La Cazane, Dunărea se strânge între pereți de calcar până la vreo 150 de metri lățime și are vreo 53 de metri adâncime. Mai jos urcăm apa împreună, de la nivelul roman până la baraj: drumul, tăblița, chipul și insula înecată.
azi, de sus cheile
Un fluviu, două fețe, o insulă înecată
Cheile care au înghițit o insulă
Dunărea intră în România printr-o tăietură lungă de 134 de kilometri, de la Baziaș până la Gura Văii: Porțile de Fier. Iar în mijlocul tăieturii, la Cazane, fluviul se strânge până la vreo 150 de metri lățime și are vreo 53 de metri adâncime — cel mai îngust și mai adânc loc al lui pe tot drumul prin țară. Aici romanii au tăiat drum în stâncă, aici Traian și-a pus tăblița în anul 100, aici un chip de zeci de metri a fost cioplit la sfârșitul veacului XX, iar mai în aval o insulă cu 511 oameni a dispărut sub apă.
Urcăm apa împreună, de la nivelul jos al romanilor până la lacul de azi: în stânga vezi perioada și locul din poveste. Cheile răspund la o singură întrebare: ce-a înghițit apa — și ce-a lăsat deasupra.
Unde urcăm apa
Între Orșova și Dubova, județul Mehedinți, pe malul românesc al Dunării — cu Serbia dincolo de apă. Harta de mai jos te duce de la țară la Cazane.
Cazanele sunt două: Cazanele Mari, lungi de vreo 3,8 kilometri și late de 200–350 de metri, și Cazanele Mici, de vreo 3,6 kilometri, cu lățimi între 150 și 350 de metri. Cel mai îngust loc, cei vreo 150 de metri, e în Cazanele Mici. Pereții sunt din calcar urgonic, vechi de vreo 140 de milioane de ani: Ciucaru Mare și Ciucaru Mic pe malul românesc, muntele Ștrbac pe cel sârbesc.
Cât e de adânc? Pliantele turistice spun 75 de metri, dar măsurătorile citate în monografia parcului — din cinci lucrări — dau vreo 53 de metri. Diferența contează: 53 de metri este adâncimea indicată de lucrările citate, iar 75 de metri este valoarea răspândită în pliante. Iar adâncimea s-a schimbat oricum odată cu barajul: apa de azi stă cu zeci de metri mai sus decât apa romanilor.
Drumul · Tăiat în stâncă, ținut pe bârne
O șosea romană deasupra apei
Înainte să existe tăblița a existat drumul: lucrările au început sub Tiberiu, în anii 33–34, au continuat sub Domițian și s-au terminat sub Traian, pentru războaiele dacice. Unde stânca o îngăduia, drumul e tăiat în ea; unde peretele cade drept în apă, romanii au înfipt bârne de lemn în stâncă și-au așezat calea pe console deasupra fluviului. Pe aici se trăgeau la edec corăbiile în susul apei: urmele frânghiilor se văd și azi în piatră.
Cât era de lung? Lungimea exactă nu este stabilită în sursele consultate. Se știe însă cât a ținut: drumul a fost folosit până pe la 1970, când lacul de acumulare l-a acoperit. Iar canalul lui Traian, de peste 3 kilometri lungime și 40 de metri lățime, e altă lucrare, săpată în stâncă în aval — distinctă de drumul de pe mal.
Inscripția · Anul 100, nu 103
Tăblița pusă în stâncă de Traian
Deasupra drumului, pe malul sârbesc de azi, Traian a pus o tăbliță cât un perete de casă: 175 pe 410 centimetri, o tabula ansata ținută de două figuri înaripate, cu Dunărea îngenuncheată dedesubt și cu vulturi și delfini deasupra. Găsită la sfârșitul veacului al XVII-lea, tăblița vestește terminarea lucrărilor din defileu. Data ei e anul 100 — anul 103, citit uneori, e o greșeală.
Când a venit lacul, stânca cu tăblița a fost decupată și ridicată cu vreo 14 metri, pe același loc. Cei 30–35 de metri pomeniți uneori sunt ridicarea apei, nu a tăbliței. Textul latin este explicat cuvânt cu cuvânt în pagina pereche Tabula Traiana; aici ne interesează piatra și locul. Tăblița se vede azi numai dinspre apă, de pe vapor.
Tabula Traiana, anul 100: tăblița și cele două figuri înaripate. Foto: Sanja026, CC BY-SA 4.0, prin Wikimedia Commons.
Chipul · 1993–2004
Când a fost cioplit chipul lui Decebal?
Pe malul românesc, la Golful Mraconiei, lângă Cazanele Mici, un chip uriaș privește fluviul: Decebal. Chipul nu e antic. Lucrările au început în 1993, după ce Iosif Constantin Drăgan a cumpărat muntele, și s-au terminat în 2004. Sculptorul italian Mario Galeotti a cercetat stânca și-a făcut primele schițe; apoi, din martie până în octombrie, în două schimburi de câte șase ore, alpiniștii au făcut 20.000 de perforații, au spart stânca cu dinamită și-au măcinat 6.000 de metri cubi de piatră.
Cât e de mare? Sursele dau dimensiuni diferite: site-ul lucrării spune 42,9 metri înălțime și 31,6 metri lățime, ghidurile spun 55 pe 25 de metri. Sursele consultate nu precizează dacă cele două înălțimi se referă la aceeași parte a sculpturii. Inscripția de dedesubt, cioplită în 2000, spune răspicat cine-a plătit: DECEBALUS REX DRAGAN FECIT. Iar „cel mai înalt relief în stâncă din Europa” e o vorbă des repetată, nu un record măsurat de cineva.
Chipul lui Decebal la Golful Mraconiei, 1993–2004. Foto: George Bufan, CC BY-SA 4.0, prin Wikimedia Commons.
Insula · Ada Kaleh, între baraj și Orșova
O insulă cu oraș turcesc
Între baraj și Orșova, în mijlocul Dunării, stătea o insulă lungă de 1750 de metri și lată de 400–500 de metri: Ada Kaleh, cu un orășel majoritar turcesc. În 1966 dosarul insulei număra 511 oameni în 163 de gospodării: 444 de turci, 61 de români și câțiva albanezi, unguri, cehi și sârbi. Principala ocupație era negoțul, urmat de pescuit, plutărit și pomicultură; o fabrică de țigarete pornită în 1925 ținea 68 de muncitori. Rahatul, tutunul, dulceața și cafeaua insulei erau vestite pe amândouă malurile.
Insula avea și cetate: un complex de bastioane din veacul al XVIII-lea, cu cimitir turcesc. Când a venit vremea mutării, o parte din cetate a fost adăpostită pe insula Șimian, unde stă și azi sub codul de monument LMI MH-II-a-A-10411. Nu știm dacă geamia a ajuns pe Șimian: relatările consultate se contrazic.
Geamia insulei într-o carte poștală din 1902. Carte poștală cu autor necunoscut, domeniu public, prin Wikimedia Commons.
Mutarea · 70 de familii în Turcia, 60 la Constanța
Oamenii pleacă, pietrele rămân
Evacuarea insulei s-a întins pe ultimii ani ai deceniului 1960: 70 de familii au plecat în Turcia, 60 la Constanța, 10 la Orșova, 5 la Turnu Severin și 4 la București. Hotărârile de atunci sunt pomenite în studii, dar textele lor n-au fost găsite în arhiva deschisă. Iar lunile exacte ale înecului nu se știu: muzeul spune 1968, alte izvoare 1969–1971; o fotografie din 20 august 1970 arată încă ziduri ale cetății deasupra apei.
Ada Kaleh n-a fost singura: lacul a înghițit 10 localități pe malul românesc și 7 pe cel sârbesc. Orșova veche s-a înecat în 1970, iar orașul nou s-a ridicat între 1966 și 1971 pe alt loc; Tisovița, Plavișevița și Ogradena au fost desființate, oamenii lor mutați la Eșelnița și Dubova; Vârciorova s-a înecat și ea, iar Drencova a rămas doar un port mic.
Barajul · România și Iugoslavia, împreună
Zidul care a ridicat apa
Porțile de Fier I e o lucrare în două țări: România și Iugoslavia au deschis șantierul împreună la 7 septembrie 1964, cu amândoi șefii de stat la Gura Văii și la Sip, iar inaugurarea a venit la 16 mai 1972. Prima ecluză românească a fost pusă în funcțiune la 14 august 1969. Barajul are 60 de metri înălțime și 1278 de metri lungime, între Vârciorova și Sip, la kilometrul 943 al Dunării — la 15 kilometri în amonte de Drobeta.
Efectul se măsoară în metri de apă: plus 30 de metri la Vârciorova, plus 20 la Orșova, plus 5 centimetri tocmai la Baziaș. Nu știm cu cât a crescut nivelul apei chiar în Cazane — nivelurile din secțiunea 3D sunt schematice, nu măsurate. Barajul a schimbat și fluviul, și malurile, și viețile de pe ele.
Barajul Porțile de Fier I, 1964–1972. Foto: Ванилица, CC BY-SA 4.0, prin Wikimedia Commons.
Înecul · Anii în care a dispărut insula
Cum dispare un oraș sub apă
Insula a fost acoperită treptat: apele au urcat treptat, casă cu casă, stradă cu stradă, până când insula n-a mai fost decât o amintire sub lac. Secțiunea 3D arată tocmai asta: casele intră sub apă una câte una, iar nivelul urcă de la apa romanilor la apa barajului. Nu știm luna în care a dispărut ultima porțiune de uscat. Sursele indică ani diferiți, între 1968 și 1971.
Și azi, când apele scad mult, unii spun că s-ar vedea ziduri. Aceste relatări nu sunt confirmate de sursele consultate. Ce rămâne sigur e în numerele de mai sus — metri, ani, familii — și în pietrele adăpostite pe Șimian.
Azi · Parc, vapoare, două inscripții
Cheile de vizitat
Cheile de azi stau într-un parc natural de 115.655 de hectare, cu 18 rezervații: intrarea e în general liberă, iar zonele de protecție integrală se vizitează numai cu rangerii. Vapoarele de la Orșova și Drobeta trec pe lângă amândouă fețele — tăblița și chipul — și numai dinspre apă se văd bine; pentru informații despre plimbările cu barca, vezi pagina pereche Cazanele Dunării. Iar Muzeul Regiunii Porților de Fier arată ce-a scos apa la iveală înainte de înec.
La capătul urcușului rămân două inscripții față în față peste apă, la vreo 2 kilometri una de alta și la 1900 de ani una de alta: TRAIANUS în anul 100 și DRAGAN FECIT în 2000. Un împărat vestea un drum terminat; un om bogat își semna un chip. Tăblița romană a fost ridicată pentru a fi salvată de lac; chipul lui Decebal a fost cioplit după construirea barajului.
Cazanele seara, dinspre apă. Foto: Cristian Bortes, CC BY 2.0, prin Wikimedia Commons.
Alege un moment din poveste
Alege locul sau perioada care te interesează. Reprezentarea 3D urmărește povestea; nivelurile apei sunt schematice.
Cheile: cum se măsoară o strâmtoare
Cazanele sunt locul unde Dunărea face pe dos decât te-ai aștepta: în loc să se lățească, se strânge. Cazanele Mari au vreo 3,8 kilometri lungime și 200–350 de metri lățime; Cazanele Mici au vreo 3,6 kilometri lungime și 150–350 de metri lățime. Lățimea minimă — cei vreo 150 de metri — e cam cât un teren și jumătate de fotbal. Iar adâncimea de vreo 53 de metri e cam cât un bloc de 17 etaje întors cu capul în jos.
Pereții care strâng apa sunt calcar urgonic de vreo 140 de milioane de ani, din vremea când aici era mare. Malul stâng, românesc, ridică Ciucaru Mare și Ciucaru Mic; malul drept, sârbesc, ridică muntele Ștrbac. Adâncimea de 75 de metri apare în pliante turistice; monografia parcului indică aproximativ 53 de metri, pe baza a cinci lucrări.
Pentru clasă: desenează pe caiet o secțiune prin Cazane: doi pereți la 150 de metri unul de altul (la scara ta) și apa de 53 de metri între ei. Marchează apoi două niveluri ipotetice, cu 20 și cu 30 de metri mai sus. Cu cât ar crește adâncimea în fiecare caz? Aceste creșteri au fost consemnate la Orșova și Vârciorova, nu în Cazane.
Chipurile: două inscripții, 1900 de ani între ele
Pe doi kilometri de apă stau două semnături în piatră despărțite de aproape două milenii. Cea veche, din anul 100, vestește o lucrare terminată: drumul prin defileu, construit la porunca împăratului. Cea nouă, din 2000, semnează o lucrare de fală: un chip plătit de un om bogat, Iosif Constantin Drăgan, și cioplit de alpiniști după schițele unui sculptor italian.
Amândouă pun aceeași problemă clasei: cine plătește piatra și ce scrie pe ea. Traian a scris că a terminat drumul — o dare de seamă către supuși și către urmași. Drăgan a scris DRAGAN FECIT — „Drăgan a făcut” — o semnătură de ctitor în stil roman, pe un chip dacic. Una vestește o lucrare publică, cealaltă un nume propriu. Iar măsurile amândurora se citesc la fel: tăblița are 175 pe 410 centimetri măsurați, pentru chip sunt publicate două seturi de dimensiuni — 42,9 pe 31,6 metri după site-ul lucrării, 55 pe 25 după ghiduri — fără o explicație clară a diferenței.
Pentru clasă: chipul lui Decebal are, după măsura cea mică, 42,9 metri. Câți elevi de 1,5 metri puși unul peste altul ajung la fruntea lui? (Sfat: 42,9 împărțit la 1,5.) Dar după măsura cea mare, de 55 de metri? Observă cât se schimbă răspunsul în funcție de înălțimea folosită.
Insula: ce-a înghițit apa
Ada Kaleh era un orășel întreg: 511 oameni în 163 de gospodării, cu fabrică de țigarete, cu negoț, cu livezi, cu geamie și cu cetate. Dosarul din 1966 descrie ocupațiile locuitorilor: negoț, pescuit, plutărit și pomicultură. Rahatul și cafeaua insulei erau vestite pe o palmă de pământ de numai 1750 de metri lungime.
Mutarea a risipit orășelul: Turcia, Constanța, Orșova, Turnu Severin, București. Pietrele cetății au ajuns pe Șimian; casele au ajuns sub apă. Tabelul de mai jos pune la un loc câteva dintre locurile acoperite de lac — cu anii cunoscuți și perioadele aproximative.
Ce-a înghițit apa pe malul românesc
Loc
Ce era
Când s-a înecat
Ada Kaleh
Insulă cu orășel: 511 oameni, fabrică, cetate
1968–1971, treptat
Orșova veche
Oraș pe mal; reconstruit în 1966–1971
1970
Tisovița, Plavișevița, Ogradena
Sate desființate; oamenii la Eșelnița și Dubova
anii barajului
Vârciorova
Sat înecat; apa +30 m; oamenii la Severin și Ilovița
anii barajului
Drencova
Sat dispărut; a rămas un port mic
anii barajului
Drumul roman
Calea tăiată în stâncă, folosită din veacul I
circa 1970
Opt propoziții: adevărat sau fals?
Alege „Adevărat” sau „Fals”. După fiecare răspuns vezi pasajul care îl explică.
Tăblița lui Traian e din anul 100, nu din 103.
Tăblița a fost ridicată cu 35 de metri odată cu lacul.
Cazanele au 75 de metri adâncime, măsurați.
Chipul lui Decebal e modern, cioplit între 1993 și 2004.
Sursele publică două seturi diferite de dimensiuni pentru chipul lui Decebal.
Pe Ada Kaleh trăiau 511 oameni, cei mai mulți turci.
Se știe sigur că geamia insulei a fost mutată pe Șimian.
Barajul a ridicat apa cu 20 de metri la Orșova și cu 30 la Vârciorova.
Trimite mai departe
Ce indică sursele și ce rămâne incert
Adâncimea Cazanelor și ridicarea apei vin din monografia științifică a Parcului Natural Porțile de Fier: vreo 53 de metri adâncime, plus 30 de metri la Vârciorova și plus 20 la Orșova. Tăblița vine din fișa limesului dunărean: anul 100, 175 pe 410 centimetri, ridicată cu vreo 14 metri. Chipul vine din site-ul lucrării: 1993–2004, 42,9 pe 31,6 metri, inscripția din 2000. Insula și barajul vin din dosarul muzeal și din cronologia agenției naționale de presă: 511 oameni, 1750 de metri, 7 septembrie 1964, 16 mai 1972. Sursele diferă în privința înălțimii chipului (42,9 sau 55 de metri) și a anului inundării insulei (1968 sau 1969–1971).
Secțiunea 3D e schematică: nivelurile apei sunt desenate, nu măsurate în Cazane — sursele consultate nu dau o creștere a nivelului apei chiar în Cazane. Ce nu știm încă: lungimea exactă a drumului roman, luna când s-a înecat insula, dacă geamia a ajuns pe Șimian și dacă la ape mici se vede ceva.
