Răscoala din 1907: câți au murit — și cine a numărat?

8–12 februarie 1907 (S.V.)

În dimineața zilei de 8 februarie 1907, între 400 și 500 de locuitori s-au adunat la primăria comunei Flămânzi, din județul Botoșani. Îi chemase administratorul moșiei, Gheorghe Constantinescu: trebuiau încheiate învoielile agricole pentru vara anului. Moșia boierului Mihalaki Sturdza era arendată lui Mochi Fischer — cel mai mare trust arendășesc din țară, cu 11 moșii — iar contractele cu țăranii din cele 22 de sate ale moșiei stăteau suspendate de luni întregi, cât ținuse procesul dintre Fischer și rivalul său Berman Juster.

Administratorul a trecut cu trăsura pe la 10–11, apoi țăranilor li s-a spus că a plecat la masă. Pe la ora unu și jumătate, au amenințat că dau foc casei în care se afla. Scos cu forța, Constantinescu a promis că vine arendașul; mulțimea l-a lovit cu bețele în cap, până la o incapacitate de lucru de 15 zile. Fischer a fugit la Cernăuți. În zilele următoare, Flămânzii au aprins Botoșanii.

februarie – 11 martie 1907 (S.V.)

Trei săptămâni, focul a rămas în Moldova: din Flămânzi în tot județul Botoșani, apoi în Dorohoi și Iași, apoi în celelalte județe moldovene. La începutul lui martie se cerea deja ajutorul armatei: un batalion din Regimentul 13 «Ștefan cel Mare» la Hârlău, escadroane de călărași la Deleni și Târgu Frumos, vânători la Cristești.

De la Milcov, răscoala a făcut un salt: a izbucnit tocmai în Teleorman, de unde s-a întins în Vlașca și Olt. În Vlașca a început la 10 martie și a cuprins 52 din cele 96 de comune ale județului. Cel mai tare a lovit în Buzău, Teleorman, Vlașca și Râmnicu Sărat; mai slab în Muscel, Prahova și Dâmbovița.

12 martie – începutul lui aprilie 1907 (S.V.)

Guvernul conservator a căzut la 12 martie; liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea, cu Ion I. C. Brătianu la Interne și cu generalul Alexandru Averescu la Război. La 18 martie s-au decretat starea de urgență și mobilizarea generală: până la 29 martie, 140.000 de soldați erau sub arme.

Armata a deschis focul asupra țăranilor — în Oltenia chiar cu artileria. Au căzut și militari: sublocotenentul I. Nițulescu, ucis la Stănești, în Vlașca, doi sergenți și șapte soldați; căpitanul Grigore Mareș, rănit tot la Stănești. Iar 75 de soldați ai Regimentului 5 dorobanți «Vlașca» au ajuns în fața instanțelor militare sub acuzația de răscoală: 61 au fost condamnați la muncă silnică pe viață, 14 la câte 5 ani de închisoare.

aprilie 1907 – aprilie 1908

În aprilie 1907, la Giurgiu se întocmea un tabel cu 4 locuitori morți — doi din Toporu, câte unul din Preajba și Băbăița — ale căror familii rămăseseră fără niciun mijloc de trai: li s-au dat ajutoare între 20 și 60 de lei. Numele lor nu s-au păstrat în hârtiile ajunse până la noi; comunele, da.

Guvernul a început reformele, dar fără expropriere: legea învoielilor agricole din 23 decembrie 1907 a plafonat arenzile, a fixat salarii minime și a înființat Casa Rurală, pentru loturi de câte 5 hectare; la 12 aprilie 1908 s-a interzis arendarea a mai mult de 4.000 de hectare deodată. Protestaseră Iorga, Vlahuță, Caragiale, Stere, Dobrogeanu-Gherea și Rosetti; învățătorii, preoții și militanții votului universal Vasile Kogălniceanu și Alexandru Vălescu fuseseră arestați.

Harta răspândirii

Cinci săptămâni, din Flămânzi până la Dunăre. Fiecare punct e o localitate atestată în surse; săptămânile sunt aproximări pe județe, pe stil vechi.

• localitate atestată
• refugiu (în afara teatrului)

Granițele sunt cele de azi, cu titlu de reper; localitățile, după coordonate reale. Săptămânile sunt aproximări pe județe: data exactă pe comună rămâne, în cea mai mare parte, nedocumentată.

Cumpăna numerelor

Fiecare sursă dă un număr de morți. Cântărește proveniența fiecăreia: vine din acte sau e o estimare? La sfârșit rămâne doar terenul documentat.

Scor: 0 din 6

Copiază scorul De la capăt

Mituri

Numerele

Șase numere din acte — fiecare cu sursa ei în secțiunea de mai jos.

• 1.907anul răscoalei
• 8februarie (S.V.): Flămânzi
• 22sate pe moșia Flămânzi
• 140.000soldați mobilizați până la 29 martie
• 419morți — numărul din Parlament
• 1.786împușcați — raportul Dabija, 1910

Surse și metodă

Fiecare fapt din pagină trimite la o sursă deschisă, citată în SOURCES.md cu pasajul exact. Numerele circulă în ambele ediții identic; textele diferă doar prin limbă.

Ce nu se poate dovedi e marcat ca atare: săptămânile hărții sunt aproximări pe județe, iar morții fără nume rămân fără nume — comunele Toporu, Preajba și Băbăița sunt tot ce ne-a lăsat tabelul de la Giurgiu.