Registrele de transfuzie ale douăzeci și două de țări
Sângele nu se alege
Grupa de sânge e hotărâtă înainte de naștere, din genele părinților, fără nicio alegere a ta — dar hotărăște, cu o precizie aproape aritmetică, cui îi poți fi de folos și de la cine poți primi ajutor. În România, peste o treime dintre oameni au grupa A pozitiv; grupa AB negativ, cea mai rară, revine unuia din o sută. Alege-ți grupa pe cadranul de mai jos și vezi cui îi poți dona, apoi urmărește cum se schimbă proporțiile de la o țară la alta.
Ce desenează, de fapt, o grupă de sânge
Fiecare hematie poartă la suprafață o combinație de proteine, ca o etichetă lipită din naștere. Sistemul ABO citește două dintre ele: antigenul A și antigenul B. Cine are numai antigenul A e din grupa A, cine are numai B e din grupa B, cine are pe amândouă e din grupa AB, iar cine nu are niciunul e din grupa O. Peste această etichetă se așază una independentă: factorul Rh, prezent sau absent, care împarte fiecare din cele patru grupe încă o dată, în pozitiv și negativ. Rezultă opt combinații posibile, și în ele stă toată aritmetica unei transfuzii.
Corpul unui om atacă orice antigen pe care nu-l recunoaște ca fiind al lui. De aici vine regula: sângele grupei O, fără nicio etichetă antigenică, poate fi primit de oricine, iar sângele grupei AB pozitiv, care are deja toate etichetele posibile, nu se sperie de niciuna primită din afară. O negativ e donatorul universal; AB pozitiv e primitorul universal. Celelalte șase grupe stau între aceste două capete, fiecare cu propriul cerc de compatibilitate, mai larg sau mai strâns.
Alege-ți grupa
Cadranul are opt sectoare, câte unul pentru fiecare grupă: jumătatea roșie ține grupele Rh pozitive, jumătatea albastră pe cele Rh negative. Atinge un sector și vezi cui îi poți dona, de la cine poți primi și cât de răspândită e grupa ta în România.
Atinge un sector
Coridorul grupei B
Grupa B nu e împărțită la fel peste tot. În Irlanda și Olanda, sub unul din zece oameni o poartă; în Germania și Austria, ceva mai mulți; iar de la Cehia și Slovacia spre est, prin România și Moldova, spre Turcia, Israel și India, proporția crește aproape fără întrerupere. România stă la 16%, cu 45% mai mult decât Irlanda; Moldova, vecina ei, urcă la peste 20%; India ajunge la 34%, peste dublu față de România.
Genetica populațiilor leagă acest gradient de istoria migrațiilor dinspre stepele central-asiatice spre Europa: valul care a dus alela grupei B mai departe spre vest s-a stins treptat pe drum. Așezată la răscrucea dintre stepă și Mediterana, România a păstrat din el mai mult decât Atlanticul, dar mai puțin decât Asia.
Ce dispare aproape complet spre răsărit
Rh negativ trasează un gradient chiar mai abrupt. În Irlanda, aproape unul din șase oameni e Rh negativ; în Franța și Germania, aproape unul din șapte; în România, tot unul din șapte; spre Turcia, unul din opt. În India scade la unul din șaptesprezece, iar în Asia de Est aproape dispare: în Japonia, unul din două sute; în Coreea de Sud, unul din trei sute treizeci. Un irlandez are o șansă de 53 de ori mai mare decât un japonez să fie Rh negativ.
Explicația stă tot în istorie: alela care lasă antigenul Rh absent e veche în Europa și s-a păstrat acolo prin izolare genetică relativă, în timp ce populațiile est-asiatice au evoluat aproape complet fără ea. De aici raritatea clinică a sângelui Rh negativ dincolo de Ural, acolo unde un spital nu se poate baza pe rezerva locală și trebuie să și-o aducă din altă parte.
Metodă și surse
Compatibilitate
Regulile de donare și primire sunt manualul standard de imunohematologie: grupa O nu poartă niciun antigen ABO pe hematii, așa că nu declanșează un răspuns imun la primire, indiferent de grupa primitorului; grupa AB le poartă pe amândouă, așa că organismul ei nu reacționează la sângele nimănui. Factorul Rh se adaugă separat: cine e Rh negativ poate primi doar sânge Rh negativ, cine e Rh pozitiv poate primi ambele variante. Aceleași reguli, valabile peste tot în lume, guvernează cadranul de mai sus.
Surse
Procentele pe țară vin din serviciile naționale de transfuzie și crucile roșii locale — Irish Blood Transfusion Service, Societatea Japoneză de Cruce Roșie, Sanquin (Olanda), Blutspendedienst (Germania), Národná transfúzna služba (Slovacia), Magen David Adom (Israel), Donor.ro pentru România, Universitatea de Medicină „Nicolae Testemițanu” pentru Moldova —, completate cu statistica oficială sud-coreeană (KOSIS) și cu două sinteze publicate în reviste de specialitate, pentru India și Iordania. Fiecare set de opt procente a fost verificat să însumeze aproape exact 100%; acolo unde suma se abătea vizibil, ca la Regatul Unit sau Islanda, țara a fost lăsată deoparte din comparațiile numerice.
Limite
Estimările provin din eșantioane de donatori, nu din testarea întregii populații, iar metodologia și anul culegerii diferă de la o țară la alta. Ele arată însă aceeași ordine de mărime an de an, ceea ce face gradientele de mai sus — grupa B spre răsărit, Rh negativ spre apus — greu de pus pe seama întâmplării. Conversia procentelor în oameni, pentru România, folosește o cifră rotunjită de 19 milioane de locuitori.