Exploratorul
Cronologia localității tale
Caută-ți localitatea sau apasă pe ea pe hartă. Fișa din dreapta arată, pentru fiecare dintre cele patru rețele, în ce an apare prima dată în statistică și cum a evoluat de atunci. Cu anii de sub hartă poți urmări cum s-a colorat țara din 1990 încoace, iar butoanele de mai sus schimbă ce anume colorează harta.
Culorile arată ce rețea are localitatea în anul ales, așa cum apare în raportarea anuală a INS. O localitate colorată are conducte pe teritoriul ei; câte gospodării sunt racordate la ele rămâne o altă întrebare.
Straturile
Apa a venit întâi, canalizarea a venit după
În 1990, din cele 3.181 de localități de astăzi, 1.349 aveau o rețea de apă potabilă, 520 aveau canalizare și 311 aveau conducte de gaze. Toate cele 103 de municipii aveau apă și canalizare, dar numai 74 aveau și gaze. Dintre cele 2.627 de comune de atunci, 1.037 aveau rețea de apă, 223 aveau canalizare, 148 aveau gaze și 1.522 nu aveau niciuna dintre cele trei. În 2025, apa ajunge în 2.740 de localități, canalizarea în 1.696 și gazele în 1.006. Cele trei linii au urcat însă în ritmuri diferite și în momente diferite.
Apa a avut valul ei în anii 2000: în 2004 apar în serie 121 de localități noi cu rețea de apă, cel mai mare număr dintr-un singur an, iar între 2004 și 2010 se adaugă 506. Canalizarea a așteptat: în cele două decenii dintre 1991 și 2010 apar 372 de localități noi cu canalizare, iar în cei cincisprezece ani de după 2010 apar 915. Anul aderării la Uniunea Europeană, 2007, stă chiar la granița dintre cele două valuri. Tratatul de aderare a dat României termen până la sfârșitul lui 2018 ca să colecteze și să epureze apele uzate din toate așezările de peste 2.000 de locuitori-echivalenți; termenul a trecut, procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor este în curs, iar rețelele continuă să apară în ritmul cel mai rapid din toată seria.
Gazele urmează o altă logică, cea a geografiei zăcămintelor și a magistralelor: 311 de localități le aveau în 1990, aproape trei din cinci în doar opt județe, Mureș, Sibiu, Alba, Cluj și Brașov în Transilvania, Prahova, Dâmbovița și Argeș în Muntenia, iar în 2025 sunt 1.006. Chiar și așa, 64 din cele 319 de orașe și municipii ale țării nu au conducte de gaze în 2025, printre ele Borșa, cu 28.653 de locuitori, Băilești, Vicovu de Sus, Cernavodă și Calafat.
Decalajul sanitar
Cât durează de la robinet la canal
Pentru localitățile în care atât apa, cât și canalizarea apar în serie după 1990 se poate măsura distanța dintre ele. Sunt 679 de asemenea localități care existau deja în 1992. În 188 dintre ele cele două rețele apar în același an. În 473 dintre ele canalizarea vine mai târziu, la o distanță mediană de 11 ani. În 277 de localități distanța trece de zece ani, iar în 85 trece de douăzeci.
Recordul este la , o comună de 1.181 de locuitori din câmpia Timișului: apa apare în statistică în 1992, canalizarea în 2025. Luciu (Buzău), Livada (Arad) și Hoghilag (Sibiu) au așteptat 32 de ani. Și mai mare este grupul celor care încă așteaptă: 891 de localități existente în 1992 au rețea de apă în 2025 și nu au canalizare, iar 322 dintre ele au apa de dinainte de 1990, adică de cel puțin 35 de ani. Cea mai populată este , un oraș din Suceava cu 17.842 de locuitori și rețea de apă din 1990.
România cu apă, dar fără canalizare
O țară care a crescut până în 2010 și abia acum se strânge
Dacă apa vine înaintea canalizării, atunci fiecare val de conducte de apă creează, pentru o vreme, localități cu robinet și fără canal. Numărul lor a crescut de la 846 în 1990 la 1.465 în 2010, când două din trei localități cu rețea de apă nu aveau canalizare. De atunci scade, an de an, până la 1.065 în 2025. Valul de canalizare de după 2010 a fost, în bună parte, plata acestei datorii.
Socotit în oameni, după populația cu domiciliul înregistrat, 2,96 milioane de români locuiesc în 2025 într-o localitate care are rețea de apă, dar nu și canalizare, adică 13,7% din populație. În 2010 erau 21,6%. Alte 1,26 milioane de persoane, 5,8%, locuiesc într-o localitate fără nicio rețea de apă; în 1992 erau unul din patru. Cele mai multe localități fără apă în rețea sunt în Suceava (40), Dolj (33), Teleorman (33), Botoșani (27) și Giurgiu (27).
Printre orașe, patru nu au canalizare în 2025: Vicovu de Sus, Milișăuți și Miercurea Sibiului nu au avut-o niciodată în serie, iar , din Dâmbovița, o avea în 1990 și dispare din statistică după 2004. Trei orașe nu au nici rețea de apă: Miercurea Sibiului, Milișăuți și Cajvana, un oraș de 10.577 de locuitori din Suceava care raportează rețea de apă până în 2003 și nu mai raportează după.
Anul completării
În ce an a intrat localitatea ta în România cu apă, canalizare și gaze
Pentru fiecare localitate se poate afla primul an în care toate cele trei rețele de bază sunt prezente în același timp în statistică. Pentru 187 de localități, în general orașe, acel an este 1990 sau mai devreme: le aveau deja când începe seria. Alte 551 de localități existente în 1992 le-au completat între 1991 și 2025, mai mult de două treimi dintre ele, 381, după aderarea din 2007. În 2025 sunt 736 de localități cu toate trei, iar 2.445 nu le au pe toate, cele mai multe fiindcă le lipsește canalizarea sau gazul.
Anul completării este anul primei apariții în statistică; inaugurarea poate fi mult mai veche. Rețelele care existau în 1990 pot fi mult mai vechi, iar o comună înființată în 2004 apare în serie abia din 2004, chiar dacă satele ei aveau apă de la comuna-mamă. Fișa fiecărei localități spune când e cazul.
Stratul care a plecat
Cum a murit încălzirea centralizată
În 1993, primul an cu date pe localități, 330 de orașe și comune primeau căldură printr-o rețea publică, în total 36,3 milioane de gigacalorii. În 2025 mai sunt 56 de localități și 5,7 milioane de gigacalorii, cu 84% mai puțin. Din cele 382 de localități care apar vreodată în serie cu energie termică distribuită, 326 au dispărut din ea: 107 până în 2000, alte 110 până în 2005, restul într-o picurare care nu s-a oprit nici după 2020. Șapte comune mai au încălzire centralizată în 2025, între ele Tașca și Alexandru cel Bun din Neamț și Lovrin din Timiș.
Supraviețuirea în serie nu înseamnă sănătate. Dintre cele 56 de sisteme rămase, 20 livrează în 2025 sub o zecime din maximul lor: a coborât de la 1,17 milioane de gigacalorii la 26.572, de la 1,08 milioane la 12.882, Sfântu Gheorghe de la 662.000 la circa 3.000, Baia Mare de la 653.000 la circa 2.000. Bucureștiul, care livra 9,55 milioane de gigacalorii în 1997, mai livrează 2,64 milioane, dar asta înseamnă acum 46,5% din tot ce se distribuie în țară. Excepțiile sunt puține și au o explicație locală: Oradea a atins maximul în 2005 și păstrează o treime din el, Ploiești a atins maximul abia în 2013, iar Cernavodă distribuie în 2025 aproape cât în anul ei de vârf, 2021.
Dispariția din serie înseamnă că localitatea nu mai raportează energie termică distribuită; țevile pot rămâne în pământ ani buni după aceea. 53 de localități au întreruperi în raportare, cu ani lipsă între ani cu valori, iar la 45 dintre ele seria se încheie oricum înainte de 2025. Câteva revin după o pauză, cum e Tașca, din Neamț, absentă în 2001 și prezentă neîntrerupt după; datele nu pot deosebi o repornire de o raportare lipsă.
Un strat în plus
Străzile modernizate ale orașelor
Pentru cele 319 de orașe și municipii, INS raportează și lungimea străzilor și lungimea celor modernizate, cu îmbrăcăminte de asfalt, beton sau piatră cubică. În 1990 erau modernizate 12.082 din 21.065 de kilometri de străzi orășenești, 57,4%. În 2025 sunt 24.554 din 32.465, 75,6%. Orașul median a trecut de la 55,6% la 78,0%. La , de unde pornește fișa de mai sus, ponderea a urcat de la 49,0% la 72,6%. Fișa fiecărui oraș arată cele două cifre.
Metodă
De unde vin cifrele și ce nu spun
Toate datele vin din baza TEMPO-Online a Institutului Național de Statistică, capitolul „Utilități publice de interes local”, matricele pe județe și localități: GOS106B (lungimea rețelei simple de distribuție a apei potabile), GOS110A (lungimea conductelor de canalizare), GOS116A (lungimea conductelor de distribuție a gazelor), GOS109A (energia termică distribuită), GOS104A și GOS105A (lungimea străzilor orășenești și a celor modernizate). Ultima actualizare a matricelor este din 27 august 2026 și acoperă anii 1990–2025, respectiv 1993–2025 pentru energia termică.
- Ce înseamnă „are rețea”. INS înregistrează o valoare pentru o localitate și un an numai dacă pe teritoriul ei există conducte ale rețelei respective. Absența unei valori este singurul semnal de absență a rețelei: în aceste matrice nu apar zerouri și nici celule marcate ca lipsă. O localitate colorată pe hartă are rețea pe teritoriul ei, ceea ce nu spune nimic despre câte gospodării sunt racordate.
- Primul an în serie. „Apare în 2004” înseamnă că 2004 este primul an cu valoare în statistică, oricare ar fi anul inaugurării. Pentru rețelele prezente din 1990 anul inaugurării poate fi cu decenii mai vechi, de aceea sunt etichetate „înainte de 1990”. Decalajul dintre apă și canalizare și anul completării sunt calculate numai pentru localitățile în care rețelele respective apar după 1990.
- Comunele înființate după 2000. 235 de localități de astăzi nu au populație înregistrată la 1 ianuarie 1992 în evidența INS, semn că au fost înființate ulterior, cele mai multe între 2003 și 2006. Seriile lor pornesc odată cu ele, așa că anul „apariției” unei rețele poate fi doar anul înființării. Ele sunt excluse din calculul decalajului și al anului completării și primesc o notă pe fișă.
- Dispariția din serie. Când o localitate nu mai are valoare după un anumit an, textul spune că lipsește din serie; despre soarta fizică a rețelei datele nu spun nimic. 276 de localități au întreruperi în seria apei, 150 în cea a canalizării și 53 în cea a energiei termice; harta arată prezența din fiecare an, așa cum a fost raportată.
- Verificări. Numărul de localități cu fiecare rețea, calculat din matricele pe localități, coincide cu numărul publicat de INS în matricele-sumar GOS106C și GOS110C pentru 2010, 2020 și 2025 (2.252, 2.605 și 2.740 pentru apă; 1.696 pentru canalizare în 2025). Sumele pe localități ale kilometrilor și ale gigacaloriilor coincid, la fiecare an, cu totalurile naționale publicate de INS. Pentru gaze, matricea pe localități dă 1.006 de localități în 2025, iar cea sumar 1.030; textul folosește peste tot cifra din matricea pe localități.
- Oameni. Procentele de populație folosesc populația după domiciliu la 1 ianuarie a anului următor (INS POP107D): 21,65 milioane la 1 ianuarie 2026. Populația după domiciliu este mai mare decât cea rezidentă, fiindcă include persoanele plecate din țară cu domiciliul păstrat.
- Harta. Contururile celor 3.181 de unități administrativ-teritoriale vin de la geo-spatial.org și ANCPI (licență CC BY-SA 4.0), potrivite cu datele INS prin codul SIRUTA. Sectoarele Bucureștiului sunt unite într-o singură unitate, așa cum le raportează INS.
Datele pot fi descărcate direct din TEMPO-Online, iar termenele din tratatul de aderare și stadiul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sunt descrise în raportul Comisiei Europene din 2022 privind directiva apelor uzate urbane.