Stratigrafia numelor de râuri și de sate
Cele mai lungi zece râuri ale României: opt aveau numele scris înainte de anul 600, cu secole înainte ca vreun sat de azi să fie pomenit. Din următoarele 140 de râuri pe care le‑am putut judeca, șase. Apa ține minte mai mult decât pământul.
Regula lungimii
Un râu mare e cunoscut de toată lumea de pe malurile lui, în orice limbă s-ar vorbi acolo. Numele lui trece de la un popor la altul ca o unealtă prea folositoare ca să fie aruncată. Un pârâu și un sat sunt ale celor care stau lângă ele, iar cei care vin pe urmă le botează din nou. De aceea, când așezi cele 150 de râuri ale hărții în ordinea lungimii și colorezi fiecare nume după stratul din care vine, auriul se strânge în stânga.
Datele nu s-au putut încărca; tabelul de mai jos și textul rămân valabile.
Fiecare bară e un râu, de la cel mai lung la cel mai scurt; înălțimea e lungimea în kilometri, în interiorul țării. Dunărea, cu 1.075 de kilometri, iese din scală. Apasă pe o bară ca să citești atestarea. Criteriul favorizează râurile mari: un pârâu cu nume la fel de vechi putea foarte bine să nu ajungă niciodată sub pana unui geograf grec, așa că auriul de aici numără atestări, iar vârsta reală a numelor mici rămâne deschisă.
| # | Râul | km | Prima formă scrisă sau etimonul | Strat |
|---|---|---|---|---|
| 1 | Dunărea | 1.075 | Ἴστρος; Danuvius (430 î.Hr.) | antic |
| 2 | Mureș | 761 | Μάρισος; Marisia (18) | antic |
| 3 | Prut | 742 | Πορατα / Πυρετός (430 î.Hr.) | antic |
| 4 | Olt | 615 | Ἄλουτας; Aluta (150) | antic |
| 5 | Siret | 559 | Τιάραντος; Ἱέρασος (430 î.Hr.) | antic |
| 6 | Someș | 465 | Samus (Samum) (200) | antic |
| 7 | Ialomița | 417 | sl. ilov- „lut” | slav |
| 8 | Argeș | 350 | Ὀρδησσός (430 î.Hr.) | antic |
| 9 | Jiu | 339 | origine deschisă | discutat |
| 10 | Buzău | 302 | Μουσαῖος (372) | antic |
Lungimile sunt cele din Atlasul Cadastrului Apelor, preluate din lista Wikipedia a râurilor după lungime; pentru râurile de sub 144 de kilometri, lungimea e calculată din geometria OpenStreetMap. Tisa, cu 966 de kilometri în total, are doar 65 pe teritoriul României și cade pe locul 41.
Continuitatea nu e o linie dreaptă de pe malul apei până azi. Între ultimul text antic și primul document medieval, numele au stat în gura slavilor, apoi a maghiarilor, și fiecare limbă le-a modelat după regulile ei. Forma Olt e mai apropiată de Aluta lui Iordanes decât de Alutas al lui Ptolemeu, iar germanii Transilvaniei au păstrat un Alt care arată același traseu. Someș continuă Samus cu o vocală mișcată, Mureș vine din Marisos fie direct, fie prin maghiarul Maros, iar lingviștii maghiari cer pentru Someș și Mureș exact această trecere, pe baza unei schimbări de vocală din secolul al XIV-lea. Ce a supraviețuit e numele; drumul lui prin limbile intermediare e, pentru fiecare râu în parte, obiectul unei discuții pe care carota o consemnează.
Ialomița poartă un nume slav, de la cuvântul pentru lut, și e singurul râu din primele zece cu un botez sigur de după anul 600. Unii îl caută în Naparis al lui Herodot, dar potrivirea e o presupunere. Jiul nu are nicio formă antică pe care s-o continue: Ptolemeu trece pe hartă un Rhabon cam în locul lui, iar Iordanes un Gilpil, dar niciunul nu dă, prin regulile cunoscute ale limbii, forma Jiu. Un nume vechi, foarte probabil, dar nescris.
Dincolo de primele zece, atestarea antică apare rar și, de fiecare dată, cu o explicație. Timișul și Crișul Alb sunt râuri mari de câmpie, notate de Ptolemeu și de Iordanes. Tisa e uriașă, doar că trece puțin pe la noi. Bârzava supraviețuiește în singura propoziție rămasă din cartea lui Traian despre războaiele dacice: „inde Berzobim, deinde Aizi processimus”. Ampoiul a ținut numele orașului roman al aurului, Ampelum, după ce orașul însuși a devenit Zlatna, adică tot aur, în slavă. Motru e pus în legătură cu Amutrium al lui Ptolemeu, o identificare veche și încă neverificabilă.
Șase straturi
Fiecare strat are un tipar recognoscibil și o zonă în care se îngroașă. Numărul din fiecare casetă e ce se poate număra cu o regulă declarată, pe cele 18.214 locuri din GeoNames și pe cele 150 de râuri ale hărții. Apasă pe „Arată pe hartă” ca să vezi unde stă stratul.
Nume scrise de Herodot, Strabon, Pliniu, Ptolemeu, Iordanes, într-o pătimire de martir și pe o inscripție de castru. Aproape toate sunt ale râurilor mari. Formele de azi le continuă direct sau, în câteva cazuri, prin maghiară.
Râurile mijlocii și mici, apoi satele: Bistrița, Dâmbovița, Târnava, Prahova, Craiova, Târgoviște. Sufixele -ov, -ova, -ovăț și -ăuți sunt slave. Petrovici a arătat că h în loc de g, ca în Dorohoi și Horodiștea, trădează un grai slav de răsărit, iar Vâlcea unul bulgăresc.
Un strat subțire, dar lipit de câmpie: râurile în -ui și -lui, de la Bahlui la Călmățui, Teleormanul, „pădurea nebună”, Caracalul, Bărăganul. Iar numele de familie Coman, care era numele cumanilor, a făcut sate românești în -ești.
În stratul prin maghiară intră forme românești luate din maghiară sau construite în paralel: Oradea din Várad, Timișoara din Temesvár; la Cluj, Kolozsvár stă alături de seria mai veche Clus/Cluș, a cărei origine rămâne discutată. Sfinții în Sân- redau Szent-, iar dintre cele 98 de nume în Sân- aproape toate stau înăuntrul arcului carpatic. Miercurea Ciuc și Baia Mare sunt traduceri.
Sașii și șvabii au dat rar forma românească a unui nume. Au lăsat, mai des, un al treilea nume, care trăiește lângă celelalte două: Hermannstadt lângă Sibiu și Nagyszeben, Kronstadt lângă Brașov și Brassó. Ghimbav, din Weidenbach, e una dintre puținele excepții.
Stratul de deasupra, cel mai gros: 2.631 de sate în -ești, apoi -eni și -ani, Valea, Poiana, Lunca, Gura, Dealu. E stratul care umple harta, și e făcut adesea cu materiale mai vechi: Curtea de Argeș pune un cuvânt latinesc pe un nume de râu antic.
Toate straturile deodată. Auriul curge, verdele se împrăștie peste tot, roșul stă în câmpie, violetul rămâne în arcul carpatic, iar cercurile albastre marchează locurile cu un nume german paralel.
Nu sunt colorate 11.884 de locuri, aproape două treimi: regulile proiectului nu recunosc un tipar pentru numele lor. Eticheta „fără tipar recunoscut” descrie regula de numărare, nu originea numelui. Originea se verifică nume cu nume, iar carota de mai jos păstrează etimonul, sursa și îndoiala acolo unde cercetarea nu a închis discuția.
Carota
Orice loc din cele 18.214 și orice râu din cele 150. Pentru numele verificate, carota arată forma antică sau etimonul, sursa și numele paralele în maghiară și germană, acolo unde OpenStreetMap le are. Pentru celelalte, arată tiparul recunoscut de regulă, sau spune cinstit că nu e niciunul.
Numele paralele
În Transilvania straturile nu s-au așezat unul peste altul; au rămas unul lângă altul. Același oraș are un nume românesc, unul maghiar și unul german, și de multe ori cele trei nu au nicio rădăcină comună.
| Română | Maghiară | Germană | Ce se întâmplă |
|---|---|---|---|
| Sibiu | Nagyszeben | Hermannstadt | Româna și maghiara continuă numele râului Cibin; germana pune numele unui fondator, Hermann. |
| Brașov | Brassó | Kronstadt | Două forme ale aceluiași nume discutat, și un „oraș al coroanei” fără legătură cu ele. |
| Sighișoara | Segesvár | Schäßburg | Româna vine din maghiară; germana are un nume propriu. |
| Bistrița | Beszterce | Bistritz | Trei limbi, un singur nume, slav: apa repede. |
| Sebeș | Szászsebes | Mühlbach | Româna din maghiarul „repede”; germana spune „pârâul morii”. Același râu, două sensuri. |
| Alba Iulia | Gyulafehérvár | Karlsburg | Trei nume de cetate albă și de stăpâni, pe locul Apulum-ului roman; românii i-au spus veacuri întregi Bălgrad, în slavă. |
| Târnava | Küküllő | Kokel | Slav (spin), turcic vechi (porumbar), și germana îl ia pe cel maghiar. |
| Arieș | Aranyos | Goldfluss | Româna din maghiară; germana traduce: râul de aur. |
Județele cu cele mai multe nume de locuri cu tipar, pentru cele trei straturi care au un tipar strict. Numărătoarea e pe reguli, pe cele 18.214 locuri din GeoNames.
Cum am numărat
Harta folosește cele 18.214 locuri locuite din GeoNames pentru România, cu coordonate, și 150 de râuri cu geometria din OpenStreetMap, extrasă pe 6 septembrie 2026: toate relațiile de tip râu din țară cu peste 45 de kilometri, plus căile pentru râurile fără relație, plus încă 31 de râuri între 35 și 45 de kilometri, cercetate și adăugate manual pe 8 septembrie 2026, ca lista să ajungă la 150. Secașul Mare și Secașul Mic au fost adăugate printr-un supliment WaterwayMap/OSM consultat pe 7 septembrie; pentru Secașul Mic, linia disponibilă acoperă doar segmentul cartografiat. Lungimile primelor 30 de râuri sunt cele oficiale, din Atlasul Cadastrului Apelor, așa cum le dă lista Wikipedia; pentru restul, lungimea e suma segmentelor din OpenStreetMap, care poate fi mai mică decât cea reală acolo unde harta e incompletă.
„Atestat înainte de anul 600” înseamnă un lucru precis: numele de azi continuă o formă scrisă într-un text sau pe o inscripție de dinainte de sosirea slavilor la Dunăre. Sursele sunt Herodot (IV, 48), Strabon (VII, 3, 13), Pliniu cel Bătrân (IV, 79–80), Ptolemeu (III, 8), Iordanes (Getica XII, 74 și XXII, 113), Pătimirea Sfântului Sava Gotul, inscripția CIL III 827 de la Cășeiu și fraza lui Traian păstrată de Priscian. Iordanes scrie în 551, de aceea pragul e pus la 600. Identificările rămân cele tradiționale în literatură; unde sunt discutate, carota o spune.
Straturile slav, turcic, maghiar și românesc de pe hartă sunt numărate pe tipare declarate; etimologiile verificate nume cu nume stau în carotă. Tiparele sunt acestea: terminațiile -ov, -ova, -ovăț, -ăuți pentru slav; râurile în -ui, Teleorman, Caracal, Bărăgan și numele Coman pentru turcic; Sân-, -falău, -hida și „Miercurea” pentru maghiar; -ești, -eni, -ani și cuvintele comune Valea, Poiana, Lunca, Gura, Dealu pentru românesc. Un tipar slav poate fi folosit de un vorbitor de română, cum a arătat Petrovici pentru Bahna și pentru Romanați; de aceea casetele spun „nume cu tipar”, iar carota deosebește numele verificate în dicționare de cele clasificate după regulă. Cele 150 de râuri evaluate și cele 89 de locuri din carotă au fiecare o sursă: Iordan (1963), Petrovici (1960, 1965), Conea și Donat (1958), Bocșan și Ungureanu (2015), Kiss Lajos (1988), plus sursele academice și instituționale listate în ledger.
Numele paralele maghiare și germane vin din etichetele name:hu și name:de ale OpenStreetMap și măsoară cât de completă e harta, iar un nume german lipsă poate însemna doar că nu l-a adăugat nimeni.
Această pagină continuă Cine a numit România, care a numărat sufixele patronimice și sfinții în Sân- pe același repertoriu de locuri, și Straturile unui cuvânt, despre aceleași straturi în lexic. Straturile de aici se pot recalcula din fișierele proiectului.
Surse