Vara lui 1917 · Mărăști – Mărășești – Oituz
„Pe aici nu se trece”: Mărășești, 1917
Mărăști, Mărășești, Oituz: vara în care armata reclădită a României a oprit ofensiva lui Mackensen. Fără minuni: cu tranșee, cu tabele de tragere și cu aliați ruși care au rămas în linie.
Trei bătălii pe o singură hartă
Trage cursorul de la 24 iulie la 4 septembrie 1917. Sectoarele se aprind în zilele în care sursele le dau în luptă, iar bornele spun ce s-a întâmplat. Zilele fără bornă n-au evenimente verificate la nivel de zi: nu le-am inventat.
·
„Pe aici nu se trece!”
- 24.07.1917 Ofensiva de la Mărăști
Armata 2 a lui Averescu, cu trupe ruse, atacă la Mărăști ca să încercuiască Armata 9 germană. Sursele engleze datează deschiderea la 22 iulie. - 01.08.1917 Mărăști: victorie, apoi pauză
Ofensiva își atinge ținta și se oprește la 1 august. Operațiunea paralelă de la Nămoloasa e abandonată: rușii nu mai pot fi socotiți parteneri siguri. - 06.08.1917 Mackensen lovește la Mărășești
Feldmareșalul german atacă pe aliniamentul Muncelu–Mărășești, cu ținta Adjud. Grigorescu dă ordinul verii: „Pe aici nu se trece!” (varianta: „Nici pe aici nu se trece!”). - 08.08.1917 Se deschide Oituzul
Cam 200 de tunuri, dintre care 30 de piese grele, bat Corpul IV român. Două bătălii ard acum în paralel: Mărășești și Oituz. - 22.08.1917 Oituz: linia ține
După 15 zile, a treia bătălie de la Oituz se încheie cu victorie defensivă românească. Joncțiunea de la Adjud nu se face. - 03.09.1917 Mackensen oprește atacul
După 29 de zile, ofensiva germană e oprită oficial; trupele pleacă spre Frontul Italian. Frontul din Moldova se stabilizează până la sfârșitul războiului. - 04.09.1917 Cade Ecaterina Teodoroiu
La Dealul Secului, vest de Fitionești, sublocotenentul din Regimentul 43/59, moare în fruntea plutonului: 22 august stil vechi, 4 septembrie stil nou.
Fără JavaScript, bornele verii apar mai jos, toate șapte, în ordine.
Trei bătălii, o singură vară
Între 24 iulie și 4 septembrie 1917, pe un front de câteva zeci de kilometri din Vrancea și Bacău, armata română trece de la ofensivă la apărare și înapoi la contraatac, și rămâne în picioare.
Harta de mai jos e o schemă asumată: trei sectoare, râul Siret, zilele una după alta. Ordinul lui Grigorescu ține totul laolaltă.
Capitolul I
Mărăști
24 iulie – 1 august 1917
Armata 2 română + trupe ruse, în ofensivă
- Capitolul
- 24 iulie – 1 august
- Durata
- 9 zile
- Comandant
- general Averescu
- Rezultat
- victorie româno-rusă
La 24 iulie stil nou, Armata 2 a generalului Alexandru Averescu, umăr la umăr cu trupe ruse, trece la atac la Mărăști, cu scopul de a încercui și distruge Armata 9 germană. E prima ofensivă românească după iarna refacerii, iar omul care o conduce e subordonatul ierarhic al șefului Marelui Cartier General, Constantin Prezan.
Până la 1 august, ofensiva își atinge ținta tactică și se oprește: victoria de la Mărăști rămâne singura ofensivă a verii, fiindcă operațiunea paralelă de la Nămoloasa e abandonată între timp. Armata rusă, zguduită de revoluție, nu mai poate fi socotită un partener sigur.
Mărăștiul le dă românilor altceva decât kilometri: dovada că armata reclădită în iarna 1916–1917, cu Misiunea franceză a generalului Berthelot, poate bate Puterile Centrale. Peste câteva zile, aceeași armată va avea de dovedit că știe și să reziste.
Eu am contrasemnat decretul pentru înaintarea dumneavoastră la gradul de general…
Constantin Prezan către Alexandru Averescu, șeful Marelui Cartier General către comandantul Armatei 2 (Wikipedia RO).
Între timp: cu câteva zile înainte se stinsese ofensiva Kerenski (1–19 iulie), ultima ofensivă rusă a războiului, iar prăbușirea ei îngropa și planul de la Nămoloasa.
Capitolul II
Mărășești
6 august – 3 septembrie 1917
Armata 1 română + trupe ruse, în apărare
- Capitolul
- 6 august – 3 septembrie
- Durata
- 29 de zile
- Pierderi românești
- 27.410
- Pierderi inamice
- 60.000–65.000
La 6 august, feldmareșalul Mackensen lovește la Mărășești cu gândul de a sparge frontul, de a urca pe valea Siretului spre Adjud și de a face joncțiunea cu Armata 1 austro-ungară venită dinspre Oituz. În cale îi stă Armata 1 română a generalului Eremia Grigorescu, alături de trupe ruse.
Urmează 29 de zile de atacuri și contraatacuri între Siret și Putna, pe aliniamentul Muncelu–Mărășești. Românii pierd 27.410 de oameni: 5.125 de morți, 9.818 de dispăruți, 12.467 de răniți, iar rușii, din aceleași tabele, 25.650. Inamicul lasă pe câmp între 60.000 și 65.000 de oameni.
La 3 septembrie, Mackensen oprește atacul ca să mute trupe pe Frontul Italian. Ofensiva eșuase, iar frontul din zonă se stabilizează până la sfârșitul războiului. Cea mai mare bătălie de pe frontul românesc se sfârșea fără minuni: cu tranșee, cu artilerie și cu divizii ruse care rămăseseră în linie.
Mărășeștii au fost mormântul iluziilor germane.
Ordinul de zi al generalului Grigorescu, citat în surse secundare (Boghean, CCD Bacău).
Între timp: în Flandra, aliații încleștaseră a treia bătălie de la Ypres, Passchendaele (iulie–noiembrie 1917): vara lui 1917 sângera pe toate fronturile.
Capitolul III
Oituz
8–22 august 1917
apărarea văilor spre Trotuș și Adjud
- Capitolul
- 8–22 august
- Durata
- 15 zile
- Deschiderea
- cam 200 de tunuri
- Rezultat
- victorie defensivă
În dimineața de 8 august, cam 200 de guri de foc, dintre care 30 de piese grele, se descarcă asupra Corpului IV român de pe valea Oituzului. Planul Puterilor Centrale e limpede: valea Trotușului spre Onești, apoi spre Adjud, unde trupele de Oituz trebuie să dea mâna cu cele de la Mărășești.
Timp de 15 zile, românii sprijiniți de trupe ruse țin văile Slănicului, Oituzului și Cașinului. Inamicul înaintează pe alocuri câțiva kilometri, dar joncțiunea nu se face niciodată: succesul strategic rămâne de partea apărării.
La 22 august, a treia bătălie de la Oituz se încheie cu o victorie defensivă românească. Grupul Gerok, aceeași unitate bătută la Mărăști, și Corpul 8 austro-ungar rămân blocați în munți, iar cleștele gîndit la Adjud nu se mai închide.
Pătrunderea în valea Trotușului spre Onești și apoi spre Adjud, pentru joncțiunea cu armatele de la Mărășești.
Scopul strategic al Puterilor Centrale la Oituz, după Wikipedia RO.
Între timp: la câteva zeci de kilometri spre sud-est, cazanul Mărășeștilor decidea aceeași joncțiune: cele două bătălii se suprapun zi cu zi între 8 și 22 august.
Capitolul IV
Ecaterina
22 august (stil vechi) – 4 septembrie (stil nou) 1917
Dealul Secului, vest de Fitionești
- Capitolul
- 22 august / 4 septembrie
- Unitatea
- Regimentul 43/59, Compania 7
- Misiunea
- joncțiunea companiilor 5–6
- Ora atacului
- în jur de 21:15
La 20 august stil vechi, Regimentul 43/59 Infanterie urcă spre Dealul Secului, la vest de Fitionești, ca să schimbe Regimentul 35 în linia întâi. Marșul se face pe ploaie torențială, iar sublocotenentul Teodoroiu își cară singură arma, ranița, cartușiera cu 160 de cartușe și cinci grenade.
Două zile stă Compania 7 în rezervă. La 22 august, plutonul ei primește misiunea de a ține joncțiunea dintre companiile 5 și 6. În jur de 21:15 începe pregătirea de artilerie germană; atacul e respins, românii trec la contraatac, iar plutonul, înaintând mai repede decât compania vecină, rămâne cu flancul stâng descoperit, exact unde inamicul își concentrează focul.
Ecaterina Teodoroiu cade secerată de mitralieră în timp ce își îmbărbătează ostașii. Data morții e 22 august stil vechi, adică 4 septembrie stil nou, la o zi după sfârșitul oficial al bătăliei de la Mărășești, în ultimele ei lupte. E îngropată la «Poienele», lângă căpitanul Dumitru Morojan, căzut cu o zi înainte; osemintele ajung la Târgu Jiu în iunie 1921.
Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!
Cuvinte atribuite Ecaterinei Teodoroiu în clipa morții, «intrate în memoria colectivă» (Wikipedia RO).
Între timp: cu o zi înainte, Mackensen oprise atacul de la Mărășești ca să mute trupe pe Frontul Italian, iar frontul din Moldova se stabilizase.
Ține linia
Ești la Marele Cartier General, în dimineața de 6 august 1917. Ai 9 batalioane de rezervă și trei sectoare de acoperit. Mackensen va lovi unde îl doare pe el, nu unde te doare pe tine. Scenariu ilustrativ, nu simulare: ponderile sunt cele istorice, rotunjite pentru joc.
Împarte cele 9 batalioane, apoi sună atacul.
Răspunsul istoric
Mărășești 5, Oituz 3, Mărăști (liniștit) 1: În 1917, lovitura principală a venit la Mărășești, cea secundară la Oituz, iar sectorul Mărăști a rămas liniștit după 1 august. Cine a îngroșat Mărășeștii și a acoperit Oituzul a gândit ca Marele Cartier General.
Cum a fost în 1917
În 1917, lovitura principală a venit la Mărășești, cea secundară la Oituz, iar sectorul Mărăști a rămas liniștit după 1 august. Cine a îngroșat Mărășeștii și a acoperit Oituzul a gândit ca Marele Cartier General.
Vara în cifre
Toate cifrele de mai jos vin din sursele citate și sunt re-verificate automat la fiecare construire a paginii.
- 29
- de zile de bătălie, de la 6 august la 3 septembrie
- 27.410
- de pierderi românești la Mărășești: 5.125 de morți, 9.818 de dispăruți, 12.467 de răniți
- 25.650
- de pierderi rusești în aceleași tabele: 7.083 de morți, 8.167 de dispăruți, 10.400 de răniți
- 53.060
- de pierderi aliate adunate, români și ruși laolaltă
- 60.000
- de oameni pierduți de inamic, cel puțin: tabelele dau între 60.000 și 65.000
- 5.073
- de ostași și ofițeri odihnesc în Mausoleul de la Mărășești
- 1.938
- anul dezvelirii Mausoleului, la 18 septembrie, de către Carol II
- 200
- de kilometri pătrați câștig net al campaniei din 1917
Patru vorbe de verificat
„Minunea de la Mărășești”
N-a fost nici o minune. A fost o armată reclădită într-o iarnă întreagă cu Misiunea Berthelot, tranșee săpate din timp, artilerie care știa tabelele de tragere, plus divizii ruse care au rămas în linie. Dovada cea mai simplă stă în tabele: 25.650 de pierderi rusești lângă cele 27.410 românești. Morții nu fac minuni; țin poziții.
„Rușii au fugit cu toții”
Unii au fugit, e drept: Mackensen însuși a exploatat prăbușirea unor unități ruse. Dar Armata 4 rusă a luptat sub comanda lui Grigorescu, iar la 29 august divizii române (9, 13) și rusă (15) intrau împreună în luptă la Muncelu. «Toți» e nedrept cu 7.083 de morți ruși.
„Ordinul sună exact așa”
Sensul e nedisputat, forma variază: sursele engleze dau «Pe aici nu se trece!», presa istorică românească dă «Nici pe aici nu se trece!». Grigorescu însuși e citat cu remarca firească, rostită, nu cu un text tipărit. Am păstrat forma scurtă în titlu și ambele forme aici.
„Ultimele ei cuvinte”
«Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!», cum au intrat în memoria colectivă cuvintele Ecaterinei Teodoroiu. Sursele le dau drept atribuite, nu drept stenogramă. Ce e documentat dincolo de orice dubiu: mitraliera, plutonul din fruntea căruia cădea, groapa de la «Poienele» și căpitanul Morojan de alături.
Surse și metodă
Toate datele sunt stil nou; la prima menționare apare și perechea stil vechi, fiindcă România era pe stil vechi în 1917. Detaliile calendarului aparțin paginii-soră despre calendarul din 1919.
Sfârșitul bătăliei de la Mărășești variază între surse: faza principală se încheie la 19 august, iar Mackensen oprește oficial atacul la 3 septembrie. Pagina folosește 6 august – 3 septembrie (29 de zile), cu ambele repere în hartă.
Cifrele de pierderi vin din tabelele citate de articolul englez al bătăliei; adunările sunt verificate automat la fiecare construire a paginii.
Citatele scurte sunt fragmente citate în surse publice, cu atribuire; ce e atribuit (ultimele cuvinte, forma exactă a ordinului) e marcat ca atare, nu prezentat drept stenogramă.
Mărăști
Mărășești
- Mărășești 6 august – 3 septembrie 1917; români 27.410 (5.125 de morți, 9.818 de dispăruți, 12.467 de răniți), ruși 25.650, total aliat 53.060, inamic 60.000–65.000; Mackensen oprește atacul la 3 septembrie pentru Frontul Italian
- 29 de zile (24 iulie/6 august – 21 august/3 septembrie); «Verdunul românesc»; la 16/29 august diviziile 9, 13 române și 15 rusă intră la Muncelu
- Deviza «Pe aici nu se trece» / remarca firească a lui Grigorescu; varianta «Nici pe aici nu se trece!»; Grigorescu la comanda Armatei 1 române și Armatei 4 ruse
- «Mărășeștii au fost mormântul iluziilor germane» (ordin de zi, citat în secundare)
Oituz
- Oituz 8–22 august 1917; victorie defensivă românească
- Oituz 26 iulie/8 august – 9/22 august; văile Slănicului, Oituzului, Cașinului; ținta Adjud; Grupul Gerok și Corpul 8
- Deschiderea cu circa 200 de tunuri (30 de piese grele) asupra Corpului IV; campania 22 iulie – 3 septembrie; câștig net de circa 200 km²
Jocul «Ține linia»
Imaginile
- Alexandru Averescu, fotografie de epocă (domeniu public). · Wikimedia Commons
- Valea Cașinului, 1917, autor necunoscut (domeniu public). · Wikimedia Commons
- Serviciul fotografic al armatei române, 1917 (CC BY-SA 4.0, via Médiathèque de l'architecture et du patrimoine). · Wikimedia Commons
- Eremia Grigorescu, c.1917 (domeniu public). · Wikimedia Commons
- Mausoleul de la Mărășești, foto Alexnica (CC BY-SA 3.0 ro). · Wikimedia Commons
- Ecaterina Teodoroiu, autor necunoscut (domeniu public). · Wikimedia Commons
