Anii 1930, maxima arhivei; anii 1940, războiul ei
Prima bară are 17 de căderi consemnate. Arhiva crește de-a lungul secolului și atinge maxima în anii 1930, cu 91 de căderi. Apoi războiul o taie: în anii 1940, 58 de căderi, cu 36 la sută mai puțin decât în decada anterioară. În anii 2000, numerele stau la 59 — aproape de maxima de acum șapte decenii. Bara anilor 2010 nu se poate termina: fișierul istoric se oprește în 2013.
Înălțimea barelor nu vine din fizica cerului. Rata reală de cădere, măsurată de la mijlocul secolului XX cu rețele de camere, rămâne aceeași. Ce crește și scade pe grafic e altceva: rețeaua care vedea și scria. Ziarele care reluau vestea pietrei căzute la trei sate de drum. Universitățile cu catedre de mineralogie. Societățile științifice, cu memorie de corespondență și muzeu pentru piesă. O cădere fără cineva care s-o pună pe hârtie rămâne doar un fulger, pe cerul cuiva.
Density of population is seen clearly to be a reason for the concentration of known meteoritic falls.
Densitatea populației se vedea limpede ca un motiv al concentrării căderilor cunoscute de meteorite.
F. C. Leonard, 1941 — un studiu statistic timpuriu al căderilor meteoritice (1.388 de căderi analizate)
Pe milioane de kilometri pătrați, aceeași distorsiune. Căderile consemnate între 1800 și 2013 sunt de aproape 13 ori mai rare în Sahara decât în Europa — deși cele două benzi au suprafețe de același ordin de mărime.
| Bandă | Suprafața, milioane km² | Căderi consemnate | Pe milion de km² |
|---|---|---|---|
| Sahara | 8,88 | 17 | 1,91 |
| Regiunea Indiei | 6,64 | 137 | 20,62 |
| Europa | 12,71 | 313 | 24,62 |
Suprafețele diferă, dar metrica e deja normalizată: diferența de 13 ori rămâne a ochilor, nu a cerului.
