al clădirilor distruse. V02
04De la propuneri la reguli
Cum s-a proiectat noua Baixă?
Reconstrucția a fost un proces, nu o singură planșă
Manuel da Maia a organizat dezbaterea reconstrucției, în care au fost prezentate mai multe propuneri. Legea din mai 1758 și documentul separat din iunie sunt repere distincte. V03 V05 V06
Planșa Commons de mai jos este datată de pagina fișierului în 1756 și numește Eugénio dos Santos și Carlos Mardel. O cercetare a cartografiei avertizează că datele și legătura unor planșe înrudite cu planul final nu sunt pe deplin stabilite. Imaginea este un reper al propunerilor, nu dovada planului final aprobat. V05 V13
Arhiva Universității din Coimbra înregistrează separat legea regală din 12 mai 1758 privind reconstruirea și un document de aliniere din 12 iunie. Carvalho e Melo, ministru în timpul crizei și cunoscut mai târziu ca marchizul de Pombal, a avut un rol politic major; aici nu îi atribuim replici neverificate. V03 V06 V18 V19
Modelul arată o gaiola: o structură de lemn legată de zidărie, concepută să îmbunătățească răspunsul seismic. Este un model explicativ, nu o secțiune măsurată a unui zid și nicio promisiune de protecție absolută. V09 V16
05Două urme în orașul de azi
Ce vedem în Lisabona de azi?
Baixa s-a adaptat; ruinele de la Carmo au devenit un memorial
Grila regulată și fațadele tipizate sunt încă vizibile în Baixa, dar orașul s-a schimbat în timp. La Carmo, cerul de deasupra navei ține de o decizie memorială ulterioară. V07 V08
Cercetarea despre forma urbană descrie o ordine persistentă, nu un cartier înghețat în 1758. Planul a fost interpretat, completat și adaptat; fotografia de mai jos surprinde o stradă în 2017. V07 V14
La Carmo, reconstruirea a început în 1756 și a fost oprită în 1834. Decizia de la mijlocul secolului al XIX-lea de a lăsa nava deschisă spre cer a transformat clădirea într-un memorial; muzeul arheologic a fost fondat în 1864. V08 V15
