Mihai Viteazul și unirea de la 1600: cât a ținut, zi cu zi

1593–1595

Septembrie 1593: un boier muntean de vreo 35 de ani primește de la sultan steagul și sabia domniei. Le-a plătit cu bani împrumutați.

Mihai Pătrașcu urcase prin dregătoriile țării sub ocrotirea unchiului său, Iane, marele ban: bănișor de Mehedinți pe la 1586, mare stolnic din 1589, apoi mare ban. În mai 1593 s-a certat cu domnul, Alexandru cel Rău, și a fugit în Ardeal, apoi la Constantinopol. Acolo l-au sprijinit un protector grec bogat, Andronic Cantacuzino, și ambasadorul Angliei, Edward Barton. Domnia s-a cumpărat, ca de obicei, cu bani: 200.000 de florini după Encyclopaedia Britannica din 1911, 400.000 după Bălcescu, luați cu camătă grea de la creditori turci, greci și evrei.

Datoriile l-au împins spre război. Pe 13 noiembrie 1594, Mihai și-a ucis creditorii, iar turcii din țară, ostași și negustori, au fost măcelăriți la un semnal dat. Apoi a intrat în Liga Sfântă, alianța creștină a papei Clement VIII. Ajutorul a costat scump: la 20 mai 1595, la Alba Iulia, boierii lui au semnat un tratat care punea țara sub suzeranitatea lui Sigismund Báthory, principele Ardealului. Mihai rămânea un fel de locțiitor al acestuia, cu un sfat de 12 boieri pe lângă el.

În august 1595, Sinan-Pașa a trecut Dunărea cu o oaste mult mai mare. Pe 13/23 august, în mlaștinile de la Călugăreni, Mihai l-a învins, dar n-avea oameni să țină câmpul: s-a retras în munți, la Stoienești, iar Sinan a intrat în București și a declarat țara pașalâc, adică provincie turcească. În octombrie a sosit Sigismund cu oastea lui, comandată de Ștefan Bocskai: aproape 40.000 de oameni după istoria Ardealului a Academiei Ungare, cel mult 23.000 după Panaitescu. Împreună cu Mihai au luat înapoi Târgoviștea, pe 18 octombrie, și Giurgiul, pe 30 octombrie, și au alungat garnizoanele turcești din țară.

Războiul a mai ținut câțiva ani. La 9 iunie 1598, Mihai a trecut sub ocrotirea împăratului Rudolf II, care se obliga să plătească 5.000 de mercenari. Apoi, fără bani și fără aliați, a făcut pace cu turcii în 1598, după istoria Ardealului a Academiei Ungare. Pe 26 iunie 1599, domnul și boierii i-au jurat chiar credință noului principe al Ardealului, cardinalul Andrei Báthory, pe care Mihai se pregătea să-l atace.

1599

Octombrie 1599, pasul Buzăului: oastea trece munții fără să tragă un foc, iar secuii, cărora li se promisese eliberarea din iobăgie, i se alătură pe drum. La Șelimbăr, sub Sibiu, îi așteaptă oastea cardinalului.

Ardealul avea un principe nou, cardinalul Andrei Báthory, care negocia în același timp cu împăratul, cu Polonia și cu turcii. Mihai a trecut Carpații pe la pasul Buzăului, repede și fără împotrivire, și i-a câștigat pe secui promițându-le eliberarea din iobăgie. Prin Prejmer, Codlea și Șercaia a coborât spre Sibiu cu peste 20.000 de oameni: munteni, secui, polonezi, cazaci și sârbi.

Pe 18/28 octombrie 1599, la Șelimbăr, a zdrobit oastea cardinalului. Andrei Báthory a fugit spre Polonia, dar secuii l-au prins și l-au ucis pe 3 noiembrie. Capul i-a fost adus lui Mihai, care l-a îngropat cu toată pompa la Alba Iulia.

Pe 1 noiembrie, Mihai intrase deja în Alba Iulia. La sfârșitul lunii, dieta Ardealului i-a jurat credință împăratului Rudolf și lui Mihai, ca guvernator al împăratului. Era prima oară când statul ardelean avea un conducător român, notează istoria Ardealului scrisă la Academia Ungară. Mihai a cerut mai mult: titlul de principe, moștenit de fiul său, și Partiumul, regiunea de la vest, cu cetățile Oradea, Satu Mare și Hust, aflate în mâna oștilor imperiale. Nu le-a primit niciodată.

1600

Mai 1600, valea Trotușului: oastea urcă pe drumuri neumblate și cade asupra Moldovei înainte să ajungă acolo vestea că vine.

În primăvara lui 1600, Mihai a lovit Moldova, spunând că răzbună moartea lui Ștefan Răzvan, fostul domn. Bălcescu scrie, după alți autori, că oastea trecea de 50.000 de oameni și mergea în două coloane, pe Trotuș și pe la Focșani; Panaitescu, după raportul unui comandant polonez, o socotește la 17.000. Pe 1 mai își așezase tabăra la Prejmer, iar la mijlocul lunii a trecut munții pe valea Trotușului. Ieremia Movilă, domnul Moldovei, și Sigismund Báthory erau la o nuntă la Trotuș când au aflat. Au fugit până la Hotin.

Pe drum, 15.000 de moldoveni au trecut de partea lui, „puindu-și cușmele în vârful lăncilor”, scrie Bălcescu. Cetatea Hotinului, unde se închiseseră fugarii, a rezistat: după trei zile de asediu Mihai a renunțat, pentru că n-avea tunuri destul de mari. Restul țării a fost al lui. Pe 1 iunie era la Iași, unde boierii i-au jurat credință.

La 1 iunie 1600, Mihai stăpânea toate cele trei țări. Și-a făcut o pecete nouă, cu stemele lor, și s-a intitulat „domn al Țării Românești, voievod al Ardealului și a toată Țara Moldovei”. A lăsat Moldova în grija lui Marcu, fiul lui Petru Cercel, cu Preda Buzescu alături. Împăratul i-a cerut să cedeze Ardealul. Mihai i-a trimis soli să ceară să i-l lase, pentru că îl dobândise „cu sabia și cu atâta sudoare, osteneli și sânge”. Pe 20 iulie a deschis dieta de la Alba Iulia și a pus-o să-i jure din nou credință.

1600–1601

18 septembrie 1600, Mirăslău: tunurile lui, căzute în mâna dușmanului, trag în propriile rânduri. Mihai trece Mureșul călare, înot, și fuge spre Făgăraș.

Nobilii din Ardeal s-au răsculat și s-au unit cu oastea lui Basta. La Mirăslău, pe 18 septembrie 1600, l-au zdrobit. Artileria lui, capturată, a fost întoarsă spre linia muntenilor. Mihai a scăpat trecând Mureșul pe un armăsar primit în dar, pe care apoi, scrie Bălcescu, „îl sărută și apoi îi dete drumul slobod pe câmpie”. În Moldova, totul se năruia deja: oastea poloneză a cancelarului Jan Zamoyski trecuse Nistrul pe 4 septembrie, ca să-l readucă pe Ieremia Movilă, iar Suceava s-a predat la sfârșitul lunii.

Zamoyski a venit apoi după el în Țara Românească. După luptele de la Năieni și Ceptura, Mihai a fost învins la Bucov, pe Teleajen, pe 20 octombrie, iar Simion Movilă, fratele lui Ieremia, a fost pus domn. Mihai s-a mai luptat o lună în Oltenia; ultima luptă a dat-o la Curtea de Argeș, pe 25 noiembrie. Apoi a plecat din țară. Nu mai avea nicio coroană.

A pornit apoi spre Viena și Praga. Pe 1 martie 1601, împăratul Rudolf II l-a primit în audiență și i-a dat bani pentru o oaste nouă: 100.000 de taleri, după Panaitescu. În Țara Românească, frații Buzești s-au ridicat pentru el și l-au alungat pe Simion Movilă pe 3 iulie 1601. Mihai a fost proclamat din nou domn, dar n-a mai apucat să se întoarcă. Pe 3 august, alături de Basta, l-a învins la Guruslău pe Sigismund Báthory, revenit în Ardeal.

Pe 9/19 august 1601, dimineața, în tabăra de lângă Turda, soldații valoni ai lui Basta au venit să-l aresteze și l-au ucis. Basta i-a scris împăratului că el dăduse ordinul de arestare și, dacă Mihai se împotrivea, de ucidere. Istoricii nu sunt de acord dacă și curtea de la Praga a aprobat ordinul.