mariuscomper.uk
Română

Paris, 25 mai 1827 · dosarul 3.208

Condeiul fără sfârșit al lui Petrache Poenaru

Un student român la Paris, o pană de lebădă și un brevet de cinci ani. Aceasta este povestea documentului, a mecanismului și a ceea ce a fost cu adevărat primul.

Dosarul din 1827: certificatul „No. 3208” și planșa 1. Scan INPI via Wikimedia Commons. Dosarul brevetului, scan INPI via Commons, CC BY-SA 4.0 MariusOrion · Wikimedia Commons

Capitolul I

Copistul

1799–1826 · de la Benești la Paris

Capitolul
1799–1826
Născut
10 ianuarie 1799, Benești
Secretar al lui Vladimirescu
1821
Bursa Vienei
1822
Bursa Parisului
1824–1826

Petrache Poenaru se naște la 10 ianuarie 1799 la Benești, în Vâlcea. Învață la școala Obedeanu din Craiova, lucrează ca pisar la episcopia Râmnicului, iar între 1820 și 1821 predă greaca la Școala Mitropoliei din București.

În 1821 i se alătură lui Tudor Vladimirescu. Nu se dovedește bun de luptă, dar Vladimirescu îi vede mintea ascuțită și îl face omul său de încredere: Poenaru scrie proclamația oștirii, socotită azi printre primele ziare românești. Trimis în misiune diplomatică, scapă de soarta căpeteniei și se adăpostește la Sibiu.

Tudor Vladimirescu, pictat de Theodor Aman. În oastea lui din 1821, Poenaru a fost omul cu condeiul. Tudor Vladimirescu de Theodor Aman, domeniu public · Wikimedia Commons

În 1822 capătă o bursă la Viena, unde descoperă instrumentele de măsură și micrometrele, iar în 1824 domnitorul Grigore Ghica îi dă o bursă nouă, cu o condiție: să se întoarcă și să predea. În 1826 pleacă la Paris, la Școala Politehnică, să studieze geodezia și topografia.

Cea mai dulce plăcere pe care o poate trăi un om este învățătura.

dintr-o scrisoare către familie, Viena, pe la 1822

Între timp: Între timp, la Londra: în mai 1809 Frederick Fölsch primește primul brevet englezesc pentru un condei cu rezervor, iar în septembrie 1809 Joseph Bramah brevetează un alimentator îmbunătățit.

Capitolul II

Brevetul

1826–1827 · Paris, rue de Tournon 17

Capitolul
1826–1827
Ajunge la Paris
1826
Cererea de brevet
26 aprilie 1827
Brevetul acordat
25 mai 1827
Durata brevetului
5 ani

La Paris, Poenaru ia notițe și copiază cursuri fără încetare, iar pana de gâscă, muiată mereu în călimară, îl încetinește. Așa ajunge să deseneze un condei portăreț: un tub de pană mare de lebădă drept rezervor, o pană de gâscă obișnuită drept vârf și un capac cu ac care oprește cerneala.

Cererea se depune pe numele „Pierre Poyenar”, la 26 aprilie 1827, după lectura publicată a dosarului INPI. La 25 mai 1827, Direcția Manufacturilor din Ministerul francez de Interne înregistrează invenția la dosarul 3.208, ca brevet de cinci ani.

Planșa 1 a brevetului: condeiul „în mărime naturală”, cu piesele de la A la I. Detaliu din dosarul 3.208. Planșa 1 din dosarul 3.208, CC BY-SA 4.0 MariusOrion · Wikimedia Commons

Titlul, în franceza actului: plume portable sans fin, qui s'alimente elle-meme avec de l'ancre – condeiul portăreț fără sfârșit, care se alimentează singur cu cerneală. Planșa 1 arată condeiul „în mărime naturală”, cu piesele însemnate de la A la I.

Plume portable sans fin, qui s'alimente elle-meme avec de l'ancre.

titlul brevetului, 25 mai 1827

Între timp: Între timp, la Birmingham: în 1828 Josiah Mason face o peniță ieftină de înfipt, iar din 1830 penițele de oțel se fabrică în serie.

Capitolul III

Trenul

1830–1841 · Anglia și întoarcerea acasă

Capitolul
1830–1841
Liverpool–Manchester se deschide
15 septembrie 1830
Scrisoarea din tren
27 octombrie 1831
Călători într-un singur tren
240
Primul curs de algebră
1841

După brevet, Poenaru își desăvârșește studiile în Anglia. La 15 septembrie 1830 se deschide linia Liverpool–Manchester, prima cale ferată din lume pentru călători, iar Poenaru se urcă într-un tren și scrie acasă.

Scrisoarea din 27 octombrie 1831 păstrează uimirea întreagă: douăzeci de trăsuri legate unele de altele, cu 240 de persoane, trase de o singură mașină cu aburi. E socotit cel dintâi român care a călătorit cu trenul.

Deschiderea liniei Liverpool–Manchester, septembrie 1830. Un an mai târziu, Poenaru scria acasă despre minunea văzută. Deschiderea căii ferate de I. Shaw Jr., septembrie 1830, domeniu public · Wikimedia Commons

Întors în țară, își ține legământul bursei: organizează învățământul, întemeiază colegiul din Craiova, iar în 1841 tipărește primul curs de algebră în limba română pentru Țara Românească.

Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului: douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane, trase deodată de o singură mașină cu aburi.

scrisoare din Anglia, 27 octombrie 1831

Între timp: Între timp, în America și Anglia: în 1832 John Jacob Parker brevetează un condei cu piston acționat de un șurub.

Capitolul IV

Urma

1848–2010 · școli, academie, amintire

Capitolul
1848–2010
Revoluția de la 1848
12 iulie 1848
Membru al Academiei Române
1870
Moare la București
2 octombrie 1875
Marca poștală
2010, 5 lei

La 1848, Poenaru intră în Comisia pentru liberarea robilor și semnează „P. Poenaru” pe primul comunicat, la 12 iulie 1848, alături de Iosafat Snagoveanul și Cezar Bolliac. Originalul se păstrează la Muzeul Național de Istorie a României.

Urmează decenii de școală: Eforia Școlilor, Școala de Agricultură de la Pantelimon din 1835, Școala de Poduri și Șosele din 1867, iar în 1870 Academia Română îl alege membru. Moare la București, la 2 octombrie 1875.

Petrache Poenaru în 1868, portret de Constantin Lecca. Petrache Poenaru de Constantin Lecca, 1868, domeniu public · Wikimedia Commons

Amintirea i-a rămas legată de condei: stația de metrou Petrache Poenaru din București îi poartă numele, iar în 2010 Poșta Română i-a închinat o marcă de 5 lei, cu inventatorul alături de desenul stiloului.

P. Poenaru

semnătura de pe primul comunicat al Comisiei, 12 iulie 1848

Între timp: Între timp, în America: în anii 1880 începe era stiloului de serie, cu Waterman și Wirt, iar Waterman rămâne lider de piață până prin anii 1920.

Brevetul, rând cu rând

Certificatul și planșa de mai jos sunt dosarul 3.208, așa cum se păstrează în arhiva INPI. Numele depus este „Poyenar”, adresa este Paris, rue de Tournon 17, iar durata este de cinci ani.

Șase rânduri explică mecanismul, fiecare cu piesele lui aprinse pe schemă. Apasă un rând și urmărește literele.

Dosarul din 1827: certificatul „No. 3208” și planșa 1. Scan INPI via Wikimedia Commons. Dosarul brevetului, scan INPI via Commons, CC BY-SA 4.0 MariusOrion · Wikimedia Commons
Planșa 1: „Plume sans fin pr. Mr. Poyenar”, desenată „în mărime naturală”. Planșa 1 din dosarul 3.208, CC BY-SA 4.0 MariusOrion · Wikimedia Commons
  1. Tubul A este o pană mare de lebădă, din cele pentru pensule de hărți. Ea ține cerneala: rezervorul e din pană, nu din metal.

  2. La capătul de sus al penei stă un tub metalic subțire, B, care se înșurubează în capacul C. Deșurubezi capacul și torni cerneala înăuntru.

  3. Capătul de jos al butoiului intră în tubul metalic cu trei trepte D, E, F. Treapta E ține strâns pana de gâscă G, tăiată ca o pană obișnuită, care se poate înlocui oricând cu o pană la fel sau cu o peniță de metal.

  4. Când nu mai scrii, pui capacul metalic H peste vârf. În fundul capacului e lipit acul lung I, care intră în vârful penei G și astupă găurica din talpa piesei F: cerneala nu mai poate scăpa.

  5. Aici e tot alimentatorul: în loc să scuturi condeiul, strângi tubul A cu degetele, iar cerneala trece prin găurica din F spre vârf. Atât – o gaură mică, fără niciun mecanism care să dozeze fluxul.

  6. Fiind din pană, și nu din metal sau sticlă, condeiul e mult mai ușor și mai greu de spart, iar necazurile pe care căldura le face metalelor nu mai apar.

Schema care scrie

Litere ca pe planșa 1. Apasă butonul și ține-l: tubul A se strânge, cerneala coboară, o picătură pornește spre vârf.

A B C D E F G H I quill A, thread B, cap C, steps D E F, nib G, cap H, needle I C B A D E F G H I

Sinceritate de brevet: condeiul nu are alimentator capilar. După cum observă istoricul David Nishimura, curgerea nu e dozată de nimic, „doar o gaură mică prin care poate picura”.

Scrie?

Patru necazuri din 1827. Fiecare are două leacuri: unul din textul brevetului, altul din viitor. Alege-l pe cel din 1827.

  1. 1

    Buzunarul pătat

    Pui condeiul în buzunar ca pe un creion și cerneala ți se prelinge pe haină.

    Răspunsul

    Brevetul pecetluiește cu acul I, lipit în fundul capacului H. Cauciucul vulcanizat e cu decenii în viitor.

  2. 2

    Vârful sec

    Scrii și firul de cerneală se subțiază, apoi se oprește.

    Răspunsul

    Textul brevetului spune limpede: nu e nevoie să scuturi, strângi tubul A și cerneala vine spre vârf.

  3. 3

    Pana tocită

    Vârful G s-a tocit și zgârie hârtia.

    Răspunsul

    Treapta E e făcută pentru schimbat: pana G iese și intră la strâns, ca o rezervă.

  4. 4

    Dimineața rece

    Într-o dimineață friguroasă, condeiele de metal ale colegilor fac nazuri.

    Răspunsul

    Brevetul făgăduiește tocmai asta: tubul de pană scapă de necazurile pe care căldura și frigul le fac metalelor.

Numerele

Șase numere țin toată povestea.

1.799
se naște la Benești, în Vâlcea
1.827
brevetul „Poyenar” la Paris
3.208
numărul dosarului de brevet
240
de oameni într-un singur tren tras de aburi, în scrisoarea din Anglia
1.848
semnează dezrobirea la București
2.010
anul mărcii Poștei Române

Patru mituri, pe scurt

  1. „Primul stilou din lume”

    Nu chiar: în mai 1809 Frederick Fölsch lua primul brevet englezesc pentru un condei cu rezervor, cu 18 ani înainte, iar Bion desenase o „plume sans fin” încă din 1709. Ce rămâne al lui Poenaru: primul brevet franțuzesc de condei cu rezervor dat unui român și primul condei al cărui butoi de pană de lebădă se strânge cu degetele.

  2. „Brevetul numărul 3.208”

    Sunt scrise pe act, dar nu sunt un număr de brevet în sensul de azi: înainte de 1844 brevetele franceze nu aveau numere, iar 3.208 e cota dosarului. Cercetătorii care au scos dosarul din arhiva INPI spun același lucru.

  3. „Mai întâi la Viena”

    Se spune că ar fi brevetat întâi la Viena, apoi la Paris, dar nimeni nu arată vreun număr, vreo dată sau vreun act vienez. Până apare dovada, rămâne nedocumentat – și de aceea nu apare nicăieri pe pagina aceasta ca fapt.

  4. „Adevăratul inventator e Waterman”

    Pe jumătate adevărat: abia în anii 1880, cu Waterman și Wirt, stiloul cu alimentator capilar ajunge un obiect de serie – iar condeiul lui Poenaru, fără alimentator și fără tiraj, n-a apucat asta. Waterman e părintele stiloului practic, Poenaru păstrează ideea cea mai frumoasă din 1827.

Surse și metodă

Toate datele și numerele vin din cele două articole Wikipedia (englez și român) despre Poenaru, din istoria stiloului și din dosarul brevetului văzut în arhiva INPI, prin scanul de pe Commons.

Mecanismul e povestit după traducerea engleză a descrierii din brevet, publicată în 2013 de istoricul David Nishimura, cu scurte citate atribuite; titlul francez e citat în ortografia actului.

Ce n-am putut dovedi am lăsat deoparte și am scris alături „nedocumentat”: mai ales presupusul brevet vienez.

Imaginile