mariuscomper.uk

8.374 de negative · 761 de localități · 1910–1999

Masa luminoasă: satele României în negativele etnografilor

Negative pe sticlă și pe film din arhivele a trei muzee, așezate pe o masă luminoasă. Alege un sat pe hartă sau un an pe riglă; ține lupa deasupra unei plăci și vei vedea pozitivul.

761 de localități: fiecare gaură lasă să treacă lumina unei localități cu plăci.

 

Plăcile sunt negative: lupa arată fotografia.

Se aprinde masa…

Gaura de pe hartă: o localitate cu plăci (mai mare = mai multe).Rigla: câte plăci are fiecare an. 5.664 de plăci fără an stau doar în satele lor.Plăcile apar ca negative; lupa arată pozitivul scanat de muzeu.

Ce stă pe masă#

Trei muzee au publicat liber, sub licența CC BY-SA 4.0, fișele negativelor fotografice din arhivele lor: Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București și Muzeul Maramureșului din Sighetu Marmației. Sunt 21.708 fișe de negative, pe sticlă și pe film. Pe masă stau cele 8.374 pe care fișa le leagă de o anumită localitate: 761 de localități, cele mai multe sate, de la Certeze, în Țara Oașului, până la Dioști, în Dolj.

Cele mai vechi plăci cu un an anume sunt ale lui Romulus Vuia, întemeietorul muzeului din Cluj: 33 de clișee din anii 1910–1915, din satele Hunedoarei: Țara Hațegului, Ținutul Pădurenilor, Valea Jiului (Tuștea, Clopotiva, Cerbăl, Câmpu lui Neag). În 1926, Denis Galloway a fotografiat Stana, în Valea Călatei: 83 de plăci, cu ulițe înzăpezite, căpițe de fân și fete în port de sărbătoare, cu care se deschide masa. A fotografiat apoi Poienița Voinii și satele din Lunca Cernii. Teodor Onișor a lucrat între 1938 și 1941, de la Zagra, în Bistrița-Năsăud, până la Săcel, în Harghita, și Poiana Sibiului.

Cel mai bogat an de pe riglă e 1963, cu 669 de plăci din Transilvania, Banat, Oltenia și Muntenia; 292 de fișe îl trec ca fotograf pe Szabó Tamás. Muzeul Satului adaugă 277 de plăci din anii interbelici, între ele satul-model Dioști, școala Fundației Regale de la Petriș și echipele de cercetare de la Nereju, și 204 plăci din cercetările de teren din 1980. Muzeul Maramureșului adaugă 191 de fotografii din anii 1970, multe din satele de pe Iza și Mara.

21.708fișe de negative publicate de cele trei muzee
8.374puse pe hartă, într-o localitate anume
761localități
2.710cu un an sau o perioadă pe plic
101005001910: 219101911: 11912: 41913: 121914: 111915: 31916: 11920: 219201921: 131922: 71923: 261925: 141926: 1411927: 761928: 1311929: 401930: 219301931: 241932: 51934: 11935: 11936: 21937: 21938: 1131939: 451940: 1019401941: 181950: 3119501954: 21955: 381956: 121960: 219601962: 11963: 6691964: 4611966: 71967: 331968: 251969: 61970: 1219701971: 291972: 161973: 221974: 161975: 311976: 241977: 71978: 271979: 111980: 22119801981: 31982: 61983: 41984: 21985: 41987: 31989: 61990: 519901991: 41994: 31995: 11997: 11998: 21999: 1

Plăci datate pe an. Roșu: înainte de 1950.

Satele de pe masă#

Toate cele 761 de localități, cu numărul de plăci. Un nume duce la cutia lui, pe masă. Satele cu același nume în același județ au în paranteză comuna.

Cum a ajuns fiecare placă într-un sat#

Fiecare punct de pe hartă e locul pe care îl scrie fișa muzeului, găsit în lista localităților. Multe fișe spun unde a fost făcut clișeul („Clișeul a fost realizat de către Denis Galloway, în 1926, în localitatea Stana, comuna Almașu, județul Sălaj”); acolo, pagina ia acel loc. Altfel ia localitatea scrisă în fișă și o caută după nume, în județul ei, în lista GeoNames. Dacă satul lipsește din listă, dar comuna lui e acolo, placa stă în mijlocul comunei: așa sunt așezate 48 de localități.

13.334 de negative nu sunt pe hartă, iar pagina nu le ghicește locul:

10.262sunt legate de fișă de colecțiile, expozițiile sau curtea unui muzeu (casele strămutate în parcurile etnografice din Cluj-Napoca și București), de un atelier foto sau doar de un oraș; printre ele sunt și câteva scene de oraș cu loc precis. O casă din Leheceni fotografiată în parcul din Cluj nu e pusă la Leheceni.
1.465poartă doar o regiune sau un nume larg: „Maramureș”, „Transilvania”, „Țara Hațegului”.
471sunt din afara României de azi: Germania, Olanda, Ucraina, Bosnia, Grecia.
201au un nume purtat de mai multe sate, fără un județ sau o comună care să le deosebească.
363au un nume pe care pagina nu l-a găsit în lista localităților: scris altfel, un munte, un câmp completat greșit.
572nu au în fișă un loc din care să se poată scoate o localitate.

Ce înseamnă anul de pe plic

Doar 2.710 plăci de pe masă au o dată: 2.455 un an anume și 255 o perioadă. Pe riglă stau numai acestea. Data vine din trei locuri, ținute separat pe plic:

Când fișa dă anul unui obiect, nu al fotografiei (un stâlp de poartă „datând în 1890”, un pieptar „(1896)”, o poartă „lucrată în 1949”), placa rămâne fără an.

Ce vezi în lupă

Muzeele au scanat negativele și le-au publicat întoarse în pozitiv. Masa le arată din nou ca negative, așa cum stă o placă pe o masă luminoasă: cerul închis, cămășile albe negre, vestele negre albe. Lupa arată, mărit, imaginea publicată de muzeu.

962 de plăci, toate datate dinainte de 1950, se deschid în fișiere de până la 1.600 de pixeli; celelalte, la mărimea foii de contact (320 de pixeli). Fișierele originale, la rezoluția muzeului, sunt pe Culturalia, la linkul de pe plic.

Surse și licență#

Fișele: API-ul Europeana, interogat pe 20 noiembrie 2026 pentru cele trei muzee (tip IMAGE), cu metadatele sub licența CC0. Imaginile: Culturalia, platforma Institutului Național al Patrimoniului, sub licența CC BY-SA 4.0; fiecare plic numește muzeul și licența, iar fotograful acolo unde fișa îl dă. Pe această pagină, imaginile sunt micșorate și, pe masă, inversate în negativ.

Localitățile: GeoNames (CC BY 4.0) și limitele unităților administrativ-teritoriale (ANCPI, 2025) pentru conturul hărții și centrul comunelor.

Din aceeași bibliotecă