419 morți — numărul rostit de Ion I. C. Brătianu în Parlament.
Răspuns: Din acte.
E numărul oficial, consemnată în dezbaterile Parlamentului — istoricul Markus Bauer o socotește mult subevaluată, dar existența ei în acte nu se contestă.
Primăvara în care s-a ridicat satul
La 8 februarie, câteva sute de țărani au venit la primăria din Flămânzi să semneze învoielile de primăvară. Peste o lună, armata trăgea cu tunul în satele Olteniei. Numărul morților n-a fost stabilit niciodată: actele spun una, presa alta.
La 8 februarie 1907 (stil vechi), câteva sute de țărani au venit la Flămânzi să semneze învoielile — și l-au bătut pe administrator când n-a venit niciun contract. În trei săptămâni ardea Moldova; sărind Milcovul, răscoala a izbucnit în Teleorman și Vlașca, cu apogeul la 12–15 martie; până la 29 martie, 140.000 de soldați trăgeau în țărani. Morții documentați se numără în acte — 419, 421, 1.786; faimoșii 11.000 vin din presă.
Datele românești din epocă sunt pe stil vechi (S.V.); cele occidentale, pe stil nou (S.N.). 8 februarie S.V. = 21 februarie S.N.
8–12 februarie 1907 (S.V.)
În dimineața zilei de 8 februarie 1907, între 400 și 500 de locuitori s-au adunat la primăria comunei Flămânzi, din județul Botoșani. Îi chemase administratorul moșiei, Gheorghe Constantinescu: trebuiau încheiate învoielile agricole pentru vara anului. Moșia boierului Mihalaki Sturdza era arendată lui Mochi Fischer — cel mai mare trust arendășesc din țară, cu 11 moșii — iar contractele cu țăranii din cele 22 de sate ale moșiei stăteau suspendate de luni întregi, cât ținuse procesul dintre Fischer și rivalul său Berman Juster.
Administratorul a trecut cu trăsura pe la 10–11, apoi țăranilor li s-a spus că a plecat la masă. Pe la ora unu și jumătate, au amenințat că dau foc casei în care se afla. Scos cu forța, Constantinescu a promis că vine arendașul; mulțimea l-a lovit cu bețele în cap, până la o incapacitate de lucru de 15 zile. Fischer a fugit la Cernăuți. În zilele următoare, Flămânzii au aprins Botoșanii.
În cuvintele surselor
„În ziua de 8 februarie s-au adunat la Primăria comunei Flămânzi, de dimineață, 400-500 de locuitori… unii au ripostat că «dacă e administrator, pentru ce i-a chemat să stea flămânzi toată ziua».”— Raportul inspectorului comunal al plășii Hârlău către prefectul județului Botoșani
februarie – 11 martie 1907 (S.V.)
Trei săptămâni, focul a rămas în Moldova: din Flămânzi în tot județul Botoșani, apoi în Dorohoi și Iași, apoi în celelalte județe moldovene. La începutul lui martie se cerea deja ajutorul armatei: un batalion din Regimentul 13 «Ștefan cel Mare» la Hârlău, escadroane de călărași la Deleni și Târgu Frumos, vânători la Cristești.
De la Milcov, răscoala a făcut un salt: a izbucnit tocmai în Teleorman, de unde s-a întins în Vlașca și Olt. În Vlașca a început la 10 martie și a cuprins 52 din cele 96 de comune ale județului. Cel mai tare a lovit în Buzău, Teleorman, Vlașca și Râmnicu Sărat; mai slab în Muscel, Prahova și Dâmbovița.
În cuvintele surselor
„Cine nu se răscoală, n-are să primească pământ!” — strigătul cu care vestea trecea din sat în sat.— citat în revista Crisia, Muzeul Țării Crișurilor, 1977
12 martie – începutul lui aprilie 1907 (S.V.)
Guvernul conservator a căzut la 12 martie; liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea, cu Ion I. C. Brătianu la Interne și cu generalul Alexandru Averescu la Război. La 18 martie s-au decretat starea de urgență și mobilizarea generală: până la 29 martie, 140.000 de soldați erau sub arme.
Armata a deschis focul asupra țăranilor — în Oltenia chiar cu artileria. Au căzut și militari: sublocotenentul I. Nițulescu, ucis la Stănești, în Vlașca, doi sergenți și șapte soldați; căpitanul Grigore Mareș, rănit tot la Stănești. Iar 75 de soldați ai Regimentului 5 dorobanți «Vlașca» au ajuns în fața instanțelor militare sub acuzația de răscoală: 61 au fost condamnați la muncă silnică pe viață, 14 la câte 5 ani de închisoare.
În cuvintele surselor
„Fully six hundred killed and four hundred wounded” — «șase sute de morți și patru sute de răniți», telegrafia la 30 martie ziarul londonez Daily News.— London Daily News, 30 martie 1907, via Trofin 2016
aprilie 1907 – aprilie 1908
În aprilie 1907, la Giurgiu se întocmea un tabel cu 4 locuitori morți — doi din Toporu, câte unul din Preajba și Băbăița — ale căror familii rămăseseră fără niciun mijloc de trai: li s-au dat ajutoare între 20 și 60 de lei. Numele lor nu s-au păstrat în hârtiile ajunse până la noi; comunele, da.
Guvernul a început reformele, dar fără expropriere: legea învoielilor agricole din 23 decembrie 1907 a plafonat arenzile, a fixat salarii minime și a înființat Casa Rurală, pentru loturi de câte 5 hectare; la 12 aprilie 1908 s-a interzis arendarea a mai mult de 4.000 de hectare deodată. Protestaseră Iorga, Vlahuță, Caragiale, Stere, Dobrogeanu-Gherea și Rosetti; învățătorii, preoții și militanții votului universal Vasile Kogălniceanu și Alexandru Vălescu fuseseră arestați.
În cuvintele surselor
„2 din Toporu și câte unul din Preajba și Băbăița” — tabelul morților dintr-un singur județ, aprilie 1907.— tabel de ajutoare, Giurgiu, via Studii și articole de Istorie, 2007
Cinci săptămâni, din Flămânzi până la Dunăre. Fiecare punct e o localitate atestată în surse; săptămânile sunt aproximări pe județe, pe stil vechi.
Granițele sunt cele de azi, cu titlu de reper; localitățile, după coordonate reale. Săptămânile sunt aproximări pe județe: data exactă pe comună rămâne, în cea mai mare parte, nedocumentată.
| Localitatea | Județul (1907) | Săptămâna | Temeiul |
|---|---|---|---|
| Cernăuți | Bucovina, Austro-Ungaria | Săptămâna 1 | refugiul lui Fischer la Cernăuți (feb. 1907) |
| Copălău | Botoșani | Săptămâna 1 | raportul inspectorului de Hârlău (feb.–mar. 1907) |
| Flămânzi | Botoșani | Săptămâna 1 | raportul inspectorului de Hârlău (feb.–mar. 1907) |
| Frumușica | Botoșani | Săptămâna 1 | raportul inspectorului de Hârlău (feb.–mar. 1907) |
| Rădeni | Botoșani | Săptămâna 1 | satele Flămânzi–Frumușica–Rădeni, atestate împreună |
| Botoșani | Botoșani | Săptămâna 2 | Rev. Arhivelor: Botoșani → Dorohoi, Iași |
| Dorohoi | Dorohoi | Săptămâna 2 | Rev. Arhivelor: Botoșani → Dorohoi, Iași |
| Hârlău | Botoșani | Săptămâna 2 | raportul inspectorului de Hârlău (feb.–mar. 1907) |
| Iași | Iași | Săptămâna 2 | Rev. Arhivelor: Botoșani → Dorohoi, Iași |
| Suceava | Suceava | Săptămâna 2 | raportul inspectorului de Hârlău (feb.–mar. 1907) |
| Bacău | Bacău | Săptămâna 3 | Moldova, cele trei săptămâni din februarie |
| Bârlad | Tutova | Săptămâna 3 | Moldova, cele trei săptămâni din februarie |
| Comănești | Bacău | Săptămâna 3 | desene ILN din localitate (apr. 1907) |
| Focșani | Putna | Săptămâna 3 | Moldova, cele trei săptămâni din februarie |
| Galați | Covurlui | Săptămâna 3 | Moldova, cele trei săptămâni din februarie |
| Piatra Neamț | Neamț | Săptămâna 3 | desene ILN din localitate (apr. 1907) |
| Vaslui | Vaslui | Săptămâna 3 | Moldova, cele trei săptămâni din februarie |
| Alexandria | Teleorman | Săptămâna 4 | Crisia: saltul Milcov → Teleorman → Tulcea |
| Brăila | Brăila | Săptămâna 4 | Independența Română: harta intensităților |
| Buzău | Buzău | Săptămâna 4 | Independența Română: harta intensităților |
| Giurgiu | Vlașca | Săptămâna 4 | Muzeul Național: Vlașca, 10 martie |
| Ploiești | Prahova | Săptămâna 4 | Independența Română: harta intensităților |
| Roșiori de Vede | Teleorman | Săptămâna 4 | Crisia: saltul Milcov → Teleorman → Tulcea |
| Râmnicu Sărat | Râmnicu Sărat | Săptămâna 4 | Independența Română: harta intensităților |
| Stănești | Vlașca | Săptămâna 4 | luptele de la Stănești (10 morți ai armatei) |
| Turnu Măgurele | Teleorman | Săptămâna 4 | Crisia: saltul Milcov → Teleorman → Tulcea |
| Caracal | Romanați | Săptămâna 5 | Independența Română: harta intensităților |
| Craiova | Dolj | Săptămâna 5 | Independența Română: harta intensităților |
| Câmpulung | Muscel | Săptămâna 5 | Independența Română: harta intensităților |
| Călărași | Ialomița | Săptămâna 5 | Independența Română: harta intensităților |
| Pitești | Argeș | Săptămâna 5 | Independența Română: harta intensităților |
| Slatina | Olt | Săptămâna 5 | Independența Română: harta intensităților |
| Tulcea | Tulcea | Săptămâna 5 | Crisia: saltul Milcov → Teleorman → Tulcea |
| Târgoviște | Dâmbovița | Săptămâna 5 | Independența Română: harta intensităților |
Fiecare sursă dă un număr de morți. Cântărește proveniența fiecăreia: vine din acte sau e o estimare? La sfârșit rămâne doar terenul documentat.
419 morți — numărul rostit de Ion I. C. Brătianu în Parlament.
E numărul oficial, consemnată în dezbaterile Parlamentului — istoricul Markus Bauer o socotește mult subevaluată, dar existența ei în acte nu se contestă.
421 de morți între 28 martie și 5 aprilie — datele ajunse la premierul Dimitrie Sturdza, plus 112 răniți și 1.751 de reținuți.
O numărătoare guvernamentală pe un interval precis — nu un bilanț al întregii răscoale.
1.786 de țărani împușcați — raportul de 117 pagini al maiorului Gheorghe Dabija, întocmit în februarie 1910 din 32 de dosare.
Singura cercetare pe dosare de arhivă — dar dosarele erau 32, iar răscoala cuprinsese sute de comune.
11.000 de morți — numărul fixat de ziarul Adevărul, reluată apoi de istoriografia comunistă.
Mai întâi au fost 12–13.000 în Adevărul și Dimineața; apoi 11.000, fără dovezi concrete — numărul oponenților politici și al colecției Roller din 1948.
3.000–5.000 de morți — numerele diplomaților austrieci de la București.
O evaluare diplomatică din exterior, fără acces la acte — prețioasă, dar tot estimare.
10.000–20.000 de morți — numărul ambasadei Franței de la București.
Cea mai largă furculiță dintre toate — semn că nimeni, la București, nu număra cu adevărat.
Scor: 0 din 6
Numărul vine din presă, nu din acte. Ziarele lui Constantin Mille, Adevărul și Dimineața, au scris mai întâi de 12–13.000 de victime, apoi Adevărul a fixat numărul la 11.000 — fără dovezi concrete. Numărul a fost preluat de adversarii politici ai regelui și ai liberalilor, iar în 1948 de colecția de documente a lui Mihai Roller. Studiile pe arhive indică 2–3.000 de victime.
Fals ca bilanț: număr de presă, nedovedit.
La început, în nordul Moldovei, furia s-a îndreptat și împotriva arendașilor evrei — mulți arendași erau evrei, iar trustul Fischer era cel mai mare. Dar răscoala și-a pierdut repede caracterul antisemit pe măsură ce cobora spre sud și a devenit o revoltă împotriva sistemului arendășesc. Așa au citit-o și rapoartele ministrului britanic de la București.
Parțial adevărat la început, fals ca explicație a întregii răscoale.
Nu. Legile din 1907–1908 au plafonat arenzile, au fixat salarii minime, au înființat Casa Rurală și au interzis arenzile de peste 4.000 de hectare — dar n-au expropriat niciun moșier. Împroprietărirea avea să mai aștepte.
Fals: ușurare fără expropriere.
Șase numere din acte — fiecare cu sursa ei în secțiunea de mai jos.
Fiecare fapt din pagină trimite la o sursă deschisă, citată în SOURCES.md cu pasajul exact. Numerele circulă în ambele ediții identic; textele diferă doar prin limbă.
Ce nu se poate dovedi e marcat ca atare: săptămânile hărții sunt aproximări pe județe, iar morții fără nume rămân fără nume — comunele Toporu, Preajba și Băbăița sunt tot ce ne-a lăsat tabelul de la Giurgiu.