MOAB, la scarăENRO

Explicație · actualizat la 17 octombrie 2026

MOAB, „mama tuturor bombelor”: cât de departe ajunge suflul și unde nu poate ajunge

Planurile americane de război cu Iranul includ bomba GBU-43/B, a relatat CNN pe 15 octombrie. A fost folosită o singură dată în luptă, în Afganistan, în 2017. Conține 8,5 tone de exploziv, mai mult decât orice altă bombă americană nenucleară aflată în serviciu, și explodează puțin deasupra solului. Aici e desenată la scară: bomba, suflul ei și roca în care nu poate pătrunde.

Începe cu bombaInelele ei peste o piață cunoscută

Derulează mai departe: desenul se schimbă cu fiecare paragraf.

01 · Obiectul

Nouă metri lungime și aproape numai exploziv#

GBU-43/B Massive Ordnance Air Blast are 9,2 metri lungime și cam un metru în diametru. Cântărește 9,8 tone, iar 8,5 tone din ele sunt H-6, un amestec de TNT, RDX și pulbere de aluminiu: explozivul înseamnă 87% din greutate, iar carcasa e neobișnuit de subțire pentru o bombă.

Niciun bombardier nu o poartă. Stă pe o sanie în cala unui avion de transport MC-130 și iese pe rampa deschisă din spate; aripioarele și GPS-ul o conduc la țintă. Laboratorul de cercetare al Forțelor Aeriene americane a pregătit-o în grabă pentru invazia Irakului: primul test a avut loc pe 11 martie 2003, cu câteva zile înaintea războiului, iar acolo n-a fost folosită. S-ar fi fabricat cam 15 bucăți; costul pe bucată estimat de Forțele Aeriene la mijlocul anilor 2000 era de circa 170.000 de dolari.

02 · Cea mai mare după ce criteriu?

Nu e cea mai grea bombă americană, dar e cea aflată în serviciu cu cel mai mult exploziv#

Titlurile o numesc cea mai mare bombă americană. După greutate nu este. Bomba antibuncăr GBU-57 cântărește 13,6 tone, iar T-12, din anii ’50, niciodată folosită în război, aproape 20. Ce o deosebește pe MOAB, între bombele aflate în serviciu, e cât din ea explodează.

Bara de sub fiecare bombă arată greutatea totală; partea colorată e explozivul. GBU-57 are circa 2,4 tone de exploziv într-un corp gros de oțel, făcut să reziste la impactul cu roca: cam o cincime din greutate. Bomba britanică Grand Slam, din 1945, cântărea cât MOAB, cu cam jumătate din exploziv.

03 · Energia

Echivalentul în TNT al exploziei: un cub cu latura de 1,9 metri#

Explozia bombei MOAB e evaluată de obicei la 11 tone de TNT. Presat într-un bloc, acest TNT ar forma un cub cu latura de 1,9 m, mai înalt decât omul de lângă el.

Evaluarea e aproximativă. Tabelele NATO socotesc H-6 de 1,38 ori mai puternic decât TNT-ul pentru presiunea maximă și de 1,15 ori pentru impuls, așa că aceleași 8,5 tone echivalează cu 9,8–11,7 tone de TNT, în funcție de mărimea măsurată. Pagina folosește 11.

Scara · 1

Explozia din Beirut, în 2020: cam 45 de bombe MOAB#

În ianuarie 1917 a sărit în aer o fabrică de TNT din Silvertown, în estul Londrei: circa 50 de tone de exploziv, adică aproximativ 4,5 bombe MOAB, și 73 de morți. În august 2020 a explodat azotatul de amoniu depozitat în portul din Beirut. Din 16 filmări, Rigby și colegii săi au estimat 0,5 kilotone de TNT, cu o limită superioară de 1,12: cam 45 de bombe MOAB, un cub cu latura de 6,7 m.

Scara · 2

Hiroshima: circa 1.400 de bombe MOAB, dintr-o bombă de două ori mai ușoară#

Little Boy cântărea 4,4 tone, mai puțin de jumătate din greutatea bombei MOAB, și a eliberat circa 15 kilotone, cu o marjă de 20%: în jur de 1.400 de bombe MOAB. Cantitatea echivalentă de TNT ar forma un cub înalt de 21 m, cât un bloc cu șapte etaje. „Mama tuturor bombelor” stă în vârful scării nenucleare; scara nucleară începe mult deasupra ei.

Scara · 3

Țar-Bomba, 1961: un cub înalt cât Turnul Eiffel#

Cea mai mare bombă detonată vreodată, Țar-Bomba sovietică, a eliberat circa 50 de megatone: 4,5 milioane de bombe MOAB. În TNT ar forma un cub înalt de 310 m, aproape cât cei 330 m ai Turnului Eiffel. Punctul roșu de la baza turnului e cubul bombei MOAB.

04 · Suflul

Ce face suflul bombei MOAB caselor din jur#

MOAB e reglată să explodeze la circa 1,8 m deasupra solului, potrivit DW. Unda de șoc se propagă ca o emisferă. Inelele vin dintr-o formulă pe care inginerii britanici au dedus-o din datele despre casele de cărămidă bombardate în al Doilea Război Mondial, revizuită în 1994 ca să țină seama de energia preluată de carcasă și publicată în ghidurile ONU pentru muniții:

  • circa 100 mcase de cărămidă demolate
  • circa 140 mavariate iremediabil
  • circa 250 mnelocuibile; necesită lucrări ample de refacere
  • circa 430 mnelocuibile până la reparații
  • circa 850 mlocuibile, dar cu tavane, țigle și geamuri de reparat

Linia colorată arată cât a înaintat frontul undei de șoc, în timp real: cam 2,7 secunde până la un kilometru.

05 · Un kilometru

La un kilometru, geamuri sparte#

Al Jazeera, redând pe 15 octombrie opinia unui analist militar, scria că suflul ar distruge tot ce e deasupra solului pe o rază de un kilometru. Măsurătorile pe care se sprijină tabelele de suflu nu confirmă asta. La 1 km, suprapresiunea maximă e de circa 2 kPa, a cincizecea parte din presiunea aerului. Această suprapresiune sparge geamurile, iar cioburile rănesc oamenii; zidurile rămân în picioare.

Presiunea la care o casă e considerată de obicei distrusă, 5 psi sau 34 kPa, e atinsă la circa 130 m de explozie. La Achin, în 2017, analiștii de imagini de la Alcis au numărat 38 de clădiri și 69 de copaci distruși pe o rază de circa 150 m și au adăugat că o mare parte din pagube păreau făcute de luptele de la sol.

06 · Sub pământ

Cât de adânc ajunge: zero metri#

Tot ce face MOAB se petrece în aer. Explodează înainte să atingă ceva și lasă un crater mic: la Achin, BBC n-a găsit „niciun crater mare”, iar un ofițer afgan arăta copaci verzi, încă în picioare, la 100 m. Suflul apasă pe sol, nu sapă în el.

Bomba americană construită pentru ținte îngropate e GBU-57. Corpul ei de oțel e proiectat să pătrundă „până la 200 de picioare sub pământ înainte să explodeze”, adică circa 61 m, după cuvintele Forțelor Aeriene americane, care nu spun prin ce. Pe 22 iunie 2025 (ora Iranului), șapte bombardiere B-2 au lansat 14 asemenea bombe asupra Iranului, dintre care o duzină asupra instalației de la Fordow. Era prima lor folosire în război.

Halele de la Fordow s-ar afla, potrivit relatărilor, la cel puțin 80 m adâncime. Adâncimea tunelurilor de la Pickaxe Mountain, lângă Natanz, menționate în noile planuri, a fost estimată în 2023, după volumul de rocă scos, la 80–100 m; săpăturile au continuat de atunci. Sunt estimări publice, desenate ca benzi.

Aceleași distanțe peste o piață cunoscută#

Alege o piață. Inelele arată distanțele până la care casele ar fi avariate, din desenul de mai sus, la scară reală, peste contururile din OpenStreetMap, cu numărul clădirilor al căror centru cade în fiecare; fiecare inel le numără și pe cele din inelele mai apropiate. Sunt numărate contururi, nu oameni, iar un oraș de piatră și beton ar rezista mai bine decât casele de cărămidă pe care a fost construită formula.

Se desenează…

Alege o piață

Piața Unirii, București: 8 clădiri pe o rază de 140 m ar fi avariate iremediabil; 1.801 se află pe o rază de 850 m.

Număr cumulat de clădiri

  • circa 100 m · case de cărămidă demolate1
  • circa 140 m · avariate iremediabil8
  • circa 250 m · nelocuibile; necesită lucrări ample de refacere36
  • circa 430 m · nelocuibile până la reparații275
  • circa 850 m · locuibile, dar cu tavane, țigle și geamuri de reparat1.801

Date cartografice © contribuitorii OpenStreetMap.

Mai mare sau mai mică decât o bombă MOAB?#

Opt explozii. Ghicește dacă fiecare a eliberat mai multă energie decât cele 11 tone de TNT ale bombei MOAB.

Singura dată când a fost folosită: Achin, 13 aprilie 2017#

Locul loviturii din districtul Achin: copaci jupuiți și dărâmăturile unor case de piatră
Locul loviturii din districtul Achin: copaci jupuiți și dărâmăturile unor case de piatră. Cadru din filmarea Poliției Locale Afgane, publicată de comandamentul NATO Resolute Support pe 28 aprilie 2017.OF-4 Una Sighvatsdottir · Domeniu public, prin Wikimedia Commons (File:MOAB Aftermath.ogv)
Gura unui tunel de la locul loviturii, din aceeași filmare.
Gura unui tunel de la locul loviturii, din aceeași filmare.OF-4 Una Sighvatsdottir · Domeniu public, prin Wikimedia Commons (File:MOAB Aftermath.ogv)

La 19:32, ora locală, un MC-130 a lansat o bombă MOAB asupra tunelurilor folosite de ramura afgană a Statului Islamic în districtul Achin, provincia Nangarhar, aproape de granița cu Pakistanul. Generalul John Nicholson, comandantul american, a spus că a fost „arma potrivită împotriva țintei potrivite” și că nu are dovezi că ar fi existat victime civile. Întrebat dacă el a aprobat folosirea bombei, președintele Trump a răspuns: „Ce fac eu e să-mi autorizez armata.”

Numărul morților n-a fost stabilit niciodată independent. Oficialii afgani au spus întâi 36 de luptători, apoi 82, 92, 94 și în final 96. Statul Islamic a negat orice pierdere. Un parlamentar afgan a transmis relatări locale despre civili uciși, între ei un profesor și fiul lui; oficialii afgani au spus că n-au murit civili. Un martor Reuters, care a privit locul de la câteva sute de metri, n-a văzut niciun crater evident și niciun trup; un reporter BBC n-a văzut „niciun crater mare”, iar secretarul american al apărării a spus că, probabil, nu merită ca soldații să sape în tuneluri ca să numere morții.

De ce e în știri: războiul cu Iranul din 2026#

Forțele americane și israeliene au început să lovească Iranul pe 28 februarie 2026; Israelul l-a ucis pe liderul suprem Ali Khamenei. Un armistițiu din 7 aprilie a fost urmat de un memorandum semnat pe 17 iunie. Loviturile americane au reînceput pe 26 iunie, după atacuri iraniene asupra navelor, iar după loviturile masive din 7 iulie președintele Trump a declarat memorandumul încheiat. În septembrie, Serviciul de cercetare al Congresului american descria lovituri limitate de ambele părți și o campanie de sancțiuni. Pe 8 octombrie, președintele Trump a spus că SUA nu vor ataca Iranul înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, din 3 noiembrie.

Pe 15 octombrie, CNN, citând oficiali anonimi, a relatat că planurile de atac pregătite pentru cazul în care luptele reîncep ar putea prevedea folosirea bombei MOAB împotriva infrastructurii energetice și a instalațiilor nucleare iraniene și că planurile pentru Pickaxe Mountain o cer „explicit”. O sursă la curent cu planificarea a spus pentru CNN că bomba „nu e deloc concepută ca bombă de penetrare la mare adâncime”. Casa Albă a spus că nu comentează „planuri militare sensibile care pot exista sau nu”. Întrebat despre asta, Trump a spus la Newsmax: „Mama tuturor bombelor nu e nucleară.” Până pe 17 octombrie nu fusese relatat niciun atac.

Din desenul de mai sus rezultă două limite practice. Efectul armei e deasupra solului, așa că poate distruge intrări, drumuri, instalații de suprafață și clădiri, dar nu poate ajunge la hale aflate la 80 de metri sub pământ. Iar ea călătorește într-un avion de transport lent și ușor de detectat, care trebuie să ajungă aproape de țintă.

Mai multe despre loc: Pickaxe Mountain: ținta e îngropată mai adânc decât promisiunea.

Înainte de MOAB: bombele mari pe care le-a urmat#

MOAB a înlocuit bomba BLU-82 „Daisy Cutter”, un butoi de 6,8 tone cu exploziv sub formă de pastă, proiectat ca să degajeze în junglă zone de aterizare pentru elicoptere în Vietnam, lansat prima dată deasupra Laosului în 1970 și folosit apoi în Golf în 1991 și în Afganistan din 2001. Amândouă ies dintr-un avion de transport pe o paletă. Proiectantul bombei Daisy Cutter, Al Weimorts, a lucrat și la MOAB.

Ultima bombă BLU-82 „Daisy Cutter”, lansată dintr-un MC-130E deasupra poligonului din Utah, pe 15 iulie 2008
Ultima bombă BLU-82 „Daisy Cutter”, lansată dintr-un MC-130E deasupra poligonului din Utah, pe 15 iulie 2008. Fotografie a Forțelor Aeriene americane, căpitan Patrick Nichols.U.S. Air Force photo/Capt. Patrick Nichols · Domeniu public, prin Wikimedia Commons (File:BLU-82 Daisy Cutter Fireball.JPG)

Cele mai grele bombe ale celui de-al Doilea Război Mondial au fost britanice: Tallboy și Grand Slam, ale lui Barnes Wallis, făcute să lovească solul cu viteză mare și să intre în el înainte să explodeze: au dărâmat viaducte zguduindu-le de dedesubt și au străpuns acoperișurile adăposturilor de submarine. Urmașa lor e GBU-57, nu MOAB.

O bombă Grand Slam explodează la viaductul feroviar de la Arnsberg, Germania, pe 19 martie 1945, lansată de un Lancaster din Escadrila 617
O bombă Grand Slam explodează la viaductul feroviar de la Arnsberg, Germania, pe 19 martie 1945, lansată de un Lancaster din Escadrila 617. Fotografie oficială a Royal Air Force.No 4 RAFFPU, Royal Air Force official photographer · Domeniu public, prin Wikimedia Commons (File:Grand Slam bomb exploding near Arnsberg viaduct 1945.jpg)

Rusia a anunțat în 2007 un „tată al tuturor bombelor” despre care susținea că e de patru ori mai puternic decât MOAB, circa 44 de tone de TNT. Nu s-a publicat nicio măsurătoare independentă.

O bombă MOAB pregătită pentru primul test, la baza aeriană Eglin, Florida, pe 11 martie 2003
O bombă MOAB pregătită pentru primul test, la baza aeriană Eglin, Florida, pe 11 martie 2003. Forțele Aeriene au spus că norul a fost vizibil de la distanțe de până la 20 de mile. Fotografie a Departamentului Apărării al SUA.U.S. Department of Defense photograph · Domeniu public, prin Wikimedia Commons (File:MOAB bomb.jpg)

Cum au fost calculate numerele#

Suflul. Suprapresiunea maximă, momentul sosirii și durata impulsului vin din curbele Kingery–Bulmash pentru o explozie emisferică de 11 tone de TNT la sol, în aproximările lui Swisdak din 1994. Codul meu reproduce exemplele calculate din tabelul 5 al ghidului ONU IATG 01.80 cu o abatere sub jumătate de procent. Curba momentului de sosire se oprește la circa 890 m; dincolo de ea, frontul e prelungit cu viteza sunetului. O explozie la circa 1,8 m înălțime (valoarea dată de DW) e destul de aproape de sol ca să fie tratată ca explozie la suprafață.

Casele. Cele cinci inele folosesc R = K·M^(1/3) / [1 + (3175/M)²]^(1/6), cu M masa explozivului în kilograme (8.482 kg de H-6), cum o definește IATG 01.80, și constantele revizuite de Gilbert, Lees și Scilly în 1994 ca să țină seama de carcasă (tabelele 40–42). Constantele originale ale lui Jarrett dau un inel „avariate iremediabil” mai mic, de 110 m, dar unul exterior mai mare, de 1,1 km. Dacă s-ar folosi echivalentul de 11 tone de TNT în locul masei explozivului, fiecare inel ar fi cu circa 10% mai mare. Formula vine de la casele britanice de cărămidă; structurile moderne din beton rezistă mai bine, iar relieful schimbă totul: la Achin bomba a căzut într-o vale îngustă.

Energia. Echivalentul TNT e cel de 11 tone, citat de obicei; intervalul 9,8–11,7 vine din factorii NATO pentru H-6. Cuburile de TNT folosesc o densitate de 1,654 tone pe metru cub. Echivalentele în TNT pentru grenadă și pentru bombele Mk 84 și Grand Slam sunt calculate din masa explozivului; pentru exploziile de la Silvertown, Beirut și Halifax sunt folosite estimări publicate; valoarea anunțată de Rusia rămâne o afirmație.

Nu sunt modelate căldura și schijele. Distanțele privesc clădirile; modelul nu estimează numărul victimelor.

Piețele. Contururile clădirilor, străzile și apele pe o rază de 1,5 km în jurul fiecărei piețe au fost descărcate din OpenStreetMap pe 17 octombrie 2026. O clădire e numărată într-un inel când centrul conturului ei se află înăuntru.

Surse#

  1. Air Force Armament Museum, “GBU-43/B Massive Ordnance Air Blast”
  2. Air & Space Forces Magazine, “GBU-43/B MOAB”
  3. US Air Force, “Five years later, it’s still known as ‘Mother of all bombs’” (archived copy)
  4. Eglin Air Force Base, photo caption of the 11 March 2003 test (archived copy)
  5. Military.com, “After US drops ‘Frankenbomb’ on Afghanistan, questions linger”, 22 April 2017
  6. DW, “What makes MOAB the ‘mother of all bombs’?”, 14 April 2017
  7. NPR, “Giant bomb was ‘right weapon’ for attack on ISIS, U.S. general says”, 14 April 2017
  8. Stars and Stripes, Afghan official: death toll rises to 94, April 2017
  9. Reuters, “Few clues to casualties at site of huge U.S. bomb in Afghanistan” (reprint)
  10. BBC, “The Mother of All Bombs: How badly did it hurt IS in Afghanistan?”, 27 April 2017
  11. Fox News, “Analysts downplay effectiveness of MOAB strike in Afghanistan”, 7 May 2017 (Alcis imagery)
  12. CBS News, “U.S. drops ‘mother of all bombs’ in Afghanistan”, 13 April 2017
  13. Resolute Support Public Affairs, “Site of GBU-43/B” (video, Afghan Local Police footage), Wikimedia Commons
  14. United Nations, International Ammunition Technical Guideline 01.80 (3rd ed., 2021), Tables 5, 10, 40–42
  15. C. N. Kingery & G. Bulmash, Airblast parameters from TNT spherical air burst and hemispherical surface burst, ARBRL-TR-02555 (1984); fits by M. Swisdak (1994), as coded in the open kingery-bulmash package
  16. S. E. Rigby et al., “Preliminary yield estimation of the 2020 Beirut explosion using video footage from social media”, Shock Waves 30 (2020)
  17. London Museum, “Silvertown 1917: London’s largest explosion”
  18. Guinness World Records, largest man-made explosion before nuclear weapons (Halifax, 1917)
  19. Atomic Archive, Little Boy and Fat Man specifications
  20. Atomic Heritage Foundation, “Tsar Bomba”
  21. Federation of American Scientists, “The end of the B53 era” (B83, 1.2 megatons), 2011
  22. Memorial Flight Club, “14 March 1945: the first Grand Slam raid”
  23. The War Zone, “Our best look yet at the Massive Ordnance Penetrator” (stencil weights and fill)
  24. US Air Force, photo caption: MOP “designed to penetrate up to 200 feet underground before exploding” (archived copy)
  25. US Department of Defense, transcript of the 22 June 2025 briefing by Secretary Hegseth and Gen. Caine (archived copy)
  26. DOD News, “Historically successful strike on Iranian nuclear site was 15 years in the making”, 26 June 2025
  27. CSIS, “Satellite imagery of Pickaxe Mountain”, September 2026
  28. Associated Press, “What to know about Iran’s Pickaxe Mountain”, 22 July 2026
  29. CNN, “US considering using ‘mother of all bombs’ against Iran, sources say”, 15 October 2026 (syndicated copy)
  30. AFP in the Taipei Times, “US considering hitting Iran with ‘MOAB’”, 16 October 2026
  31. Al Jazeera, “What is the ‘Mother of All Bombs’ US could use in Iran?”, 15 October 2026
  32. Fox News live coverage, 15 October 2026 (Trump on Newsmax)
  33. Congressional Research Service, “U.S. Conflict with Iran”, R48887, 18 September 2026
  34. AP via FOX19, Trump: no US strikes on Iran before the midterm elections, 8 October 2026
  35. Wikipedia articles on the BLU-82, Tallboy, T-12 Cloudmaker and Father of All Bombs (dimensions and the Russian claim; each traced to its references where possible)
  36. Wikipedia, “2017 Nangarhar airstrike” (the successive Afghan tolls and the civilian reports, with their sources: NYT, AFP, the Guardian)
  37. OpenStreetMap contributors (building outlines, streets and water, downloaded 17 October 2026; ODbL)