Dunărea, anul 100
Șase cuvinte săpate în stâncă deasupra Dunării, pe care un român le poate citi pe jumătate
Pe un perete de stâncă la Cazanele Mici, acolo unde Dunărea se îngustează la 150 de metri și curge deasupra a 50 de metri de apă, cineva a săpat acum 1.926 de ani o inscripție. Ultima propoziție spune, pe scurt, ce a făcut împăratul: montibus excisis anconibus sublatis viam refecit. Două dintre cele șase cuvinte au ajuns în română aproape neschimbate. Apoi a venit barajul.
Imp · Caesar · divi · Nervae · f
Nerva · Traianvs · Avg · Germ
Pontif · maximvs · trib · pot · IIII
Pater · patriae · cos · III
montibvs · excisis · anconibvs · svblatis · viam · refecit
Acolo unde Dunărea încape într-o crăpătură
Tabula Traiana stă pe malul sârbesc al Dunării, la ieșirea din Cazanele Mici, acolo unde munții Miroč coboară vertical în apă. Stânca de calcar cade drept, fără mal, în adâncimi de peste 50 de metri. Între cele două maluri rămân vreo 150 de metri de curent.
Inscripția a fost săpată în piatră în anul 100, la ordinul împăratului Traian. Datarea e exactă: textul spune că Traian deținea puterea tribuniciană pentru a patra oară (trib. pot. IIII) și era consul pentru a treia oară (cos. III). A patra putere tribuniciană a curs între 10 decembrie 99 și 9 decembrie 100, iar al treilea consulat a început la 1 ianuarie 100. Titlurile datează deci placa în anul 100; absența titlului de Dacicus e în acord cu această datare, anterioară primului război dacic, din 101–102.
Inscripția nu e o simplă placă: e un sacellum, o fațadă de templu miniaturală săpată în stâncă. Deasupra textului, o boltă cu casetoane și rozete florale. În fronton, un vultur cu aripile deschise — simbolul legiunilor și al puterii imperiale. Doi delfini flanchează frontonul. Doi genii înaripaţi țin marginile tăbliței. Dedesubt, o figură îngenuncheată, cu barbă: probabil fluviul Dunărea personificat, privind în sus spre inscripție.
- Unde
- Cazanele Mici (Mali Kazan), malul drept al Dunării, Parcul Național Đerdap, Serbia; 44°39′N, 22°18′E
- Când
- Anul 100, între 1 ianuarie și 9 decembrie
- Număr
- CIL III 1699 = CIL III 8267 = ILS 5863
- Dimensiuni
- Placa: circa 4 × 1,75 m
- Cum ajungi
- Doar cu barca, din Orșova, Dubova sau Tekija; nu există drum pe uscat
Cele patru rânduri de sus sunt titlurile împăratului: numele, filiația divină, funcțiile. Ultimul rând e cel care spune ce a făcut: a tăiat prin munte și a refăcut drumul. În latină sunt doar șase cuvinte.
.jpg){kind=link}
Șase cuvinte: două au ajuns, două s-au schimbat, două s-au pierdut
Alege un cuvânt din ultimul rând. Culoarea spune ce s-a întâmplat cu el între Roma și Craiova.
- a ajuns în română
- sensul a supraviețuit, cuvântul nu
- s-a pierdut
2 au ajuns în română · 2 s-au transformat · 2 s-au pierdut
-
montibvs
munte
a ajuns în română
Latinescul mons, montem a ajuns direct în română ca munte (plural munți). Schimbarea fonetică e regulată: acuzativul montem a dat munte, la fel cum fontāna a dat fântână și pontem a dat punte. În inscripție apare ablativul plural montibus, „din munți". Cuvântul a trecut identic în toate dialectele românești: dacoromân, aromân, meglenoromân, istroromân.
-
excisis
—
s-a pierdut
Latinescul excidere, „a tăia, a scobi", nu a trecut în română. A tăia vine din latina târzie taliare. Rădăcina caedere („a tăia") trăiește doar în compuse savante, ca italiana decidere și franceza décider.
-
anconibvs
—
s-a pierdut
Cuvânt grecesc în latină: ancon (din ἀγκών, „cot") însemna o consolă, o grindă în consolă — exact brațul de lemn pe care se sprijinea drumul deasupra Dunării. Nu a lăsat niciun urmaș în română, deși cuvinte înrudite există în spaniolă și portugheză. Construcția însăși este descrisă în secțiunea următoare.
-
svblatis
a ridica
sensul a supraviețuit, cuvântul nu
Latinescul sublatus, participiul lui tollere („a ridica"), nu a trecut ca atare în română. Verbul tollere însuși a supraviețuit în italiana togliere, dar din română a dispărut; sensul lui e exprimat azi de a ridica, de origine latină, deși forma exactă e disputată.
-
viam
cale, drum
sensul a supraviețuit, cuvântul nu
Latinescul via („drum") a dispărut complet din româna populară — e singura limbă romanică în care s-a întâmplat asta (în italiană e via, în franceză voie, în spaniolă vía). Locul lui l-a luat cale, din latinescul callis, care însemna „potecă de munte, drum bătut de turme". Dacă limba a preferat „potecă" în locul lui „drum mare", poate că asta spune ceva despre lumea în care trăiau vorbitorii ei: o lume de munți cu turme, unde drumurile pavate ale Imperiului erau departe. Mai târziu a venit și drum, din grecescul δρόμος, direct sau prin slava de sud — filiera e disputată.
-
refecit
a (re)face, făcut
a ajuns în română
Facere a dat în română a face — unul dintre cele mai folosite verbe din limbă. Participiul factum a dat făcut. Perfectul fecit („a făcut") continuă în perfectul simplu făcu, forma pe care o auzi azi în Oltenia — exact regiunea de la nord de Dunăre, vizavi de locul unde e săpată inscripția. Prefixul re- („din nou") a ajuns și el: a reface înseamnă exact ce spune Traian că a făcut. Textul spune refecit, nu fecit: Traian a refăcut un drum tăiat prima oară sub Tiberius și reparat sub Domițian.
Cuvintele pierdute — excisis și anconibus — sunt cele mai tehnice: a tăia piatra și grinda de consolă. Cele care au supraviețuit — munte și a face — sunt cele mai comune. Cel mai revelator e via: a dispărut din română, dar a supraviețuit în toate celelalte limbi romanice. Înlocuitorul lui, cale — „potecă de munte" — pare să poarte în el istoria ciobanilor care vorbeau o română veche în munții balcanici, departe de drumurile pavate ale Imperiului.
Cum arată un drum tăiat prin munte
Inscripția spune trei lucruri: munții au fost săpați (montibus excisis), grinzile au fost ridicate (anconibus sublatis), drumul a fost refăcut (viam refecit). Cele trei acțiuni se potrivesc cu metoda drumului roman prin defileu, așa cum o reconstituie arheologii din urmele păstrate în stâncă — deși inscripția singură nu descrie fiecare detaliu de construcție.
Acolo unde malul de calcar lăsa loc, în stâncă a fost săpat un prag lat de circa un metru și jumătate. Cum anume l-au tăiat legionarii nu se știe sigur: dalta, târnăcopul și — acolo unde piatra era prea tare — focul urmat de oțet sunt ipoteze plauzibile, nu dovezi de șantier. Acolo unde stânca cădea drept în apă și nu exista niciun mal, drumul a fost suspendat.
Din cavitățile dreptunghiulare săpate în peretele vertical ieșeau grinzi de lemn în consolă — ancones — peste care se așeza podeaua. Cum arătau exact sprijinirile, cât era de lat drumul și din ce esență era lemnul nu se mai poate stabili cu precizie; reconstituirile vorbesc despre un drum îngust, de lemn, deasupra apei.
Drumul servea probabil și ca potecă de tractaj: corăbiile erau trase în amonte pe lângă curenții iuți ai defileului.
Inscripția numește aceste grinzi ancones, din grecescul ἀγκών — „cot". Grinzile se comportau ca un cot: un braț fixat în stâncă, altul ieșind orizontal. Cavitățile lor pătrate se mai văd azi în stâncile defileului, când nivelul lacului de acumulare coboară.
Când a venit apa
În 1964, România și Iugoslavia au început construcția barajului Porțile de Fier I, cel mai mare de pe Dunăre. Barajul, terminat în 1972, a ridicat nivelul apei din amonte cu până la 35 de metri — maximul la baraj; în susul defileului, creșterea a fost mai mică. Drumul roman, insulele (inclusiv Ada Kaleh), satele și orașul vechi Orșova au dispărut sub lac, iar situl preistoric Lepenski Vir a fost mutat pe o terasă mai înaltă, cu aproape 30 de metri deasupra vetrei vechi.
Tabula Traiana stătea jos, lângă drumul roman. Noul nivel al lacului ar fi acoperit locul inițial cu circa 20 de metri de apă.
S-a hotărât mutarea dintr-o singură bucată. Între 1967 și 1969, meșterii firmei „Venčac" din Aranđelovac — unii dintre ei mutaseră morminte faraonice în Egipt, în anii barajului de la Aswan — au tăiat din munte un bloc de 260–270 de tone (circa 300 cu structura aferentă) și l-au urcat, centimetru cu centimetru, cu cabluri, grinzi de lemn și cricuri hidraulice mici, construite de specialiștii „Mostogradnje".
Blocul a fost urcat 21 de metri și jumătate și așezat într-un locaș pregătit mai sus, în stâncă. Mutarea și așezarea s-au încheiat, după raportul de conservare, în toamna lui 1969, înainte ca lacul să umple albia veche.
Astăzi, la nivel obișnuit al lacului — care fluctuează — apa lovește stânca la câțiva metri sub baza blocului relocat. Drumul roman e cu totul sub apă. Vizitatorii ajung la inscripție doar cu barca, din Orșova sau Dubova pe malul românesc, sau din Tekija pe malul sârbesc.
- ~33Tiberius taie primele poteci militare prin Cazane.
- 93–94Domițian ordonă repararea drumului deteriorat.
- 100Traian reface drumul, cu grinzi în consolă. Tabula Traiana e săpată în stâncă.
- 103–105Apollodor din Damasc construiește podul de la Drobeta: 1.135 de metri, 20 de piloni de zidărie, arcuri de lemn. Rămâne cel mai lung pod în arc din lume peste o mie de ani.
- 117–138Hadrian demontează suprastructura de lemn a podului.
- 1964Începe construcția barajului Porțile de Fier I.
- 1967–1969Tabula Traiana e tăiată din munte și urcată 21,5 m.
- 1972Barajul e funcțional. Lacul de acumulare inundă defileul.
Surse
Etimologiile sunt din dicționarele de pe dexonline (DEX, DER). Traducerea ultimului rând e o traducere literală.
- Corpus Inscriptionum Latinarum III, 1699 = III, 8267 (Hirschfeld). cil.bbaw.de
- Inscriptiones Latinae Selectae 5863 (Dessau).
- Cassius Dio, Istoria romană 68.13 (descrierea podului lui Traian). penelope.uchicago.edu
- dexonline: DEX, DER (Ciorănescu) pentru munte, a face, cale și drum. dexonline.ro/definitie/munte
- Večernje novosti: „Trajanova tabla: Rimljani je postavili, Aranđelovčani premestili" (30 aprilie 2016, relatarea mutării din 1967–1969). novosti.rs
- Zavod za zaštitu spomenika kulture: raportul de conservare al mutării (1969, sârbă/franceză). heritage.gov.rs (PDF)
- Politika: interviul inginerului-șef al mutării (2016). politika.rs
- Wikipedia: „Tabula Traiana" (en, ro, sr, de). en.wikipedia.org/wiki/Tabula_Traiana
- Atlas Obscura: „Tabula Traiana". atlasobscura.com