- H
- T
- P
- F
Cum se vede că podeaua nu se repetă?#
Alături e o bucată de 54.289 de pălării. Dacă ar fi periodică, ar exista o deplasare care s-o pună exact peste ea însăși. Butonul încearcă cele mai bune deplasări găsite: ajung la 95% din plăcile din mijloc așezate peste o placă la fel, iar plăcile aprinse nimeresc altceva.
Mai departe există și deplasări care potrivesc tot mijlocul, fiindcă orice grup de plăci se repetă, cum se vede mai jos. Atunci greșesc în altă parte: nicio deplasare nu potrivește podeaua întreagă. O bucată finită nu poate dovedi asta; demonstrația din 2023 folosește familia de forme de mai jos.
Cum crește o podea fără sfârșit?#
Planul are patru piese făcute din pălării: H (patru pălării, una întoarsă pe dos), T (una), P și F (câte două). Fiecare pas le grupează în versiuni mai mari ale acelorași patru piese, care se potrivesc între ele la fel ca cele mici. Pasul se poate repeta oricât, deci podeaua poate crește fără margine.
Un H are 4 pălării, apoi 25, 169, 1.156, 7.921, 54.289: pătratele numerelor 2, 5, 13, 34, 89 și 233, adică fiecare al doilea număr din șirul lui Fibonacci. La fiecare pas aria crește de aproape 6,85 ori, cât φ⁴, unde φ e numărul de aur.
De ce cam una din opt pălării e întoarsă pe dos?#
Pălăriile evidențiate sunt întoarse pe dos, imaginea în oglindă a celorlalte. Nicio podea de pălării nu se poate face fără ele. În podeaua întreagă, pălăriile obișnuite sunt de 6,85 ori mai multe decât cele întoarse, iar raportul se apropie de φ⁴ = 6,854 cu cât podeaua e mai mare.
O foaie de hârtie se întoarce ușor. O placă de ceramică smălțuită are o singură față, au observat autorii în a doua lucrare. O podea adevărată de pălării ar avea deci nevoie de două tipare, unul pentru pălării și unul pentru oglinditele lor.
Orice bucată se repetă. De ce nu și podeaua?#
Atinge orice pălărie: se aprind toate locurile unde vecinii ei stau exact la fel. În această bucată de 54.289 de pălării, vecinii unei pălării stau în doar 19 feluri; cu vecinii vecinilor, în 49; cu încă un rând, în 106.
Fiecare grup de plăci apare din nou mai departe, cu atât mai rar cu cât e mai mare, ca un cuvânt care revine într-o carte. Podeaua întreagă nu ajunge însă niciodată exact peste ea însăși.
Pălăria, țestoasa și formele dintre ele#
Pălăria are două feluri de laturi: unele lungi de 1, altele de √3. Dacă schimbi cele două lungimi, obții o familie întreagă de forme. Trage de buton: toată podeaua se transformă, iar plăcile rămân lipite, fiindcă fiecare formă din familie pavează planul în același fel.
Smith găsise separat și „țestoasa”, făcută din zece deltoizi; s-a dovedit că e tot un membru al familiei. Doar trei forme din familie se pot așeza și periodic: căpriorul și cometa de la capete și forma cu toate laturile egale din mijloc.
Spectrul: placa fără copie în oglindă#
Forma cu laturi egale din mijlocul familiei are o proprietate aparte: dacă nu ai voie s-o întorci pe dos, pavează planul numai fără repetiție. Cu laturile îndoite în S, o copie întoarsă nu mai poate intra într-o podea de spectre neîntoarse. Autorii i-au spus „Spectre”, iar lucrarea a apărut în mai 2023, la două luni după pălărie.
Toate cele 4.401 plăci de alături au aceeași față în sus. Autorii au numit problema „vampire einstein”: o formă care, ca vampirii din povești, nu are imagine în oglindă.