Răscoala din 1907: câți au murit — și cine a numărat?

8–12 februarie 1907 (S.V.)

În frigul dimineții de 8 februarie 1907, curtea primăriei din Flămânzi, județul Botoșani, s-a umplut de oameni: între 400 și 500 de locuitori, chemați de administratorul moșiei, Gheorghe Constantinescu, ca să încheie învoielile agricole pentru vară. Moșia boierului Mihalaki Sturdza era arendată lui Mochi Fischer — cel mai mare trust arendășesc din țară, cu 11 moșii — iar contractele cu țăranii din cele 22 de sate ale moșiei stăteau suspendate de luni întregi, cât ținuse procesul dintre Fischer și rivalul său Berman Juster.

Trăsura administratorului a trecut pe la 10–11; țăranilor li s-a spus apoi că a plecat la masă. Au așteptat flămânzi până pe la ora unu și jumătate, când au amenințat că dau foc casei în care se afla. Scos cu forța, Constantinescu a promis că vine arendașul; mulțimea l-a lovit cu bețele în cap, până la o incapacitate de lucru de 15 zile. Fischer a fugit la Cernăuți. În zilele următoare, Flămânzii au aprins Botoșanii.

februarie – 11 martie 1907 (S.V.)

Din sat în sat, vestea mergea înaintea focului: cine nu se răscoală n-are să primească pământ. Trei săptămâni, focul a rămas în Moldova: din Flămânzi în tot județul Botoșani, apoi în Dorohoi și Iași, apoi în celelalte județe moldovene. La începutul lui martie se cerea deja ajutorul armatei: un batalion din Regimentul 13 «Ștefan cel Mare» la Hârlău, escadroane de călărași la Deleni și Târgu Frumos, vânători la Cristești.

La sud de Milcov, nimeni nu se aștepta la ce-a urmat: răscoala a sărit tocmai în Teleorman, de unde s-a întins în Vlașca și Olt. În Vlașca a început la 10 martie și a cuprins 52 din cele 96 de comune ale județului — mai mult de jumătate. Cel mai tare a lovit în Buzău, Teleorman, Vlașca și Râmnicu Sărat; mai slab în Muscel, Prahova și Dâmbovița.

12 martie – începutul lui aprilie 1907 (S.V.)

La Stănești, în Vlașca, sublocotenentul I. Nițulescu cădea sub gloanțe; la București, guvernul conservator căzuse la 12 martie, iar liberalii lui Dimitrie Sturdza preluaseră puterea, cu Ion I. C. Brătianu la Interne și cu generalul Alexandru Averescu la Război. La 18 martie s-au decretat starea de urgență și mobilizarea generală: până la 29 martie, 140.000 de soldați erau sub arme.

Peste sate s-a deschis focul — în Oltenia chiar cu artileria, sat după sat. Au căzut și militari: sublocotenentul I. Nițulescu, ucis la Stănești, în Vlașca, doi sergenți și șapte soldați; căpitanul Grigore Mareș, rănit tot la Stănești. Iar 75 de soldați ai Regimentului 5 dorobanți «Vlașca» au ajuns în fața instanțelor militare sub acuzația de răscoală: 61 au fost condamnați la muncă silnică pe viață, 14 la câte 5 ani de închisoare.

aprilie 1907 – aprilie 1908

Într-un birou de la Giurgiu, în aprilie 1907, cineva a tras patru linii într-un tabel: 4 locuitori morți — doi din Toporu, câte unul din Preajba și Băbăița — ale căror familii rămăseseră fără niciun mijloc de trai. Li s-au dat ajutoare între 20 și 60 de lei. Numele lor nu s-au păstrat în hârtiile ajunse până la noi; comunele, da.

Guvernul a început reformele, dar fără expropriere: legea învoielilor agricole din 23 decembrie 1907 a plafonat arenzile, a fixat salarii minime și a înființat Casa Rurală, pentru loturi de câte 5 hectare; la 12 aprilie 1908 s-a interzis arendarea a mai mult de 4.000 de hectare deodată. Protestaseră Iorga, Vlahuță, Caragiale, Stere, Dobrogeanu-Gherea și Rosetti; învățătorii, preoții și militanții votului universal Vasile Kogălniceanu și Alexandru Vălescu fuseseră arestați.

Harta răspândirii

Cinci săptămâni, din Flămânzi până la Dunăre. Fiecare punct e o localitate atestată în surse; săptămânile sunt aproximări pe județe, pe stil vechi.

• localitate atestată
• refugiu (în afara teatrului)

Granițele sunt cele de azi, cu titlu de reper; localitățile, după coordonate reale. Săptămânile sunt aproximări pe județe: data exactă pe comună rămâne, în cea mai mare parte, nedocumentată.

Cumpăna numerelor

Fiecare sursă dă un număr de morți. Cântărește proveniența fiecăreia: vine din acte sau e o estimare? La sfârșit rămâne doar terenul documentat.

Mituri

Numerele

Șase numere din acte — fiecare cu sursa lui.

• 1.907anul răscoalei
• 8februarie (S.V.): Flămânzi
• 22sate pe moșia Flămânzi
• 140.000soldați mobilizați până la 29 martie
• 419morți — numărul din Parlament
• 1.786împușcați — raportul Dabija, 1910

Surse și metodă

Orice fapt are în spate o sursă deschisă, cu pasajul exact; numerele nu se schimbă cu limba.

Ce nu se poate dovedi e marcat ca atare: săptămânile hărții sunt aproximări pe județe, iar morții fără nume rămân fără nume — comunele Toporu, Preajba și Băbăița sunt tot ce ne-a lăsat tabelul de la Giurgiu.