Baladă · Variante · 1792–1969

Miorița pe care n-ai învățat-o la școală

La școală ai învățat o singură Mioriță: trei ciobani, o mioară năzdrăvană, o nuntă cu soarele și luna. Dar colinda tipărită în 1859 n-are nicio oaie vorbitoare, iar la Cucueți, în Teleorman, eroul e singur, ucigașii sunt nouă, iar mortul e dus acasă, nu însurat cu lumea. Trei texte întregi, culese din trei locuri, stau aici față în față.

De Marius Comper · 20 septembrie 2026 · Trei texte din domeniul public

„Judecata păcurarilor”, colinda tipărită la Pesta în 1859: cel mai mic dintre cei trei veri e judecat pentru oile pierdute, fără nicio mioară în preajmă.Marienescu, Poesia populara. Colinde, Pesta, 1859, p. 147 · Internet Archive, Public domain

Patru capitole, trei texte, un foc

IColinda1792–1859 · De la garnizoană la tipar IISoveja1842–1850 · Două origini, un singur condei IIITiparul1850–1866 · Balada pleacă în lume IVTeleormanul1900 · Cealaltă Mioriță

Colinda

1792–1859 · De la garnizoană la tipar

Cel mai vechi scris: 1792–1794, Bistrița-Năsăud
Forma primară: colinda, după Fochi
Primul tipar: Pesta, 1859, pp. 147–148
Versuri: 43

Cu mult înainte să fie balada de manual, Miorița se cânta iarna, din casă în casă. Cel mai vechi scris cunoscut e o colindă notată pe la 1792–1794 într-o garnizoană din Bistrița-Năsăud, de ofițerul Ioan Șincai; manuscrisul a ieșit la iveală abia spre sfârșitul secolului XX, în Arhivele din Târgu Mureș, și s-a tipărit în 1991. A stat netipărit aproape două sute de ani.

Folcloristul Adrian Fochi, care a strâns în 1964 tot ce se știa despre baladă, a tras hotarul limpede: versiunea primară e colinda, atestată în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș; balada cu mioară stăpânește la sud și la est de Carpați, în Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova. Harta baladei e, de fapt, harta a două cântece.

Colinda de pe această pagină s-a tipărit la Pesta în 1859, în culegerea lui Atanasie Marian Marienescu: „Judecata păcurarilor”. Trei veri țin judecată: cel mic a suflat toată ziua din fluier și a pierdut oile la lupi. Nicio oaie nu vorbește, nicio nuntă nu se pregătește. Pedeapsa e plata oilor cu viața — și un blestem cântat de fluier peste mormânt.

Sfârșitul „Judecății păcurarilor”: oile sunt chemate să-și blesteme stăpânii, iar vântul îi cântă mortului din fluier.Marienescu, Poesia populara. Colinde, Pesta, 1859, p. 148 · Internet Archive, Public domain

Între timp, La 5 și 24 ianuarie 1859, cu cinci luni înainte ca Marienescu să-și dateze prefața la Pesta, Moldova și Țara Românească îl aleg domn pe același om, Alexandru Ioan Cuza.

Soveja

1842–1850 · Două origini, un singur condei

Prima tipărire: 18 februarie 1850, Cernăuți
Titlul de atunci: „Mieoara”
Soveja, prin Russo: martie 1846
Ceahlăul, prin Udrea: vara 1842

Într-o seară frumoasă de vară a anului 1842, un tânăr poet urcă la o stână de pe Ceahlău, unde auzise răsunând buciumul baciului Udrea. După ce noaptea a presărat cerul cu stele, s-a așezat cu Udrea și cu alți păstori împrejurul unui foc și a petrecut până-n zori cu cântecele de la munte. Așa povestește Vasile Alecsandri, în 1866, cum a cules Miorița: din gura lui Udrea.

Numai că în 1850 povestise altceva. Trimițându-i balada lui Alexandru Hurmuzachi pentru gazeta Bucovina, Alecsandri scria că i-a adus-o Alecu Russo, „împreună cu multe altele”, și că Russo o descoperise în munții Sovejei, în martie 1846. Soveja sau Ceahlăul, Russo sau Udrea, 1846 sau 1842 — condeiul e același, dar originile sunt două, și nimeni n-a împăcat vreodată cele două scrisori.

Ce se știe sigur e tiparul: sâmbătă, 18 februarie 1850, „Mieoara” apare în gazeta Bucovina de la Cernăuți, iar la 28 august e reluată de Zimbrul din Iași. Titlul „Miorița” îl propune tot Alecsandri, convențional, și rămâne. De aici începe viața baladei pe care o știe toată lumea — o viață de hârtie, nu de stână.

Poetul la vremea ediției definitive: frontispiciul volumului din 1866, unde nota despre Udrea stă tipărită la pagina 57.Frontispiciul volumului Poesii populare ale românilor, București, 1866 · Internet Archive, Public domain

Între timp, La 1848, între Soveja (1846) și tipar (1850), Țara Românească face revoluție: Proclamația de la Islaz cere drepturi și steag tricolor.

III

Tiparul

1850–1866 · Balada pleacă în lume

Prima culegere: 1852, „Poesii poporale”
Englezește: 1854, Londra, „Miora”
Ediția definitivă: 1866, București
Versuri: 123

Textul de la școală are 123 de versuri și începe pe un picior de plai, la o gură de rai: trei turme, trei ciobani — moldovean, ungurean, vrâncean —, iar mioara cea năzdrăvană își vestește stăpânul că la apus de soare va fi omorât. Urmează testamentul, cele trei fluierașe și nunta cu lumea întreagă, încheiate cu măicuța bătrână care-și caută feciorul.

La numai patru ani de la prima tipărire, balada ajunge la Londra. E. C. Grenville Murray, un ziarist englez care culesese cântece românești cu ajutorul lui Bolintineanu, tipărește în 1854 „Miora”, în proză engleză. Fluierele lui sună altfel decât ale noastre: din brad, din tei și din fildeș — nu din fag, os și soc. E mâna traducătorului, nu a poporului, dar dovedește cât de repede a învățat Europa cântecul.

În 1866, Alecsandri își adună culegerea la București, în ediția definitivă: „Poezii populare ale românilor”. Tot acolo, la pagina 57, stă nota despre Udrea și Ceahlău — a doua origine, așezată liniștit lângă balada care, cu șaisprezece ani înainte, venise de la Soveja.

„Miora” la Londra, 1854: prima pagină a traducerii engleze, cu valea „care râde” și cei trei ciobani.Murray, Doĭne, Londra, 1854, p. 111 · Internet Archive, Public domain

Între timp, În anul „Miorei” londoneze, holera lovește cartierul Soho la 31 august 1854, iar John Snow îi desenează harta cu puncte — prima hartă a unei epidemii.

Teleormanul

1900 · Cealaltă Mioriță

Culegător: Chr. N. Țapu
Glasul: cobzarul Stancu Ion
Satul: Cucueți, Teleorman
Versuri: 111

Pe la sfârșitul veacului, un cobzar din Cucueții Teleormanului, Stancu Ion, îi cântă culegătorului Chr. N. Țapu o Mioriță de 111 versuri, tipărită de Tocilescu în 1900. Eroul nu mai e unul din trei: e Vătafu Ion, fecior de mocan adus din Ardeal, singur împotriva a nouă ciobani de la Poienari, care fac prinsoare să-l omoare.

Multe rămân: strunga de oi, dosul stânii, câinii care trebuie auziți. La căpătâi stă însă un singur căvălaș, iar nunta cu lumea lipsește cu totul. În locul ei vine, într-o cucie verde trasă de doi călușei vineți, o călugăriță albă la peliță și neagră la hăiniță, care-l jelește pe Ion, îl deșteaptă, îl ia în brațe și-l duce acasă.

Din același județ vine și un fragment: învățătorul I. Florescu îl notează de la Florea Drăgan din Bragadiru, iar Tocilescu îl trimite de la pagina 1254 înapoi la pagina 3, la Miorița. Și aici cei nouă ciobani sunt tot din Poienari — dovadă că Teleormanul își cânta povestea lui, nu pe cea din manual.

Prima pagină a Mioriței din Cucueți: 111 de versuri, culese „din gura cobzarului Stancu Ion”.Tocilescu, Materialuri folkloristice, vol. 1, partea 1, București, 1900, p. 3 · Wikimedia Commons, Public domain

Între timp, În anul volumului lui Tocilescu, Parisul își deschide Expoziția Universală, 14 aprilie – 12 noiembrie 1900, cu peste cincizeci de milioane de vizitatori.

Numărul

930

Atâtea hârtii despre o singură baladă a numărat Adrian Fochi în 1964: 702 de variante, 123 de fragmente și 105 de informații. Citește câte una pe zi și termini după un an și 337 de zile.

Fochi, Miorița, 1964, apud rezumatul inspectat

Unde s-a cules

Dintre variantele cu loc cunoscut, aproape două din trei vin din Transilvania. Restul se-mpart între alte cinci regiuni.

Transilvania 329
Banat 14
Oltenia 31
Muntenia 67
Dobrogea 10
Moldova 51

Fochi 1964: 329 + 14 + 31 + 67 + 10 + 51 = 502 de variante cu regiune cunoscută, apud rezumatul inspectat

La căpătâi

Soveja · trei fluiere

Fluieraș de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraș de os,
Mult zice duios;
Fluieraș de soc,
Mult zice cu foc!

Cucueți · un căvălaș

Stâlp ce mi-i punea?
Căvălașul lui,
Crivăț ca-mi bătea
Cavalul urla,
Pe Ion jelea.

Pesta · fluierul de la curea

Și vă rog a mă-astupa,
Cu cea gugă neagră-a mea,
Fluierul de la curea.

trei sate, trei altare

Opt episoade, trei glasuri

Aceeași poveste, spusă de trei ori: balada de la Soveja, colinda tipărită la Pesta și cântecul cobzarului din Cucueți. Șapte episoade se despart; unul singur — testamentul — se rostește la fel. Filtrul arată mai întâi deosebirile.

Alege un număr ca să citești episodul în toate cele trei glasuri; ortografia veche stă alături, întocmai ca în tipar.

Episoadele

Episodul 6: Fluierul

Soveja · Alecsandri, 1850

la fel

Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraș de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraș de os,
Mult zice duios;
Fluieraș de soc,
Mult zice cu foc!

Întocmai ca în tipar

Ear la cap se'mĭ puĭ
Flueraş de fag,
Mult ḑice cu drag!
Flueraş de os,
Mult ḑice duĭos!
Flueraş de soc,
Mult ḑice cu foc!

MartorSoveja · 1850 · 123 de versuri

Cucueți · Stancu Ion, 1900

schimbat

Stâlp ce mi-i punea?
Căvălașul lui,
Crivăț ca-mi bătea
Cavalul urla,
Pe Ion jelea.

Întocmai ca în tipar

Stâlp ce mi-ĭ punea?
Căvălașul luĭ,

MartorCucueți, Teleorman · 1900 · 111 de versuri

Pesta · Marienescu, 1859

schimbat

Și vă rog a mă-astupa,
Cu cea gugă neagră-a mea,
Fluierul de la curea.
Că cu vântul, eu sunt frate,
Și de-a-ncepe trist a bate,
Gughișor-a s-a mișca,
Fluieruțul va cânta:

Întocmai ca în tipar

Cu cea guga négra-a mea,
Fluerulŭ dela curea.

MartorPesta · 1859 · 43 de versuri

Trei fluiere — fag, os, soc — la școală; un singur căvălaș la Cucueți; guga neagră și fluierul de la curea la Pesta. Motivul paginii.

Episodul 1: Deschiderea schimbat
Soveja · Alecsandri, 1850
la fel
1. Pe-un picior de plai,
2. Pe-o gură de rai,
3. Iată vin în cale,
4. Se cobor la vale
5. Trei turme de miei,
6. Cu trei ciobănei.
MartorSoveja · 1850 · 123 de versuri
Cucueți · Stancu Ion, 1900
schimbat
1. Pe-un picior de munte
2. Se coboară oi multe,
3. Multe și cornute
4. Și mai multe sute.
Întocmai ca în tipar
P’un picĭor de munte
MartorCucueți, Teleorman · 1900 · 111 de versuri
Pesta · Marienescu, 1859
schimbat
1. Trei păcurari sunt pe munte,
2. Leru-i Domnului!
3. Și vorbesc de zile sfinte, —
Întocmai ca în tipar
Trei pecurari suntu pe munte,
MartorPesta · 1859 · 43 de versuri
Toate trei încep pe munte, dar numai școala știe de plai și rai: Cucueții coboară „oi multe”, iar colinda își cheamă Domnul din primul vers.
Episodul 2: Ciobanii schimbat
Soveja · Alecsandri, 1850
la fel
1. Unu-i moldovan,
2. Unu-i ungurean
3. Și unu-i vrâncean.
4. Iar cel ungurean
5. Și cu cel vrâncean,
6. Mări, se vorbiră,
7. Ei se sfătuiră
8. Pe l-apus de soare
9. Ca să mi-l omoare
10. Pe cel moldovan,
11. Că-i mai ortoman
12. Ș-are oi mai multe,
13. Mândre și cornute
14. Și cai învățați
15. Și câni mai bărbați.
MartorSoveja · 1850 · 123 de versuri
Cucueți · Stancu Ion, 1900
schimbat
1. Vătafu Ion,
2. Ca el nici un om,
3. Fecior de mocan
4. Și de mocârtan,
5. Adus din Ardeal.
6. …
7. Vin nouă ciobani
8. De la Poienari,
9. Tot prima-primari,
Întocmai ca în tipar
Fecĭor de mocan
Și de mocârtan,
Adus din Ardeal.
MartorCucueți, Teleorman · 1900 · 111 de versuri
Pesta · Marienescu, 1859
schimbat
1. Din părinți sunt păcurari,
2. Și toți trei sunt veri primari.
3. Păcurarul cel mai tânăr
Întocmai ca în tipar
Si toti trei suntŭ veri primari.
MartorPesta · 1859 · 43 de versuri
Trei după neam la școală, unul singur adus din Ardeal la Cucueți, trei veri primari la Pesta — și numai la Pesta cel mic e vinovat de ceva.
Episodul 3: Vina schimbat
Soveja · Alecsandri, 1850
la fel
1. Iar cel ungurean
2. Și cu cel vrâncean,
3. Mări, se vorbiră,
4. Ei se sfătuiră
5. Pe l-apus de soare
6. Ca să mi-l omoare
7. Pe cel moldovan,
8. Că-i mai ortoman
9. Ș-are oi mai multe,
10. Mândre și cornute
11. Și cai învățați
12. Și câni mai bărbați.
MartorSoveja · 1850 · 123 de versuri
Cucueți · Stancu Ion, 1900
schimbat
1. Mare se vorbea
2. Ca ei să-l omoare
3. Pe vătafu Ion,
4. Ca el nici un om.
5. …
6. Mare s-au vorbit
7. Și s-au sfătuit
8. Și-au făcut prinsoare,
9. Ca să te omoare!
Întocmai ca în tipar
Și-aŭ făcut prinsóre,
Ca să te omóre!
MartorCucueți, Teleorman · 1900 · 111 de versuri
Pesta · Marienescu, 1859
schimbat
1. Ceilalți înțelegea,
2. Se vorbea, legea-o făcea,
3. Pentru ce nu le-a pădit,
4. Și la lupi le-a părăsit? —
5. Și-i dezlega-o judecată,
6. Ca de spadă, său săgeată,
7. Și de mâna lor se piară,
8. Soarele satând de seară, —
Întocmai ca în tipar
Se vorbĭa, legea-o facea,
MartorPesta · 1859 · 43 de versuri
La școală, bogăția îl osândește pe moldovean („că-i mai ortoman”); la Cucueți, o prinsoare; la Pesta, o judecată dreaptă pentru oile mâncate de lupi.
Episodul 4: Mioara schimbat
Soveja · Alecsandri, 1850
la fel
1. Dar cea mioriță,
2. Cu lână plăviță,
3. De trei zile-ncoace
4. Gura nu-i mai tace,
5. Iarba nu-i mai place.
6. …
7. Stăpâne, stăpâne,
8. Îți cheamă ș-un câine,
9. Cel mai bărbătesc
10. Și cel mai frățesc,
11. Că l-apus de soare
12. Vreau să mi te-omoare
13. Baciul ungurean
14. Și cu cel vrâncean!
MartorSoveja · 1850 · 123 de versuri
Cucueți · Stancu Ion, 1900
schimbat
1. Dar Ion mi-avea,
2. Mi-avea o mielușică,
3. Mândră frumușică,
4. Cu lâna plăviță,
5. Cu patru cornițe,
6. Cu câte-o piatră nestemată,
7. De-mi lumina noaptea toată.
8. …
9. — Ioane, Ioane,
10. Vătafe Ioane,
11. Ai nouă ciobani
12. De la Poienari,
13. Tot prima-primari.
14. Mare s-au vorbit
15. Și s-au sfătuit
16. Și-au făcut prinsoare,
17. Ca să te omoare!
Întocmai ca în tipar
Cu patru cornițe,
Cu câte-o piatră nestemată,
MartorCucueți, Teleorman · 1900 · 111 de versuri
Pesta · Marienescu, 1859
lipsește
Episodul lipsește din acest glas.
MartorPesta · 1859 · 43 de versuri
Oaia vorbitoare e zestrea baladei: plăviță la școală, cu patru cornițe de piatră nestemată la Cucueți — și cu totul absentă din colinda de la Pesta.
Episodul 5: Testamentul la fel
Soveja · Alecsandri, 1850
la fel
1. Ca să mă îngroape
2. Aice, pe-aproape,
3. În strunga de oi,
4. Să fiu tot cu voi;
5. În dosul stânii,
6. Să-mi aud cânii.
MartorSoveja · 1850 · 123 de versuri
Cucueți · Stancu Ion, 1900
la fel
1. Ei tot să mă îngroape
2. La stână aproape,
3. În strunga de oi,
4. Să fiu tot cu voi,
5. Cam în dosul stânii,
6. Să-mi aud câinii!
MartorCucueți, Teleorman · 1900 · 111 de versuri
Pesta · Marienescu, 1859
schimbat
1. Și vă rog, mă-nmormântați
2. În strunguța oilor,
3. În cel strat al florilor,
4. Și vă rog a mă-astupa,
5. Cu cea gugă neagră-a mea,
6. Fluierul de la curea.
Întocmai ca în tipar
In celŭ stratŭ alŭ florilorŭ,
MartorPesta · 1859 · 43 de versuri
Singurul episod rostit la fel: strunga de oi, dosul stânii, câinii care trebuie auziți. Colinda îl îngroapă însă „în stratul florilor”.
Episodul 6: Fluierul schimbat
Soveja · Alecsandri, 1850
la fel
1. Aste să le spui,
2. Iar la cap să-mi pui
3. Fluieraș de fag,
4. Mult zice cu drag;
5. Fluieraș de os,
6. Mult zice duios;
7. Fluieraș de soc,
8. Mult zice cu foc!
Întocmai ca în tipar
Ear la cap se'mĭ puĭ
Flueraş de fag,
Mult ḑice cu drag!
Flueraş de os,
Mult ḑice duĭos!
Flueraş de soc,
Mult ḑice cu foc!
MartorSoveja · 1850 · 123 de versuri
Cucueți · Stancu Ion, 1900
schimbat
1. Stâlp ce mi-i punea?
2. Căvălașul lui,
3. Crivăț ca-mi bătea
4. Cavalul urla,
5. Pe Ion jelea.
Întocmai ca în tipar
Stâlp ce mi-ĭ punea?
Căvălașul luĭ,
MartorCucueți, Teleorman · 1900 · 111 de versuri
Pesta · Marienescu, 1859
schimbat
1. Și vă rog a mă-astupa,
2. Cu cea gugă neagră-a mea,
3. Fluierul de la curea.
4. Că cu vântul, eu sunt frate,
5. Și de-a-ncepe trist a bate,
6. Gughișor-a s-a mișca,
7. Fluieruțul va cânta:
Întocmai ca în tipar
Cu cea guga négra-a mea,
Fluerulŭ dela curea.
MartorPesta · 1859 · 43 de versuri
Trei fluiere — fag, os, soc — la școală; un singur căvălaș la Cucueți; guga neagră și fluierul de la curea la Pesta. Motivul paginii.
Episodul 7: Nunta schimbat
Soveja · Alecsandri, 1850
la fel
1. Iar tu de omor
2. Să nu le spui lor.
3. Să le spui curat
4. Că m-am însurat
5. C-o mândră crăiasă,
6. A lumii mireasă;
7. Că la nunta mea
8. A căzut o stea;
9. Soarele și luna
10. Mi-au ținut cununa.
11. Brazi și păltinași
12. I-am avut nuntași,
13. Preoți, munții mari,
14. Păsări, lăutari,
15. Păsărele mii,
16. Și stele făclii!
MartorSoveja · 1850 · 123 de versuri
Cucueți · Stancu Ion, 1900
lipsește
Episodul lipsește din acest glas.
MartorCucueți, Teleorman · 1900 · 111 de versuri
Pesta · Marienescu, 1859
schimbat
1. „Oi frumoase și cornute!
2. Mândru v-am cântat pe munte, —
3. Berbecei, și mnielușici,
4. Blestemați pe soții mei,
5. Că m-au săgetat în stână,
6. Și nu știu să fiu de vină!“
Întocmai ca în tipar
Blastemati pe sotii meĭ,
Câ m’au sagetatŭ în stina,
MartorPesta · 1859 · 43 de versuri
Nunta cu soarele și luna există numai la școală. La Cucueți nu-i ia locul nimic, iar la Pesta oile sunt chemate să-și blesteme stăpânii.
Episodul 8: Rămasul schimbat
Soveja · Alecsandri, 1850
la fel
1. Iar dacă-i zări,
2. Dacă-i întâlni
3. Măicuță bătrână,
4. Cu brâul de lână,
5. Din ochi lăcrimând,
6. Pe câmp alergând,
7. De toți întrebând
8. Și la toți zicând
9. „Cine-a cunoscut
10. Cine mi-a văzut
11. Mândru ciobănel,
12. Tras printr-un inel?
MartorSoveja · 1850 · 123 de versuri
Cucueți · Stancu Ion, 1900
schimbat
1. Cucia-mi venea,
2. Mare mi-aducea,
3. D-o călugăriță
4. Albă la peliță,
5. Neagră la hăiniță.
6. La târlă-mi trăgea,
7. Pe Ion striga:
8. — Ioane, Ioane,
9. Vătafe Ioane.
10. El nu răspundea.
11. La mormânt mergea
12. Și ea mi-l jelea
13. Și mi-l deștepta.
14. În brațe că-l lua,
15. În cucie mi-l punea
16. Și acasă că mi-l ducea.
Întocmai ca în tipar
În cucie mi-l punea
Și acasă că mi-l ducea.
MartorCucueți, Teleorman · 1900 · 111 de versuri
Pesta · Marienescu, 1859
schimbat
1. Cel mai tânăr că murea, —
2. Vânturile-l bătea,
3. Gughișor-a se mișca,
4. Fluieruțul îl cânta.
5. O-nchinăm spre sănătate!
Întocmai ca în tipar
Fluerutĭulŭ ’lŭ canta.
MartorPesta · 1859 · 43 de versuri
Măicuța bătrână își caută feciorul la școală; o călugăriță îl duce acasă la Cucueți; la Pesta, vântul îi cântă mortului din fluier.

Geografia baladei

Douăsprezece locuri cu an și dovadă: unde s-a cules, unde s-a tipărit și unde s-a povestit că s-ar fi cules. Versul de sub fiecare loc e citat numai din tipărituri din domeniul public; încolo, locul stă cu anul și cu sursa, fără vers.

Alege un punct ca să-i vezi fișa mai jos; Londra, din 1854, nu încape pe hartă și stă deoparte.

Hotarul dintre colindă și baladă e trasat schematic, după Fochi 1964. Punctele folosesc coordonate reale, verificate cu numele din tipărituri; conturul țărilor: Natural Earth.

1792
Bistrița
Cules, ediție restrânsă · colinda din garnizoană, ms. Șincai
Ediție restrânsă: locul e citat, versul nu.
1843
Cleja, Bacău
Cules, ediție restrânsă · ungurește, pr. Petrás
Ediție restrânsă: locul e citat, versul nu.
1842
Ceahlău
Povestit de Alecsandri · Udrea, spus de Alecsandri
Afirmație netipărită la fața locului: citată, fără vers.
1846
Soveja, Vrancea
Cules, textul de la școală · Russo → Alecsandri
„Pe-un picior de plai,“
1850
Cernăuți
Tipărit · Bucovina, „Mieoara”
Tipărește textul de la Soveja, citat mai sus.
1850
Iași
Tipărit · Zimbrul, 28 august
Tipărește textul de la Soveja, citat mai sus.
1854
Londra
Tipărit · Murray, „Miora”
“Down into a laughing valley near the Garden of Eden…”
1859
Pesta
Tipărit · „Judecata păcurarilor”
„Trei păcurari sunt pe munte,“
1866
București
Tipărit · ediția definitivă
Tipărește textul de la Soveja, citat mai sus.
1900
Cucueți, Teleorman
Cules, scan verificat · cobzarul Stancu Ion
„Pe-un picior de munte“
1900
Bragadiru, Teleorman
Cules, scan verificat · Florea Drăgan, fragment
„Foaie bob de linte,“
1969
Lungani–Pașcani
Cules, ediție restrânsă · Costăchescu
Ediție restrânsă: locul e citat, versul nu.

La foc, cu Udrea

„M-am așezat cu Udrea și cu alți păstori împrejurul unui foc, și am petrecut până-n zori.” — Alecsandri, 1866. Alege, pentru fiecare vers, satul care l-a cântat.

Doisprezece versuri adevărate, din trei glasuri. Niciunul nu e inventat: fiecare stă în textul lui întreg, mai sus pe pagină.

Trei sate la fiecare întrebare: Soveja lui Alecsandri, Cucueții cobzarului și colinda tipărită la Pesta.

Runda 1 · Deschiderea

Trei începuturi de cântec. Care sat începe așa?

Runda 1 · Deschiderea

Trei începuturi de cântec. Care sat începe așa?

„Pe-un picior de plai,“

Care sat l-a cântat?

Soveja · Alecsandri

„Pe-un picior de plai” deschide textul de la Soveja, cel ajuns în manual.

Runda 1 · Deschiderea

Trei începuturi de cântec. Care sat începe așa?

„Pe-un picior de munte“

Care sat l-a cântat?

Cucueți · Stancu Ion

„Pe-un picior de munte” deschide cântecul cobzarului Stancu Ion, din Cucueți.

Runda 1 · Deschiderea

Trei începuturi de cântec. Care sat începe așa?

„Trei păcurari sunt pe munte,“

Care sat l-a cântat?

Pesta · colinda

Colinda de la Pesta începe de-a dreptul cu cei trei veri, pe munte.

Runda 2 · La căpătâi

Ce-i pune fiecare sat mortului la cap?

Runda 2 · La căpătâi

Ce-i pune fiecare sat mortului la cap?

„Căvălașul lui,“

Care sat l-a cântat?

Cucueți · Stancu Ion

Un singur căvălaș stă stâlp la Cucueți — nici urmă de trei fluiere.

Runda 2 · La căpătâi

Ce-i pune fiecare sat mortului la cap?

„Fluierul de la curea.“

Care sat l-a cântat?

Pesta · colinda

La Pesta, mortul cere guga neagră și „fluierul de la curea”.

Runda 2 · La căpătâi

Ce-i pune fiecare sat mortului la cap?

„Fluieraș de fag,“

Care sat l-a cântat?

Soveja · Alecsandri

Școala știe trei: de fag, de os și de soc.

Runda 3 · Oaia

Cine vorbește cu oile — și ce le spune?

Runda 3 · Oaia

Cine vorbește cu oile — și ce le spune?

„Blestemați pe soții mei,“

Care sat l-a cântat?

Pesta · colinda

La Pesta nu vorbește nimeni cu oile: fluierul le cheamă să-și blesteme stăpânii.

Runda 3 · Oaia

Cine vorbește cu oile — și ce le spune?

„— Mioriță laie,“

Care sat l-a cântat?

Soveja · Alecsandri

„Mioriță laie, laie bucălaie” — întrebarea ciobanului din textul-școală.

Runda 3 · Oaia

Cine vorbește cu oile — și ce le spune?

„Cu patru cornițe,“

Care sat l-a cântat?

Cucueți · Stancu Ion

Mielușica din Cucueți poartă patru cornițe cu piatră nestemată.

Runda 4 · Rămasul

Cum se sfârșește cântecul în fiecare sat?

Runda 4 · Rămasul

Cum se sfârșește cântecul în fiecare sat?

„Și stele făclii!“

Care sat l-a cântat?

Soveja · Alecsandri

Școala se sfârșește cu nunta: stelele rămân făclii.

Runda 4 · Rămasul

Cum se sfârșește cântecul în fiecare sat?

„Și acasă că mi-l ducea.“

Care sat l-a cântat?

Cucueți · Stancu Ion

La Cucueți, călugărița îl ia în brațe și-l duce acasă.

Runda 4 · Rămasul

Cum se sfârșește cântecul în fiecare sat?

„O-nchinăm spre sănătate!“

Care sat l-a cântat?

Pesta · colinda

Colinda se încheie cu urarea cântăreților: „O-nchinăm spre sănătate!”

Ai nimerit 0 din 12.

Balada în numere

1.792: cel mai vechi scris, Bistrița-Năsăud
1.850: prima tipărire, „Mieoara”, Cernăuți
930: de documente a numărat Fochi în 1964
702: de variante în corpusul Fochi
111: de versuri are Miorița din Cucueți
3: texte întregi stau față în față pe această pagină

Trei vorbe, trei răspunsuri

Ce se spune despre Miorița — și ce spun hârtiile.

„Balada e una singură: cea din manual.” Nu.
Adrian Fochi a numărat în 1964 nu mai puțin de 702 de variante, 123 de fragmente și 105 de informații — 930 de documente. Până în 2005, numărătoarea trecuse de 1400, după Dorin Ștef. Manualul tipărește o singură fixare, din 1850.
„Alecsandri a cules-o de la un cioban.” Așa zice — de două ori, altfel.
În 1850, Alecsandri scrie că balada i-a adus-o Alecu Russo de la Soveja, din 1846. În 1866, tipărește că a cules-o el însuși de la baciul Udrea, de pe Ceahlău, în 1842. Ambele afirmații stau sub același nume; care e adevărată nu se știe.
„Miorița a fost dintotdeauna baladă.” Colindă mai întâi.
Forma primară e colinda, spune Fochi: ea circulă în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, iar cel mai vechi scris, de pe la 1792, e tot o colindă. Mioara năzdrăvană și nunta cu lumea apar abia în hainele baladei de la sud și est.

Surse

Cum s-a lucrat

Textele de pe pagină: Alecsandri, după transcrierea modernă (verificată prin sondaj cu pagina 2 a ediției din 1866); Cucueții și „Judecata”, modernizate de autor după propria transcriere a paginilor scanate. Episoadele schimbate citează ortografia veche întocmai.

Statutele episoadelor (la fel / schimbat / lipsește) sunt colațiunea autorului pe cele trei texte întregi; singurul episod „la fel” e testamentul din Cucueți. Harta folosește coordonate reale; versuri se citează numai din tipărituri din domeniul public.

Numerele Fochi (930 / 702) și Ștef (peste 1400) sunt citate prin rezumatul inspectat, volumele nefiind accesibile; textele din ediții restrânse (1792, 1843, Lungani–Pașcani) sunt citate, nu reproduse.

Colinda

Soveja

Tiparul

Teleormanul

Numere

Joc

Toate versurile jocului sunt versuri reale din cele trei texte integrale, în forma modernizată de pe pagină; răspunsurile se verifică în textele de mai sus

Imagini

Pesta 1859 pp. 147–148, frontispiciul Alecsandri 1866, Murray 1854 p. 111, Tocilescu 1900 p. 3 — reproduceri fidele ale unor pagini din domeniul public

Miorița pe care n-ai învățat-o la școală

Patru capitole, trei texte, un foc

Opt episoade, trei glasuri

Episodul 6: Fluierul

Soveja · Alecsandri, 1850

Cucueți · Stancu Ion, 1900

Pesta · Marienescu, 1859

Soveja · Alecsandri, 1850

Cucueți · Stancu Ion, 1900

Pesta · Marienescu, 1859

Soveja · Alecsandri, 1850

Cucueți · Stancu Ion, 1900

Pesta · Marienescu, 1859

Soveja · Alecsandri, 1850

Cucueți · Stancu Ion, 1900

Pesta · Marienescu, 1859

Soveja · Alecsandri, 1850

Cucueți · Stancu Ion, 1900

Pesta · Marienescu, 1859

Soveja · Alecsandri, 1850

Cucueți · Stancu Ion, 1900

Pesta · Marienescu, 1859

Soveja · Alecsandri, 1850

Cucueți · Stancu Ion, 1900

Pesta · Marienescu, 1859

Soveja · Alecsandri, 1850

Cucueți · Stancu Ion, 1900

Pesta · Marienescu, 1859

Soveja · Alecsandri, 1850

Cucueți · Stancu Ion, 1900

Pesta · Marienescu, 1859

Geografia baladei

Bistrița

Cleja, Bacău

Ceahlău

Soveja, Vrancea

Cernăuți

Iași

Londra

Pesta

București

Cucueți, Teleorman

Bragadiru, Teleorman

Lungani–Pașcani

La foc, cu Udrea

Runda 1 · Deschiderea

Runda 1 · Deschiderea

Runda 1 · Deschiderea

Runda 1 · Deschiderea

Runda 2 · La căpătâi

Runda 2 · La căpătâi

Runda 2 · La căpătâi

Runda 2 · La căpătâi

Runda 3 · Oaia

Runda 3 · Oaia

Runda 3 · Oaia

Runda 3 · Oaia

Runda 4 · Rămasul

Runda 4 · Rămasul

Runda 4 · Rămasul

Runda 4 · Rămasul

Balada în numere

Trei vorbe, trei răspunsuri

Surse

Cum s-a lucrat

Colinda

Soveja

Tiparul

Teleormanul

Numere

Joc

Imagini