Ianuarie 1859 · Iași–București

Mica Unire, 1859

La 5 ianuarie 1859, Iașul îl alege domn pe Alexandru Ioan Cuza. La 24 ianuarie, Bucureștiul îl alege pe același om. Textul Convenției de la Paris nu cerea doi oameni deosebiți — aceasta a fost citirea unioniștilor; Poarta și Austria au numit dubla alegere o încălcare a Convenției. Aceasta este povestea celor 19 zile care au unit Moldova cu Țara Românească.

Cum a fost posibilă dubla alegere a lui Cuza în ianuarie 1859?

De Marius Comper · 20 septembrie 2026

Pecetea paginii: 5 și 24 ianuarie 1859

19zile între votul Iașului și votul Bucureștiului

2adunări elective, la Iași și la București

1singur om ales pe amândouă tronurile

3ani de la dubla alegere la statul unitar

Alexandru Ioan Cuza, în uniformă de colonel, în anii Unirii. Fotografie de Carol Popp de Szathmári (1812–1887), înainte de 1873. Prin Wikimedia Commons, domeniul public.

Cronologia: șapte opriri, un singur fir

Trage de glisor sau apasă opririle de la Convenție spre statul unitar. Harta ține pasul cu tine: pecetea roșie arată tronurile ocupate de Cuza.

Alege oprirea

Hartă schematică, fără scară. Pozițiile sunt orientative, granițele aproximative.

Dosarul: trei file

Trei hârtii țin toată povestea: prevederea citită ca portiță, relatarea ulterioară și propunerea din ziua hotărâtoare.

Fila 1 · Convenția

Hârtia citită ca portiță

Două principate sub același nume: Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, sub suzeranitatea Porții.
Fiecare cu domnul lui, ales pe viață de Adunarea electivă, cu guvernul și legile lui.
Două legături comune, amândouă la Focșani: Comisia Centrală și Înalta Curte.
Textul nu cerea doi oameni deosebiți — citirea unioniștilor; Poarta și Austria au numit dubla alegere o încălcare a Convenției.

Temei: Encyclopaedia Britannica, ediția a noua, articolul Roumania (1875–1889), domeniu public; pentru citirea unioniștilor și protestul Porții, fișa didactică de la Calafat.

Fila 2 · Relatare ulterioară

Cum a consemnat-o o enciclopedie din 1911

Pasajul aparține ediției a 11-a a Encyclopaedia Britannica, tipărită în 1911. Textul e în domeniul public; traducerea în română e semnată Marius Comper.

In default of a foreign prince, he was himself elected prince of Moldavia by the assembly at Jassy (17th Jan. 1859), and prince of Walachia by the assembly at Bucharest (5th Feb.). He thus became ruler of the united principalities, with the title Prince Alexander John I.
Encyclopaedia Britannica, 11th edition, 1911 · public domain · via Wikisource

Fila 3 · București

Propunerea lui Boerescu

La 24 ianuarie, în ședința Adunării elective din București, deputatul Vasile Boerescu propune candidatura domnului Moldovei la tronul Țării Românești. Propunerea e primită în unanimitate. Afară, în preajma Adunării, mulțimea adunată așteaptă vestea.

Temei: Analele Universității din Târgu Jiu, fișa didactică de la Calafat și mesajul oficial al Guvernului României de Ziua Unirii.

Ce rămâne

Portița a fost o citire a legii.

Convenția cerea doi domni, dar nu spunea că trebuie să fie doi oameni deosebiți. Alegătorii au ales același nume de două ori; Poarta și Austria au numit asta o încălcare.

19 zile.

Atât despart votul Iașului de votul Bucureștiului. Când Parisul s-a pronunțat în aprilie, dubla alegere era deja fapt împlinit.

Mai întâi omul, apoi statul.

Dubla alegere a dat unirea personală din 1859. Guvernul și parlamentul unic, din ianuarie 1862, au dat statul.

Pe scurt, tot firul

În august 1858, marile puteri hotărăsc la Paris ca Moldova și Țara Românească să rămână țări separate, fiecare cu domnul ales de adunarea ei. La 5 ianuarie 1859, adunarea de la Iași îl alege domn pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, în unanimitate. La 24 ianuarie, adunarea de la București îl alege pe același om, tot în unanimitate. Parisul recunoaște dubla alegere între aprilie și august 1859, firmanul din 22 noiembrie (4 decembrie stil nou) 1861 unește administrația, iar din ianuarie 1862 un singur guvern și un singur parlament cârmuiesc de la București. Datele urmează stilul vechi; în stil nou, alegerile cad la 17 ianuarie și 5 februarie.

Metoda: ce știm și de unde

Datele din pagină urmează stilul vechi, cel folosit de istoriografia română pentru 1859: 5 și 24 ianuarie. În stil nou, acestea sunt 17 ianuarie și 5 februarie 1859.
Ambele alegeri au fost unanime, după relatările vremii și ale istoricilor. Numărul exact al deputaților variază de la o relatare la alta, așa că pagina nu dă niciun număr de voturi.
Firmanul prin care Poarta recunoaște unirea administrativă e datat 22 noiembrie stil vechi (4 decembrie stil nou) 1861: o singură dată în două stiluri, nu un interval. Recunoașterea oficială de la 23 decembrie 1861 e proclamarea formală, un eveniment deosebit.
Traducerile din textele engleze de epocă sunt semnate Marius Comper. Prevederile Convenției sunt rezumate proprii, verificate pe articolul Roumania din ediția a noua a Encyclopaedia Britannica; citirea unioniștilor și protestul Porții sunt documentate pe fișa didactică de la Calafat.

Izvoare

Encyclopaedia Britannica, ediția a noua, articolul Roumania https://en.wikisource.org/wiki/Page:Encyclop%C3%A6dia_Britannica,_Ninth_Edition,_v._21.djvu/33Convenția de la Paris: adunări separate, fiecare principat cu domnul lui, Comisia Centrală la Focșani; votul unanim al ambelor adunări. Text în domeniul public, prin Wikisource. Accesat la 20 septembrie 2026.
Encyclopaedia Britannica, ediția a 11-a (1911), articolul despre Cuza https://en.wikisource.org/wiki/1911_Encyclop%C3%A6dia_Britannica/Cuza,_Alexander_JohnDubla alegere de la Iași și București, titlul de principe al Principatelor Unite luat în 1859, unirea «oprită de congresul de la Paris», recunoașterea și proclamarea formală din 23 decembrie 1861. Text în domeniul public, prin Wikisource. Accesat la 20 septembrie 2026.
Encyclopaedia Britannica, Alexandru Ioan Cuza https://www.britannica.com/biography/Alexandru-Ioan-CuzaUniunea personală din 1859 și proclamarea unității din 1861. Accesat la 20 septembrie 2026.
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român (1997), prin fișa didactică de la Calafat https://scoalapostlicealacalafat.ro/wp-content/uploads/2023/03/24-ianuarie-Unirea-Principatelor-Romane-1.pdfCăimăcămia de trei până la alegerea domnilor; alegerea unanimă de la Iași, 5/17 ianuarie 1859; citirea unioniștilor asupra Convenției și protestul Porții; propunerea lui Boerescu și mulțimea din preajma Adunării; recunoașterea în două trepte, 1/13 aprilie și 25 august/6 septembrie 1859; firmanul din noiembrie–decembrie 1861. Accesat la 20 septembrie 2026.
Analele Universității din Târgu Jiu, 160 de ani de la Unire https://alss.utgjiu.ro/?mdocs-file=3670Ședința secretă și votul unanim de la București, 24 ianuarie 1859; discursul lui Boerescu. Accesat la 20 septembrie 2026.
Guvernul României, mesajul de Ziua Unirii https://gov.ro/en/print?modul=stiri&link=interim-prime-minister-s-message-and-participation-in-the-wreath-laying-ceremony-at-the-monument-of-ruler-prince-alexandru-ioan-cuza-on-the-romanian-principalities-union-dayAlegerea colonelului Cuza ca domn al ambelor principate, 24 ianuarie 1859. Sursă oficială. Accesat la 20 septembrie 2026.
The Catholic Encyclopedia (1913), articolul Roumania https://en.wikisource.org/wiki/Page:Catholic_Encyclopedia,_volume_13.djvu/269Ministerul și adunarea comună din 1861, unirea proclamată în 1862. Text în domeniul public, prin Wikisource. Accesat la 20 septembrie 2026.

Portretul: fotografie de Carol Popp de Szathmári, prin Wikimedia Commons, domeniul public.